Autenticitate
Unii dintre noi ne nastem cu talentul de a scrie, altii cu acela de a citi..
Eu nu am pretentia ca ma aflu, in niciuna dintre categorii.
Insa am pretentia, ca imi doresc si fac tot ce pot eu sa fiu autentica in tot ceea ce fac.
Sunt anumite aspecte din vietile noastre, care nu ne permit sa fim autentici..cum ar fi jobul nostru, cum ar fi parintii nostri..sau chiar prietenii.
Cand ma gandesc la autenticitate imi imaginez o persoana care se comportă în perfect acord cu sine, o persoana sincera cu ea insasi dar si cu ceilalti, fara a da curs atitudinilor contrafăcute, duplicităţii.
sa povestim despre viata autentica.
cati dintre noi ne permitem si vrem sa traim autentic?
cati dintre noi traim de fapt, vietile parintilor nostri, copiilor nostri..si nu pe a noastra..???
Autenticitatea lipseste de multe ori din vietile noastre..si de multe ori doar visam la ea. (Fac o parenteza, povestindu-ti ca tocmai pentru aceasta autenticitate am luptat de copil si am avut destule conflicte cu mama mea..:) si nu numai)
In prezent inca visez la o viata autentica, pe toate partile ei.
Nu stiu daca voi reusi vreodata sa traiesc doar autentic, insa stiu ca voi face din aceasta idee lupta mea nr. 1, atat cat im este dat sa savurez aceasta delicioasa prajitura..numita viata!
Existenta noastra este ..schizofrenica…imprastiati in interior, fiecare particica din fiinta noastra evoluand separat.
Suntem politicosi (si falsi),
suntem conventionali,
suntem ipocriti,
suntem oportunisti, superficiali,
neatenti si total absenti din noi dar si din campul exterior noua.
Dictatura (sub orice forma) condamna individul.
Sterge personalitatea care de-abia se contureaza. Din cauza acestei “dictaturi” ajungi sa fii trupeste prezent in locuri in care nici corpul si nici sufletul nu este de fapt prezent. Din cauza ei, spui lucruri pe care nu le crezi, esti de acord cu situatii cu care nu esti pe aceeasi lungime de unda, esti de acord cu idei ce nu te reprezinta, esti formal cand de fapt iti doresti sa_i trantesti o usa-n cap… 
) , esti emotionat de situatii care de fapt te lasa rece, sau dimpotriva lasi impresia ca esti cel mai puternic om de pe pamant cand tie de fapt iti vine sa te faci una cu pamantul si sa plangi in hohote…
Ce scoala a dualitatii e societatea in care eu traiesc…
Despre o astfel de autenticitate, vorbesc pe acest blog.
P.S. Am simtit ca trebuie sa vin cu o completare. Una sincera si din suflet, chiar si cu riscul de a atrage judecati nefavorabile mie.
Ca daca e sa vorbesc despre autenticitate, atunci macar pe blogul meu sa fiu asa cum vreau! 
Sper sa ramai alaturi de mine. Si sa devii cel mai bun..nu cel mai bun dintre cei mai multi, ci cel mai bun , in cea mai buna varianta a ta!
asta mi-a plăcut…dar nu pot să-ţi spun aici de ce!
ma bc ! e semn ca exista teren fertil pentru fericire!
fericirea e un lucru mărunt…ce e dincolo de ea…he heeee
asa marunt este, ca ne roade la propriu minut de minut..;)
înseamnă că viaţa ta e tare…happy!
eh..as vrea eu! inca muncesc la asta!:)
nu-i nimic…nu mai nu pune verigheta!
unde sa n-o pun?sau cum?:)
Spunem si mie te rog cum pui rubricile cu text , pe la mijlocul articolului…..
Ti-ai updatat contul de wordpress?
in bara de instrumente unde scriem articolele, exista un patratel in interiorul caruia sunt niste ghilimele, k?
1. Scriu fraza in mod normal
2. o selectez cu mouse-ul, apoi dau pe ghilimelele mai sus mentionate
3. apoi o centrez cu patratelul “çenter” (ca in word).
Sper ca m-am facut inteleasa.daca nu, explic din nou .k?:)
Am inteles.
