Ce transforma o pasiune, intr-o povara

Am avut intotdeauna o atractie si  diverse preucupari spre arta vizuala, tot ce tinea de schita, desen, pictura, fotografie, etc.

Nu am facut performanta in niciuna dintre ele, insa am cochetat cu fiecare.  Problema nu era ca nu am avut interese..ci ca aveam prea multe. :))

5 ani, am facut fotografie de eveniment. Era un mod placut de a-mi petrece timpul din punct de vedere profesional.

Nu o sa va consum timpul cu detalii despre cat si cum am muncit pentru a ridica pe picioare o afacere (de familie, e drept) de la zero. Si cand zic zero ma refer la si partea de finantare dar si la partea de informatii economice. Mult timp m-am considerat o „norocoasa”.  Nu numai ca prestam o activitate care imi placea, dar mai eram si platita pentru asta. Iar pe langa partea financiara, legam relatii frumoase. Unele din ele, inca mai exista in viata mea. In plus eu nu simteam ca muncesc :).

Ce mi-as fi putut dori mai mult?

TIMP. Asta imi doream. Timp liber. Timp petrecut cu sotul meu, cu prietenii. Cu familia.

Ceea ce fusese o adevarata terapie  se intorcea impotriva mea. 84_73_large

In timp, am inteles ca orice ai face din pasiune, daca o faci pana la epuizare, indiferent de rezultatele financiare, aceasta pasiune poate deveni o povara.

Mi-am analizat ultimii ani in care am facut acest lucru, am analizat obiectivele cu care am plecat la drum si rezultatele acestora. In principiu am obtinut ce mi-am dorit, insa pe drum am pierdut din vedere costul acestor rezultate/beneficii. Pentru ca, in orice situatie exista beneficii dar si costuri.

Acest cost se traducea in timpul liber petrecut cu mine si/sau cu cei dragi. De sanatate..nu mai zic.

Inca de la inceput mi-am asumat aceasta lipsa de timp. Pe o perioada limitata, insa.

Dar m-am trezit ca anii trec si lucrurile nu se schimba. Ca perioada aceea limitata..se tot duce spre o perioada ..nelimitata. Si din acel moment, am inteles ca nu sunt pregatita sa platesc acest cost. Indiferent de beneficiu.

Si nu. O vacanta sau doua pe an, petrecute cu familia undeva departe de casa, nu suplinesc acele momente mici ale zilei, petrecute impreuna. Acele discutii despre nimic si despre toate.

O prajitura „savurata” pe fuga alaturi de mama ta, nu suplineste alte momente cand ar avea nevoie de o vorba buna, spusa..fie ea si la telefon..doar daca ai avea timp.

––

Daca ai intelepciunea sa te opresti la timp din goana haotica dupa cantitate si devii mai atent la calitate, mai ai totusi o sansa la viata ..buna, placuta si cu sens.

Ce transforma o pasiune, intr-o povara? Pierderea echilibrului. 

______________________

Este nevoie de pasiune?

Negresit!

Banii ..cei mai faini bani, vor iesi intotdeauna din ceea ce faci cu pasiune. Unde nu exista pasiune nu exista multumire pe termen lung. Exista trebuie  si este necesar.

Secretul consta in a sti cand sa incepi, cand sa continui..si cand sa te opresti.

Cum inveti despre a sti?

Fiind  foarte atent la ceea ce tu simti cand faci acel lucru.

In concluzie, daca esti pregatit sa platesti costul, te poti bucura si de beneficiu. Totodata daca nu esti pregatit sa platesti costul nu este nicio nenorocire. Ai alte beneficii. Intodeauna exista.

Si daca actiunile tale converg cu gandurile tale si cu principiile tale de viata, exista foarte multe sanse sa fii un om care trece prin viata cu entuziasm.

Iar daca exista entuziasm, exista viata traita cu pasiune!

Reclame

Cum ma simt la 35 de ani

Acum câteva zile am implinit 35 de ani.

Am ales sa scriu la cateva zile distanță, pentru a lasa endorfinele sa se aseze, inima sa-si reia bătăile obișnuite si creierul să-și recupereze luciditatea.

Daca aș face parte din acel studiu despre cât de fericiți sau nefericiți devenim o data cu înaintarea in vârsta, atunci eu aș fi unul din acei indivizi care ar confirma rezultatul acestuia și anume: la 35 esti mai fericit decat la 25, la 55 mai fericit decat la 35.. și tot asa.  N-o sa vorbesc despre 55. Inca n-am ajuns acolo.

Dar o sa vă vorbesc despre 35.

