Casatoria: un legamant ce te sperie?

CASATORIA!
Punct si de la capat.
Sau e doar punct?!!???

Daca privim in dex cuvantul „casatorie” se defineste astfel: „Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie”. Se pare ca dexul se pricepe la cuvinte, dar mai putin la ceea ce inseamna cu adevarat casatoria….

Pentru unii dintre noi, casatoria este un legamant sfant, pentru altii doar o „uniune”, iar pt altii „ceva-ul” care trebuie sa se intample.

Pentru mine, nu este nicidecum un ideal. Desi sunt casatorita 😉 😀 , oricum -fie vorba intre noi- nici acum nu-mi vine sa cred!
Nu este un ideal , insa consider ca daca ai marele noroc sa dai peste persoana potrivita, insititutia casatoriei poate fi o experienta nu doar placuta, ci chiar interesanta si plina de surprize frumoase.

Da, casatoria din punctul meu de vedere ne maturizeaza si ne incarca cu acea doza de rezponsabilitate, al carui gust il simtim din ce in ce mai pregnant cu timpul.

Pentru mine, casatoria n-a fost PUNCT. Ci doar unul din diversele puncte culminante din scurta noastra viata.

Cei mai multi dintre noi privesc casatoria ca pe un fairy tale. Iar acesti cei mai multi, de fapt sunt ‘cele mai multe”… De ce? pentru ca de mici ne sunt bagate in cap basme, povesti si povestiri cu feti frumosi si acel clasic „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. No comment in ceea ce priveste folclorul romanesc, dar asemeni si baladei „Miorita”…ce ne invata acest folclor? (paranteza: balada ne invata ca trebuie sa intoarcem si celalalt obraz cand suntem loviti, eventual sa ne lasam chiar asasinati! dar inainte sa ne facem testamentul :)) ! o my god! )

Nu sunt impotriva folclorului romanesc, nici pe departe. Insa , toate aceste basme si povesti,isi fac loc in creierele noastre, creand asteptari din cele mai nerealiste.

Iar asteptarile nerealiste duc la „n” divorturi, despartiri, copii ai nimanui.

Ajung din nou la concluzia mea, ca societatea romaneasca nu ne invata cum sa traim unii cu altii, realist. Ne sunt „vandute” la pret de nimic vise. Nici Fat-Frumos nu exista si nici doar happy-end-uri.
Dar asta aflam mai tarziu. Pe pielea noastra. Cu toate astea, nici Ileana Consanzeana si nici macar Alba ca Zapada nu exista. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca atat femeile cat si barbatii sunt imperfecti. Dar impreuna, cu dragoste si ceva perspicacitate, pot da nastere unei forme de convietuire aproape perfecta. 😉

Pentru cele mai multe fete, casatoria e un punct pe care trebuie neaparat sa-l atinga la un moment dat. Si-l ating. Multe raman cu dezamagirea, ca acel in „punct” nu exista de fapt Fat-Frumos. Insa nu putine sunt cazurile in care, ar trebui sa recunoasca ca nici ele nu -s chiar Consanzene..si nu ma refer la frumusetea fizica. Aceasta e chiar banala si trecatoare!

Bun. Te-ai casatorit si realizezi la un moment dat ca Fat-Fumos, cam „ia proportii” de zmeulica! In fiecare zi, iti serveste cate o portie, din noua lui personalitate de „barbat in casa”.

Ce faci in momentul ala?

Plangi?

Urli? Zbieri?

Il rogi in genunchi sa redevina Fat-Frumos?

Ameninti cu divortul? (de parca el a vrut sa se casatoreasca ?!? 😀 )

Cele descrise mai sus, sunt doar pasi inceti dar siguri, spre prapastie..

Dragele mele, exista solutii.
Acelea ca puteti analiza pentru o perioada situatiile cu care va confruntati.

Analizeaza! Comunica partenerului ceea ce-ti displace. Comunica -i nevoile tale!

Accepta-i-le pe ale lui!

Inceteaza sa fii casnica cu miros de sarmale in par!

Inceteaza sa fii doar mama grijulie pentru copii tai, si mai ales pentru sotul tau! A nu ma intelege gresit. e firesc, natural sa ai grija de casa, de copii, de sot..dar toate au o limita.

Daca tu ai uitat de tine, cum vrei sa-si aminteasca Fat-Frumos, ca el nu e Zmeu de fapt?