Multumesc
Dar nu imi iese asa ca la tine. Uita-te putin la ultima mea postare.
ti-am dat raspuns la tine “acasa”
sper sa-ti fie utila informatia!:)
la multi ani de 8 martie!!!!! si o primavara frumoasa :*:**:*::**:
Cred ca uneori avem tendinta de a cauta tot felul de lucruri (idealuri, conceptii despre cum ar trebui sa fim sau sa ne traim viata) si nu realizam ca de fapt riscam sa ne complicam si sa uitam sa ne mai si TRAIM VIATA.. Iar atunci cand nu vom avea alta solutie decat sa actionam conform regulilor comunicatii in care traim (noblesse oblige), riscam sa devenim frustrati pentru ca nu am reusit pe deplin in ceea ce ne-am propus…si ne suparam pe noi insine..si aceasta nemultumire rabufneste in jur si asupra celorlalti cu care interactionam..pentru ca apoi sa intoarca impotriva noastra… Uitam de fapt ca suntem si vom fi … ceea ce suntem…
Sa ne bucuram de viata, de cei dragi noua, pentru ca o viata avem si cu clipele prezente nu ne vom mai intalni… si sa nu uitam esenta vietii …
..nu numai ca avem tendinta ci chiar o facem de cele mai multe ori.insa e inscris in ADN-ul nostru sa ne dorim mereu mai mult. e inscris in ADN-ul nostru sa ne dorim a fi fericiti altfel decat suntem…
nu numai ca riscam sa fim frustrati ci chiar suntem..cei mai multi dintre noi.:) dovada este ca pe la 45-50 de ani, simtim ca “se impart pijamelele’ si ca “the end is near” si atunci ce facem? copiii sunt deja mari,pe drumul lor.i am ajutat sa-si ia zborul. si ramanem noi cu noi insine si incepem sa analizam. Am facut sau nu am facut ce ne-am dorit? cat am facut si cat nu am facut!! si incepe sa nu mai conteze asa mult ce am facut pana atunci. caci ce am facut este deja realizat. ce nu am facut este nerealizat. brusc nu mai conteaza decat acel “nerealizat”. din pacate purtam dupa noi atatea limitari, incat noi si ceilalti nu vom putea accepta schimbarile. nu i lasam pe ceilalti sa fie fericiti si nici ceilalati nu le lasa pe noi sa fim fericiti.
Osho, spunea foarte frumos ca de fapt nu exista nici IERI si nici MAINE. ci doar clipa de fata. AZI si ACUM.
din pacate…desi teorie stim suficienta fiecare dintre noi, nu vom crede cu adevarat toate astea decat ATUNCI. Dar e nevoie de acest ATUNCI ca sa intelegem ca tot ce a contat e de fapt lasat in urma. e cumva o analogie cu filmul “Masina timpului” daca l-ai vazut. e un film ce merita urmarit.ai aici linkul
Numai bine,draga mea!
Draga mea, adevarul este ca atunci cand ne concentram prea mult asupra noastra pierdem clipa…nu o mai traim pentru ca suntem prea cramponati sa ne dovedim noua si celorlalti din jur cat de bine ne descurcam, cat de bine aratam.. Intr-adevar, practica nu e ca teoria, asa cum viata bate filmul… Riscam sa ajungem la o varsta (40-50 ani) si sa ne dam seama ca nu am profitat din plin de viata, ca am lasat-o sa treaca pe langa noi.. ca persoanele dragi noua s-au dus si poate nu am petrecut impreuna atat de mult timp cat am fi dorit…Ar fi bine sa nu ne mai concentram atat de mult numai asupra noastra, pentru ca riscam sa pierdem esentialul.. Daca tot exista clipa de AZI, s-o folosim la maxim, sa tragem adanc aer in piept, sa ne bucuram de fiecare raza a soarelui, de fiecare fulg de zapada sau fir de iarba, sa simtim viata prin fiecare por ..sa simtim ca TRAIM..; in universul nostru nu existam numai noi…este un univers comun, impartit cu cei dragi noua… Atat timp cat suntem prea preocupati de noi, riscam sa uitam de ceilalti; sa nu mai gandim ca “the end is near”, pentru ca numai D-zeu stie cand va fi.. Toti avem defectele noastre. Nobody is perfect. Si nimeni nu poate fi condamnat, blamat, nici macar noi insine.. Daca oferim iubire, primim si noi in acelasi timp… Viata e prea scurta sa ne cramponam de trecut si de ce- sau cate-am fi putut realiza, sau schimba.. Intr-adevar avem multe limitari, constrangeri, dar toate acestea sunt in plan material… Iubirea nu cere bani, am putea spune ca este in definitv o stare ..
