Putem fi sau nu autentici?

Avem tendinta de a crede ca suntem UNICI!

Ca suntem primii!

Ca nimeni nu a mai simtit, gandit sau spus, asa cum o facem noi. Eu, sau tu!

Insa nu de putine ori, m-am intersectat cu intrebarea: oare suntem cu adevarat primii? suntem cu adevarat autentici?

Sa vedem ce spune dexul:

Autentic: adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus. Autentic ≠ contrafăcut, fals, inautentic, falsificat, inventat, născocit, plăsmuit, scornit, neautentic.

Initial spune „care este conform cu adevarul„…bun..dar pana la urma, care-i adevarul? sau …cine poate decide daca o parere..sau orice altceva este un fapt cert? ADEVARAT?Adica, pana la urma, cine „face” adevarul?

Apoi „a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala”..hmm…cine spune ce este realitatea? Ca realitatea e a acelui care priveste..iar aceasta depinde cat de murdara sau curata e fereastra prin care priveste…

Si am ajuns si la ultima parte, care-mi place si-mi sustine si ideea blogului: contrafăcut, fals, inautentic, falsificat, inventat, născocit, plăsmuit, scornit.

Deci, daca stam si analizam, si o luam analitic, putem observa ca „a fi autentic” de fapt inseamna a fi tu insuti, si nu fi absolut original. Originalitatea, presupune sa faci ceea ce nu s-a mai facut si alta data..cam greu, cu partea asta. Desi in ani cosmici, lumea noastra este inca tanara, in ani „umani”, lumea noastra este destul de „matura”..cam greu sa faci ceva ce nu s-a mai facut, referindu-ma la lucruri ce tin de personalitatea unui individ.

Astfel am lamurit, o intrebare.. Si poate chiar o afirmatie, a unui cititor, care spunea ca nu putem fi autentici. Ca autenticitatea „nu prea exista”….ca-i lumea prea veche, pentru asta.

Din fericire, pentru continuitatea acestui blog, se pare ca autenticitatea poate exista.
Acolo unde se vrea, si pentru cei care vor sa fie ei insisi, si nu doar o copie. Copii, sunt destule in societatea noastra.
Iesi pe strada, iesi in mall-uri. Ce vezi? daaaaaaaa!multe culori,inaltimi mai mici sau mai mari…zambete sau nu…insa per ansamblu, haine aproape identice, coafuri asemanatoare..si culmea, aproape aceleasi comportamente…

Pai daca nu apartii turmei, esti cam….cum se spune? a, exclus! Si asta nu-i bine pentru cum ai fost tu educat! TU, trebuie sa apartii unui grup. Tu trebuie sa obtii recunoasterea si mai ales aprecierea!

Ici si colo, se vede o izbucnire de autenticitate. Un el sau o ea, care a indraznit sa aseze altfel hainele, sa combine altfel culorile….Si e chiar hilar.Ca cei care incearca sunt aratati cu degetul. Nu! ei nu fac parte din ‘grup’. Ei sunt ciudatii!

In concluzie, iti doresc sa incerci si sa fii cat de autentic simti tu!

E pacat, sa fii altfel, doar pentru ca societatea ti-o cere!

E pacat sa reprimi sentimentele, dorintele ..gandurile, pentru a fi in rand cu „turma”.

Te vei trezi, la un moment dat. Caruselul se va opri, si ti se va cere sa cobori. Va fi un pic cam tarziu, daca nu ..chiar prea tarziu…opreste-ti bunicul, bunicii si intreaba-i: AU REGRETE? DACA DA, CE REGRETE?
Invata de la ei!

Incearca si fa in asa fel, incat la final de calatorie, sa fii cu zambetul pe buze, si sa existe prea putine lucruri pe care sa le regreti. Dar cel mai important cred ca este ca TU sa-ti traiesti viata, si sa nu-i lasi pe altii sa o faca in locul tau! sa nu-ti traisca altii viata! E PREA PRETIOASA!

Fii autentic! Fii tu insuti!
p.s. tocmai am aflat ca se poate! 🙂 😉

Anunțuri

8 gânduri despre „Putem fi sau nu autentici?

  1. din pacate,nu m-am facut bine inteleasa…:(
    nu sustin ca a fi autentic inseamna sa fii contrafacut, dimpotriva…
    insa chiar nu inteleg ce legatura are autenticitatea despre care vb eu, cu „de unde a venit” omul….si apoi fiecare fiinta e unica..fiecare sir de ADN e original..pentru ca vine din ‘n’ si ‘n’ combinatii…si da, sunt de acord ca dozele diferite din ceea ce tu ai enumerat mai sus, ne fac mai mult sau mai putin originali..in acelasi timp, daca privesc si mai in profunzime, e clar ca pana la urma singura originala in toata povestea asta, poate doar natura este…pentru ca a dat nastere atator fiinte si lumi interesante…
    in rest, iti multumesc pentru feed back.
    oricum, lipsa limbajului nonverbal, isi face simtita lipsa, in ceea ce ma priveste!
    P.S. mai astept critici!