Daca tu ai uitat sa te ingrijesti, daca tu ai uitat ca esti FEMEIE…el nu uita ca e BARBAT!

Si daca ai schimbat foaia, si in loc de „sarmale” in par ai un Calvin Klein, si el, BARBATUL nu mai priveste catre tine..poate e timpul sa te gandesti, sa -i dai drumul..

Stiu ca poate-i usor doar sa vorbesti teoretic, insa cat de sanatoasa este situatia respectiva pentru toti membrii familiei?

Spune-mi tu, ce ai de castigat daca stai langa un barbat din obisnuita?

Spune-mi tu, daca te simti regina in pat?

Spune-mi tu daca te simti bine daca esti intretinuta? TU. Tu oare nu poti mai mult?

Din nefericire societatea inca ne educa diferit. Si ne imparte in categorii te tot felul, in cazul de fata : fetite si baietei. Daca suntem priviti si educati atat de diferit…daca oricum natura ne-a creat atat de diferiti…oare ce sanse mai are insitutia casatoriei la reusita?

In cele din urma depinde de noi…poate asemeni „frumoasei adormite” ne vom trezi si vom constientiza ca fericirea noastra, de fapt depinde de noi insine..

E important sa avem cu cine o imparti, dar la fel de important este sa o gasim!

Si atentie!

CAUTAREA IN SINE, POATE FI CU MULT MAI INTERESANTA DECAT OBIECTIVUL IN SINE!

Pana data viitoare…fericire.Multa!

5 comments

  1. pt Florin
    1. ai dreptate ca e incomplet, insa mereu mi -e teama sa nu scriu prea mult, pentru a nu plictisi…
    2. foarte frumoasa comparatia ta! neobisnuita..si frumoasa prin asta…si da. fericirea e doar in sufletul fiecaruia dintre noi…adica fiecare o vede intr un mod si timp aparte….cred ca ceea ce nu ne invata nimeni, este cum sa fim fericiti…

    • Asta pentru că nimeni nu caută fericirea! Uită-te în jurul tău, pe câți ia-i auzit rugându-se pentru fericire zi de zi, clipă de clipă?… pe câți ai văzut căutând-o cu adevărat?… în schimb foarte mulți se roagă pentru bani, faimă, mâncare, somn, odihnă… majoritatea s-au obișnuit să ceară ploaie pentru recolte, când de fapt au nevoie de mâncare pe masă… sau cer bani, când de fapt ei își doresc cu totul altceva… astfel, cum ai vrea ca omul să fie fericit, dacă nu o caută? Doar a spus foarte clar Iisus: „caută și vei găsi, bate și ți se va deschide, cere și ți se va da”! 😉

    • …pai, da…pentru ca in jungla asta urbana sau nu, am uitat de fapt scopul nostru. am uitat de fapt ce e fericirea..nici nu stiu daca ne-a invatat cineva ce e fericirea…dar daca e sa analizez, fericirea e atunci cand esti copil iar toate aceste griji si responsabilitati ale omului matur, nu exista in mintea ta..asta pe scurt..

  2. Frumos, dar incomplet… în DEX până și iubirea este doar un „sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus”, deci ce poți pretinde de la el? 🙂 …
    Ca să o luăm mai simplu, am să folosesc o analogie cu un magazin de sucuri… în care fiecare suc are savoarea lui proprie, gustul lui inconfundabil, asemenea fiecăruia din noi și implicit vâscozitate proprie. Astfel, din punctul de vedere al majorității, căsătoria este așezarea a două sucuri unul lângă celălalt pe un raft și schimbarea etichetelor… dar din punctul meu de vedere ea ar trebui să insemne punerea (și amestecarea) celor două sucuri într-un singur recipient, iar iubirea să fie „catalizatorul” care le dă posibilitatea să se dizolve unul în celălalt, devenind astfel un singur suflet.
    Eu obișnuiesc să cred că fericirea e doar în sufletul omului, astfel că el e singurul răspunzător pentru fericirea ori nefericirea sa… un hoț e mereu suspicios și-i consideră și pe restul la fel de hoți… un om rău (și egoist) îi vede pe cei din jurul său răi (și egoiști) și acționează în consecință… iar un om cu iubire în suflet va vedea doar iubire peste tot și va fi cel mai fericit om, nu-i așa? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s