. Iubeste si toate vor veni de la sine..
sunt de scord. iubirea e raspunsul la nefericrea noastra.
insa stii ce am observat MIhy?
ca de fapt nefericrea vine din NEiubirea de sine.
nu-i poti iubi pe ceilalti (si aici ma ref la iubire in general..nu numai la a-ti iubi ) daca nu te iubesti mai intai pe tine. Si nu ma refer la iubirea de sine transf. in egoism.
exact asta spuneam si eu; prea multa concentrare pe sine, duce la egoism pur
PS. nu ma cheama Mihy
scuze, am apucat sa-i dau trimitere fara a-mi preciza numele
prea multa..doar prea multa…
Continua sa vorbesti asa. E minunat ce spui. Si foarte adevarat.
Sa fii autentic (adica o persoana in perfect acord cu sine) devine cea mai importanta miza din aceasta viata. Si singura care conteaza, indraznesc sa spun eu.
Gia, draga mea…nu m-am intrebat pana acum daca e sau nu cea mai importanta, dar acum ca veni vorba..cred ca da. cel putin pentru mine si pt unii. atunci cand sunt nevoita sa mint, sa ma dedublez, sa port masti sufar cel mai mult,caci de fapt vin in contradictie cu tot ce sunt..eu!
Autentic, spontan…suna pompos
Eu cred ca te poti bucura de viata oricand, daca vrei asta…si daca realizezi cate lucruri bune si frumoase intalnesti in viata. Ne ascundem dupa cuvinte pompoase ca sa gasim o scuza pentru lipsa noastra de viata, de initiativa, de dorinta… E o scuza facila sa spui ca nu poti fi fericit pentru ca e greu sa fii autentic sau si mai greu sa fii spontan (spontaneitatea cere si un mediu in care sa te manifesti spontan), dar chiar o fi nevoie sa fii autentic sau spontan ca sa poti sa fii fericit? Nu mai stim sa ne uitam cu dragoste in ochii persoanei iubite si sa fim fericiti? Nu mai stim sa iubim? Trebuie sa fim sofisticati ca sa iubim si sa fim iubiti? Ma indoiesc… Eu sunt cel mai fericit cand sunt cel mai simplu… V-am pupat :* Simplu!
Sau poate ca e vina mea, caci nu am transmis corect si in totalitate ceea ce mi-am propus.
da..e vina mea.am lasat loc de interpretari.
INSA, ca sa vin in completarea ideii…simplu:vreau autenticitate pentru viata mea!e ceva rau in asta?pur si simplu nu-mi doresc ca pentru a fi fericita….sa merg asa…in turma! Sa urmez niste reguli si sa actionez precum majoritatea. La asta m-am referit! si pe toate planurile! de fapt ma razvratesc in fata acestei societati si a felului in care ne “invata” sa fim fericiti.Fiecare are dreptul sa fie cat de fericit si in orice mod posibil, unde vrea el…insa daca fericirea lui e doar o impresie?o impresie creata de mediu?de cei din jurul lui?..poate de fapt nici nu conteaza atata vreme cat crede ca E FERICIT! insa pentru mine nu e suficient! so..don’t hate me because I want something else.si sunt de acord ca fericirea vine din cele mai simple lucruri si tocmai asta e. ca se uita a se se aprecia lucrurile cu adevarat valoroase.aflam asta fiecare dintre noi..doar ca unii mai devreme altii mai tarziu.Depinde!
A nu merge odata cu turma nu inseamna totusi a fi neaparat autentic, sau cel putin asa vad eu lucrurile…poate ma insel. Oricum, daca toti am trai autentic, autenticitatea nu ar mai avea valoare, asa ca va las pe voi sa fiti autentici, spontani, iar eu raman asa simplu…in interiorul sau in afara turmei
V-am pupat 
!
este imposibil sa traim cu totii ..autentic si doar autentic!..
insa e clar ca vorbim despre acelasi lucru, insa il privim prin ferestre diferite!:D .
e si firesc! lumea n-ar fi la fel de frumoasa si “colorata” daca nu am privi prin ferestre diferite!
hai, ca ridic batista alba!
fii asa cum iti doresti!poate pana la urma chiar asta e autenticitatea, nu?:)
ai dreptate Florin…
m-am mai intlanit cu aceasta parere. e drept ca autenticitatea se regaseste de la o generatie la alta si asa mai departe. dar pt o persoana care e constienta doar de trairea unicei sale existente…autenticitatea se poate retrai, redenumi..in toate modurile posibile.
oricum iti multumesc pentru comentarii.sunt contructive!
Autenticitatea e o iluzie… spontaneitatea nu!
… autenticitatea înseamnă (cel mult) rearanjare diferită a lucrurilor deja existente… spontaneitatea înseamnă libertatea sufletului, adică fericire 