    1. Eu cred că unicitatea n-are legătură cu originalitatea și nici cu autenticitatea, fiindcă (cel puțin în cazul omului) neautenticitatea ar însemna clonare ori alte forme de fabricație a lui… iar original înseamnă, în cea mai bună variantă, să fi spontan. Suntem unici, dar suntem din același aluat, ceea ce poate unul pot toți, iar ceea ce nu poate face niciunul e… (părerea mea)… inexistent!
      E cam greu să nu imiți ce au făcut alții, mai ales când ai uitat ce-i spontaneitatea… precum spunea și Murphy: „când oamenii sunt liberi să facă ce vor de obicei se imită unul pe altul”… 🙂

      1. ok.fiecare are dreptate ‘n felul lui..caci pana la urma, propriile credinte si valori,alcatuiesc ceea ce se numeste personalitate.in ceea ce priveste autenticitatea…cum zicea si Eminescu, nimic nu e nou..si totul e repetabil la nesfarsit…ceea ce poate fi ‘foarte’ adevarat…insa prin acest blog nu fac decat sa pledez pentru autenticitatea individului, respectiv pentru a fi noi insine, fara a ne lasa trasi in aceasta capcana numita ‘societate’. e drept poate parea o misiune imposibila, un ideal…insa daca nu incercam…o sa ramana vesnic intrebarea..cel putin pentru mine: ce-ar fi fost daca incercam sa fiu eu insami? ce-ar fi fost daca luptam cu cei ce au dorit sa mi traisca propria poveste?ce-ar fi fost daca as fi trait dupa proprile mele reguli.. despre acest lucru vorbesc eu..

        1. Dacă vine cineva și-ți spune: „uite, pe aici trebuie să mergi și cutare lucru trebuie să-l faci ca să ajungi în vârful muntelui” o să-i spui: „mulțumesc, dar eu o prefer să fiu original și autentic, așa că o să merg pe arătură”? 🙂
          De când e lumea și pământul au existat mereu profesori, maeștrii și alte ființe care i-au arătat omului drumul, dar precum un copil răzvrătit care în loc să se țină de școală preferă să meargă prin baruri și discoteci, la fel și omul preferă să vadă viața ca o distracție și niciodată ca o școală… fiindcă, nu-i așa?, școala înseamnă disciplină, înseamnă să înveți, înseamnă să „imiți” ce au făcut și alții… dar pe noi nu ne interesează ce ne oferă școala asta, noi vrem fericirea aici și acum, fără să ne întrebăm măcar dacă o merităm.
          Poți pleda pentru autenticitatea individului, dar trebuie să precizezi că fără discernământ, fără bun simț, fără înțelepciune și (desigur) fără iubire, nu suntem decât simple trestii în vânt care nu sunt capabile de a înțelege nici măcar noțiunile enumerate mai sus.Iar o trestie (om slab) se înclină mereu după cum suflă vântul (societatea), nu-i așa? 🙂

          1. buna din nou!:)
            pai..sunt doua decizii care le poti lua in mom ala (ca sa ti rasp la prima intrebare):pot asculta cumintel si sa merg pe unde indica, sau pot decide sa merg pe aratura,capitava fiind de provocarea ce mi-ar oferi o necunoscutul. daca si marii oamenii ai lumii noastre, ar fi mers pe drumul indicat de altii, nu am mai fi avut becul..sau alte asemenea inventii, care asta e, ne fac viata mai usoara! poate as prefera sa merg pe aratura, de ce nu?cine spune ca acel „cineva” stie unde si ce vreau eu sa gasesc? poate nici eu nu stiu…referitor la scoala…aici sunt multe de spus, si am si un articol scris pe tema asta..scoala…scoala, dragul meu face si cateva lucruri bune, insa prea putine in comparatie cu cat rau ne face..stam zeci de ani in scoala ca sa iesim cei mai „perfecti” scalvi..scoala nu ne invata cum sa supravietuim financiar, nu ne invata cum se faceam fata pierderii unui prieten drag..nu ne invata cum sa fim originali. asta e parerea mea. Da, ai nev de scoala..dar nu ea ne face mai umani..dimpotriva..iar fericirea o meritam cu totii! ce ar trebui sa facem sa o meritam? pur si simplu , daca ne am nascut avem dreptul al fericire! insa in societate nu functioneaza totul asa. nu! inca de cum ne am nascut suntem conditionati:daca esti cuminte, mami te va iubi,sau chestii de genul. iubirea, asa cum crestinii o vad, ar trebui sa fie neconditionata! iar fericirea, e consecinta imediata..sau nah..cam asa ar treb sa fie..cel putin asa vad eu lucrurile…este posibil sa nu am dreptate..sau doar sa am dreptatea mea…fiecare o are pe a lui, ce i „drept”….iti multumesc! 🙂

  2. Nu, nu se poate… în reproducerea textului din DEX ai pus semnul corect „≠” , care înseamnă inegalitate… dar mai încolo, te-ai contrazis afirmând că sunt același lucru cu a fi autentic. În primul rând a fi autentic sigur nu înseamnă să fi contrafăcut sau inventat, iar autenticitatea omului e discutabilă atâta timp cât nu știe de unde a venit, care e menirea lui și nici măcar nu-și cunoaște Sinele.
    Din alt pdv nimic nu poate fi original sau inventat fiindcă energiile esențiale din manifestare sunt mereu aceleași, iar ceea ce există a existat dintotdeauna, la fel cum ceea ce nu există încă, nu va putea fi niciodată.
    Singurul lucru pe care l-am învățat ca fiind specific individualității sunt dozele diferite de iubire, înțelepciune, bunătate, bucurie… deci nu ele însele, ci combinația dintre intensitățile și nivelele lor diferite. Restul e iluzie. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s