După ce faci 30, anii curg, fără a-i mai contoriza.

Incepi însă să contorizezi altele:

*Experiențele si  prietenii care ți-au ramas si poate pe cei care tocmai au intrat in viața ta. Incepi să înțelegi (cu adevărat) scopul si rolul unei prietenii, oferind si luând exact cat poti dintr-o relație. Nu mai pretinzi schimbări irefutabile, asumandu-ti responsabilitatea pentru tot ceea ce exista, dar si pentru ceea ce nu exista in viața ta.

 

*Incepi să-ti privești părinții cu mai multă atenție si tandrețe; Intelegi si le accepti limitele, pentru ca incepi sa le vezi si in tine. Observi ca odata cu varsta, vine si înțelepciunea. Dar nu in mod obligatoriu si nu neapărat in această ordine.

*Daca ai copii incepi sa te minunezi despre cât de fascinantă e genetica si despre cât de mult îți seamănă. Daca nu ai încă, înveți despre răbdare si acceptare. Și-i privești cu drag pe ai altora.

*Profesional incepi să înțelegi ca cea mai prețioasă resursa e timpul pe care il ai la dispozitie si nu banii. Incepi sa pretuiesti o ora. O ora in care faci…absolut nimic. Sau in care citești in liniște cateva pagini dintr-o carte.

*Cu sănătatea încă stai bine dar incepi sa scârții. Pe ici pe colo.  Si  te gandesti ca ar fi intelept sa incepi sa tii acel regim pe care tot il ai in minte de câțiva ani. Și poate sa bagi si ceva mișcare printre blidele de prin bucătărie.

Una peste alta, la 35 de ani ma simt tânără si vie. Si norocoasă. Deși, eu nu cred in noroc.  Cei apropiați  stiu ca pentru mine conceptul de noroc e sinonim cu muncă. Tot ce am, tot ce dețin si tot ceea ce sunt a venit in urma unor eforturi depuse in mod conștient zi de zi. Mai sunt si lucruri care vin de la sine, dar daca dăm la o parte iluziile cu care creștem majoritatea, viata are costurile si beneficiile ei. O viziune pragmatica?!  Poate. Dar pe termen lung eficientă si plina de….noroc. 😋

Am oameni in jurul meu, care ma inspira sa fiu un om mai bun, imi ofera siguranță, echilibru dar si adrenalina.

Unii ma învață cum să primesc, altii cum sa ofer. Unii ma invata despre demnitate, alții despre slăbiciuni. Unii ma învață despre „a iubi o gramada” si despre a fi vulnerabil.

De la animale invat despre stoicism si despre blandete.

De la copii învăț sa trăiesc simplu fara griji si scenarii inutile.

Si in final, incerc sa ofer celor din jur cate o bucatica din tot ce trăiesc.

 

Mulțumesc!!IMG_20180606_111352.png

 

 

 

 

 

Doar oameni

          In cautarea-mi pentru propria sanatate fizica, am pasit zilele trecute, treptele unei clinici medicale. In drumul spre cabinetul cautat, am trecut pe langa un altul. In fata usii acestuia, cativa adulti discutau frenetic, cu ochii tristi, cu colturile buzelor lasate in jos si cu diverse bagaje in brate. Curioasa din fire, mi-am ridicat ochii pentru a citi titulatura cabinetului, unde se imbulzeau atatea persoane: PSIHIATRIE PEDIATRICA. .. Citește în continuare „Doar oameni”

Vina versurs responsabilitate. Demnitate

Experimentam adesea, diverse situatii in care suntem aratati cu degetul sau dimpotriva aratam cu degetul.

Priveste imaginea de mai jos:  un deget este indreptat spre exterior, trei degete sunt indreptate in jos catre tine, iar ultimul le strange pe toate trei la un loc. Imagini pentru arata cu degetul

Deci am putea sa spunem ca vorbeste putin despre celalalt si foarte mult despre cel ce arata cu degetul.

Nu exista om pe lumea asta, care sa nu fi suferit. Sa nu fi trait o frustrare, sa nu fi experiementat o situatie macar neplacuta „din cauza” cuiva.

Copilul, cand sufera, in general, va spune ca sufera din cauza cuiva. Ca cineva l-a suparat sau cineva nu a actionat..conform asteptarilor sale.

 Adultul cand sufera, de cele mai multe ori va spune exact acelasi lucru, dar cu alte cuvinte. Mai sunt si exceptii desigur si chiar am facut un exercitiu de cercetare si observare a oamenilor cu care intru in contact, fie ca este vorba de mediul profesional sau personal.

