LIBERtate

Societatea, prin regulile ei „perfecte”, scoate  din noi „sclavii” perfecti!

Te nasti. Creierul incepe a-ti fi bombardat cu  tot felul de informatii. Vei spune, poate ca atunci esti prea mic, ca sa conteze. Te contrazic. Nu esti prea mic. Esti numai bun. Esti numai bun sa absorbi, cantitatea imensa de informatii pe care ti-o va baga pe gat atat mama, cat si tata, scoala , societatea..

Generatiei de dupa 89 (si nu numai, dar aici vorbesc despre  generatia mea), i-a fost indusa ideea de LIBERTATE. 

Indusa!

Cum oare suntem liberi?

Suntem liberi sa spunem orice, dar e mai rau decat in jungla. Vorbeste cine vrea, aude cine poate. Si daca insistam prea mult, ne trezim catalogati nebuni sau drogati.

Prima parte a vietii noastre, si anume copilaria (pentru cei mai multi dintre noi) pare sa  promita mult. Sa promita…marea cu sarea. Insa pe parcurs ce ne dezvoltam, incepand chiar cu gradinita se intampla ca trebuie sa invatam ce sunt acelea REGULI.

Si invatam. Invatam ca trebuie sa invatam poezii, si sa le repetam asemeni papagalilor, invatam ca trebuie sa ascultam de educatoare, ca daca nune  trezim cu buline negre in frunte. Si vom fi aratati cu degetul! Doamne, ce rusine!
Invatam ca trebuie sa desenam o floare asa cum ne arata educatoarea. Daca floarea mea vreau sa fie albastra, si a ei este rosie, clar. Eu nu sunt bun si sunt obraznic..Poate exemplu nu a fost destul de elocvent insa mi se pare bun pentru a exprima, cum de mici ne este furata creativitatea, originalitatea si autenticitatea.

Apoi nu se termina totul aici. Ajungem la scoala in clasele primare. Primul lucru: uniforma!

Pai cum, nu trebuie sa fim toti la fel? Trebuie!

Cum altfel am fi invatati inca de la varste fragede, ca trebuie sa fim niste sclavi cuminiti si ascultatori?

Si uite asa! Ne sunt bagate in cap informatii cu forta, memoreaza ani, memoreaza lupte..lasa creativitatea de-o parte! Ce nevoie ai tu sa fii inventiv? Lasa ca becul l-a inventat altul!

Ajungem la liceu. O luam de la capat. Iar informatii  mai mult sau mai putin utile.

Sincer tot ce mi -a folosit din scoala, e ca am invatat sa scriu, sa numar, probabil ca mi s-a dezvoltat inteligenta in vreun fel….in rest…tot ce mi -a fost bagat pe gat, n -am ajuns sa folosesc integralele alea blestemate nicaieri… :)).

Si in sfarsit facultatea si eventuale studii de dupa…

Hai sa fim seriosi. Si sinceri. Nu facultatea ne invata meserie, ci practica. Eu nu am reusit sa inteleg contabilitatea, decat atunci cand am lucrat practic.

…Cat timp pretios pierdem invatand valorile altora…nu ca aceasta ar  fi in totalitate un lucru rau. Eu vorbesc de lipsa unui echilibru, a unei proportii.

Pe parcursul atator ani de scoala, nu tin minte sa ma fi invatat careva cum sa supravietuiesc din punct de vedere financiar, emotional sau afectiv. Nu tin minte sa ma fi invatat vreun profesor cum sa fac fata unei despartiri, cum sa fac fata pierderii unui parinte sau a unui prieten…sau cum sa -mi fac propia afacere…A..da.ti se ofera teorie.Stiu.

O, ba da. De ce sunt oare ipocrita cu sistemul asta de invatamant perfect? Te invata cum sa fii un angajat model, cum trebuie sa-ti gasesti o slujba, in cel mai bun caz la vreo multinationala, unde sa mergi de dimineata pana seara. Unde sa numeri zilele de luni pana vineri. Si de unde sa vii cu pasi grabiti, sa mananci pe apucate, si apoi ca drogatul sa pui mana pe telecomanda si sa te indopi cu informatii atat de „reale si importante” de la TV.

