Despre amortire

„Oriunde ai merge, du_te cu toata inima” – Confucius

Facem alegeri mereu.

Alegem cu cine sa ne petrecem timpul, unde ni_l petrecem. Alegem daca sa ne implicam rational sau emotional in diversele activitati.

In mijlocul atator optiuni ametitoare, avem totusi puterea de a ne alege destinul, de a alege incotro sa ne indreptam. Teorie stiu..dar sa vedem cum stau la practica 😀

Am un obicei prost…?!  Mereu ma plang de lipsa timpului. Dar realizez ca de fapt cand spun „nu am timp” de fapt spun „e mai important altceva”, chiar daca acel ceva e mai important pentru altii si nu pentru mine.

Ma lupt de ceva timp cu mine insami.

Ma trezesc..si nu odata, in valtoarea unor evenimente in care sunt trasa, nu pentru ca acolo mi_as fi dorit sa fiu, ci pentru ca acolo isi doresc altii sa fiu.

Ma trezesc ca visez sa fac ceva sau altceva, insa inca nu am facut un calcul sa vad cat din 100%  DEDIC nevoilor mele si cat dedic nevoilor altora.

Ti  s_a intamplat vreodata sa_ti spui lucruri de genul: „Intr_o buna zi am sa fac cutare si cutare”? dar sa nu interprinzi nimic concret pentru acele „cutare” lucruri? Mie da. Recunosc.:D

Insa ma pun pe treaba! :)) Prietenii mei vor rade de mine! Bunnnnn! Mai vedem noi! ♥

Ideea principala este ca de fapt ne putem controla timpul, ne putem influienta destinul..daca el exista nu sunt convinsa.

Cu toate astea de un lucru sunt convinsa: ca ..daca ne dorim ceva suficient de mult, daca dorinta o transformam in obsesie si in fiecare zi, facem cate putin (sau mai mult) pentru acea dorinta,  intr_o zi o sa vedem acea dorinta IMPLINITA! teoria asta :)) …. am intrat intr_o perioada de amotire si nu mai stiu cum sa ies  din ea….ca voi toti de altfel visez sa implinesc anumite vise. Cu toate astea desi imi doresc, parca am uitat sa lupt. Sau nu mai vreau sa lupt….habar n_am. In momentul asta nici nu_mi mai pasa…

Ati  „amortit” vreodata? cum procedati ca sa iesiti din camera „amortelii”?

De fapt stiu si eu , dar nu mai am chef de nimic! :))

Mi_e teama de astfel de zile! Le cunosc, fac parte din mine si stiu ca nu vor disparea decat daca eu le alung din sufletul meu! „Am gatul expus si nu_mi place ca toti pot vedea pulsul unei inimi”…Si cu toate astea….parca mi-e bine asa ..cu amotirea asta..

Astept sa vina primavara…poate aparitia  soarelui va topi amorteala!

Pana atunci…fericire, dragii mei!

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre amortire

  1. catalina sandu

    Cred ca termenul mai potrivit pentru aceasta stare ar fi hibernare (stii, starea de relax total in care intra mare parte din lumea animala si vegetala pe timpul iernii). Eu spun de mult timp ca pentru mine ar fi trebuit sa faca ziua de 36 ore 🙂 ca sa reusesc sa fac ceea ce mi-am propus. Dar din pacate nu este posibil. Important e sa stii care sunt prioritatile si cate di aceste „sarcini” reusesti sa duci la bun sfarsit. Cat despre a face ceea ce iti place sau ce iti doresti, este un mit. Nu cred ca exista cineva care isi permite sa faca doar ceea ce decide in mod personal sau ceea ce isi pune in gand fara nicio variatie. Exista destui factori care ne influenteaza deciziile si, de ce nu, gandirea. Ti s-a intamplat vreodata sa spui: „Astazi imi petrec timpul cu familia” si dupa putin timp sa primesti un telefon urgent de la o prietena sau de la servici si sa-ti schimbi planurile? De fapt, tu ai inceput actiunea pe care ti-ai propus-o, dar in timp ce o desfasurai, au intervenit factori externi care i-au modificat cursul, facand-o sa fie in parte ce ai vrut si restul (sa zicem) improvizatie. Dar de obicei daca iti propui sa faci ceva (si daca esti o persoana decisa) reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus, chiar daca de cele mai multe ori trebuie sa lupti contra curentului care te deviaza de pe drumul ales. Important este sa nu renunti. Si crede-ma, amorteala pe care o simti nu e renuntare, e doar singurul mod al corpului si al psihicului de a-ti spune ca trebuie sa ia o mica pauza pentru a-si reincarca bateriile si de a reveni „in lupta” mai puternic decat pana acum 🙂 HANG IN THERE it will all pass.

    1. Asa obisnuiam si eu sa spun.si inca obisnuiesc sa spun. ca nu_mi ajunge timpul…insa nici pot sa spun ca in ultima vreme am luptat pentru partea mea de timp. pentru mine! in ceea ce priveste nevoia de pauza, ar fi grozav sa_mi pot lua o pauza..de la tot.ar fi grozav sa intru intr_o stare de hibernare, dar o hibernare placuta, nu acest gen de hibernare pe care o simt in venele mele , in sangele meu …si care nu mai vrea sa iasa….si nici nu mai vreau sa o fac sa iasa..stii tu.avea cineva o vorba..e bine asa rau cum e :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s