Concluzia? Exista multi adulti in corpuri de copii, care refuza cu inversunare sa invete despre asumareresponsabilitate si demnitate.

Cei mai multi confunda RESPONSABILITATEA cu sentimentul de A TE SIMTI VINOVAT sau cu A FI ALTUL VINOVAT.

VINA si RESPONSABILITATEA, pur si simplu nu sunt doua cuvinte sinonime. Dimpotriva, sunt chiar opuse.

A da vina pe cineva atunci cand tu suferi sau treci prin situatii …de la neplacute pana la unele din cele mai dificile traume (sunt si exceptii ce trebuie discutate separat), te pozitionezi in rolul de victima. Victima, isi va dori intotdeauna ca agresorul ei sa sufere, sa plateasca, sa fie pedepsit.

Ce rezulta de aici?

  1. Victima este un agresor sub acoperire..si mai devreme sau mai tarziu, poate deveni cu adevarat unul. Si 
  2. Victima ramane blocata in scenariul ei de suferinta, neavand niciun control asupra vietii sale.

Deci, a da vina pe cineva este strans legat de sentimentul neputintei. Arrow SIgns - Not My Fault Shifting Blame

Alftel spus, DACA ALTCINEVA ESTE VINOVAT PENTRU VIATA MEA MIZERABILA, ATUNCI EU NU AM NICIO PUTERE SA O SCHIMB.

La capatul opusA FI RESPONSABIL PENTRU VIATA MEAinseamna sa fiu constient ca PUTEREA E LA MINE. In mine sta puterea de a schimba lucrurile.

Cand dau vina pe altcineva si ma pozitionez in rolul de victima, dau puterea altcuiva. 

Cand eu sunt responsabil, imi pastrez puterea.

Constientizarea acestei subtile diferente, poate schimba vieti.

Nu conteaza a cui e vina atunci cand suferi. Singurul care poate repara lucrurile, esti tu insuti. Iar acest lucru nu inseamna sa accepti ca lucrurile sa se repete la nesfarsit. Inseamna doar sa devii constient de ceea ce se petrece in acea situatie si sa analizezi modul in care poti aseza „piesele” de asa natura, incat sa nu mai contravina valorilor si principilor  dupa care tu iti conduci viata. Caci tine cont de faptul ca „suferinta” de cele mai multe ori, este rezultatul unei incongruente intre principiile tale de viata teoretice si experientele pe care le traiesti. Cu alte cuvinte, ceea ce tu traiesti nu se pliaza pe ceea ce tu gandesti.

250-sw-excuses-vs-responsibility

Si nu in ultimul rand, a fi responsabil inseamna a avea demnitate. A te respecta pe tine dar si pe cel sau cei cu care ai intrat in contact pana in momentul in care ai ajuns in acest punct.

A fi constient, ca suferinta sau situatia in care tu te regasesti in prezent, este doar un rezultat al deciziilor si alegerilor tale. Ca la un moment, pe drum ai decis sa ramai intr-o anumita situatie, pentru ca acea situatie ti-a adus niste beneficii. Uita sa arati cu degetul spre cineva, spunand „Din cauza ta sunt in aceasta situatie!”.

A considera ca altii sunt de vina, pe termen scurt, iti va aduce un beneficiu, respectiv „ce bine este sa nu ma simt vinovat pentru X situatie”, dar pe temen lung vei plati un cost destul de ridicat: te vei regasi fix in aceeasi situatie.

In final ..nici macar acest lucru nu este atat de dramatic, daca iti asumi responsabilitatea pentru alegerea de a fi ramas in situatia respectiva, ducandu-ti cu demnitate crucea. 🙂

Daca te-as intreba cati adulti asumati ai in jurul tau, ai putea sa-mi dai o cifra? 🙂

 

Ce-o sa spuna lumea?

Cultura poporului roman, rezumata intr-o propozitie?

 Ce-o sa spuna lumea?! 🙂

Ai crescut si tu cu ea, asa cum si eu am facut-o. Si daca te numeri printre „norocosi”, Citește în continuare „Ce-o sa spuna lumea?”

Care este diferenta dintre persoanele placute  si persoanele mai putin placute de ceilalti?

 Si de ce oamenii sunt atrasi, parca uneori irezistibil de un anumit gen de #oameni?

O fi de vina autenticitatea? 

Nu o zic doar eu, dar o sustin si studiile in domeniu.

Anumite relatii iti faciliteaza cresterea si evolutia personala. Dar de ce anumite relatii si de ce nu, toate? Citește în continuare „Care este diferenta dintre persoanele placute  si persoanele mai putin placute de ceilalti?”