Si asta se intampla cu cei mai multi dintre noi.

Din fericire  stiu ca asumarea responsabilitatilor inseamna libertate.

E ceva  rau in asta?

A-ti dori  independenta financiara, emotianala?.Nu e rau, doar ca asta inseamna responsabiltate, iar responsabilitatea inseamna efort. Oamenii, totusi ..nu prea iubesc efortul. Concluzia? Birds-Flying

Dupa parerea mea, ne aflam cu totii intr-un carusel, din care unii mai coboara din cand in cand, in momentele in care acesta se opreste.

Ceilalti sunt imbatati si ametiti de la rotirea continua si zbuciumata a caruselului si prefera sa mai faca o tura, si inca una..pana cand incep sa dea la rate, metaforic, bineinteles…

Asta as traduce eu, prin faptul ca ajungem la un moment la o varsta nu prea fericita si atunci e momentul cand incepem sa ne intrebam ca dupa cate am facut pentru sistem, sistemul ne recompenseaza cu o pensie vai de capul ei si cu 1000 de boli. Asta daca nu dam ortul popii intre timp.

Si uite asa, pentru ca am preferat betia caruselului, ajungem sa ne plangem zilele dand la rate…

Insa cum ar fi oare, sa ne dam jos din carusel si sa incepem sa observam lumea din jurul nostru?

Cum ar fi sa renuntam la betia si comoditatea caruselului?

Cum ar fi sa ne luam viata in maini si sa incepem sa luam decizii, sa facem schimbari? Sa nu ne mai lasam purtati de val, sa schimbam ceea ce nu ne place la viata noastra? Ei..ar fi cam greu, ne parasim locul caldut si sigur din carusel, dar…orizonturi noi se deschid!

Cum ar fi sa renuntam la telecomanda televizorului, sa renuntam in a urmari cu sete vietile asa ziselor vedete de pe la noi sau de peste hotare, si sa ne concentram pe viata noastra?

Ar fi asa greu oare?

Orice schimbare e grea. Ca asa am fost conditionati sa credem.

Orice inceput duce catre o necunoscuta. Libertatea inseamna nesiguranta, ce-i drept. Si eu vreau, da…necunoscuta!

 

Prefer sa fiu insumi, cu riscul de a fi hulita, renegata, nedorita…caci atunci cand nu esti cu ”caruselul” cam asta ti-e soarta😉.

„Ideea cea Mare este ca libertatea este esenta Vietii, nu ceva ce dobandesti sau ce-ti poate fi dat, ci Ceea Ce Esti – si orice efort de a-i limita exprimarea este un efort de a limita Viata Insasi, pe care sufletul o va re-crea la fiecare nivel, pana ce sufletul, care ESTE libertate, este exprimat pe deplin, in fiecare clipa.”

(Sursa:  http://www.humanitysteam.ro/#)

 

 

6 comments

  1. WoW ai atat de muuuulta dreptate,total de acord cu tine…si eu ma simt de multe ori asa si vreau sa evadez, dar sunt inca prinsa de aceasta lume si nu imi place sa ii supar in vreun fel pe cei de langa mine,de aceea prefer sa le fiu pe plac, dar la un moment dat imi ajunde si vreau sa fiu EU.Chiar imi doresc asata ,insa din pacate mai am de lucrat…

    • 🙂 suntem multi cei ce mai avem de lucrat.Traim intr-o societate si e clar, ca nu vom ajunge vreodata sa facem doar ceea ce noi ne dorim, insa vom ajunge prin perseverenta (pe termen lung) sa ne traim in cea mai mare parte viata asa cum ne dorim. Din experienta iti spun draga mea, schimba macazul repede. NU mai sta pe ganduri. A actiona in detrimentul sufletului tau pentru a nu-i supara pe ceilalti….va avea consecinte de o suferinta puternica asupra ta. ..De prea multe ori ne spune noua insine NU si de prea multe ori , altora..DA…ai grija de sufletul tau..:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s