Suflu

De fapt traim cu adevarat sau doar avem impresia ca traim? sau totul e doar impresie?

Traim noi pe o planeta sau insasi planeta traieste in noi? Avem noi puterea de a ne influienta propriile vieti, sau viata influienteaza intr_un mod misterios destinele noastre?

Sunt momente cand trebuie sa ma ciupesc, sa simt durere sa_mi vad pielea invinetita, ca sa_mi dau seama ca eu intr_adevar sunt vie..sunt compusa din celule, sange …carne…sunt amortita. Si parca nu mai scap. S_a scumpit benzina si nu mai am cu ce sa alimentez masinaria…:))

Ma asez si ma ridic. Alunec. Si iar ma ridic. In piept simt galopand …o herghelie  de ganduri.

Fac o pauza si ma ciupesc. Herghelia e doar in mintea mea. Ii ordon sa se opreasca. Nu ma asculta.

Creierul mi_e invadat de un tumult de emotie, ratiune si delir. De fapt care e emotia si care e ratiunea? Cine le defineste? si cine le da drept de viata asupra mea? Pasesc pe cioburi si incepe sa_mi placa acest „dulce chin” …Picura din mine, viata

Imi imaginez ca sunt din nou copil. Acel copil pe care l_am infrant, si l_am izbit de ziduri, pana a picat sangerand si a disparut. azi vreau sa reapara sa pot pune in el, tot ce am adunat pana acum. sa dau un „refresh” la vise si unul la „curaj”. Sa plusez.

Azi, tot ce pot face e sa privesc  inainte. Cred ca_i o „gripa” contagioasa in aer. M_am molipsit! Pana mai ieri, zambeam oamenilor  tristi, pe strada….azi astept sa_mi zambeasca ei, si sub  un suras fals ascund febra ce_mi zapaceste tamplele. Cu toate astea desi am oferit nu primesc. Nu primesc niciun zambet. Sunt toti prea ocupati cu perceptia faptului ca „ei traiesc” si sunt nemuritori! 

Ne-a parasit Craciunul. Si colindele si uratorii. Si am ramas din nou, singuri si goi.

Un singur amanunt mai pulseaza: ce face euro?ce face dolarul? dar lira? Acesti „indici”  respira si traiesc! Mai bine ca noi!

Nu au nevoie de resuscitare si nici de aparate care sa filtreze aerul, pentru a fi neucigator!

Am nevoie de_un plaman! Unul portabil. Sa_l pot prinde in ace de piept, sa_l pot conecta. Si opri. Cand din lacomie, inspir prea mult.

Am obosit. O sa sting lumina si o sa gust din intuneric. Pana maine! Cand sangele va pulsa din nou venele din pieptul meu…

P.S. nu va faceti griji sunt doar metafore!:) azi, am vrut sa fiu plumburie, asemeni lui Bacovia. Nu degeaba i_am iubit scrierile… V_am pupat si pana data viitoare, happiness!

2 comments

    • „noi simtim la fel”..noi toti?nu stiu daca am inteles bine….ceva de genul ca „scena este aceeasi, doar actorii se schimba”?daca am inteles bine..o, daaaaa..traim din impresii..si e tot ce ne face sa ne simtim vii de altfel…iti doresc „impresii” care sa te faca sa te simti cat mai…”viu”! 🙂
      P.S. iti multumesc pentru curajul pe care mi l_ai dat.acum, mai mult ca alta data scriu fara a_mi fi teama ca sunt judecata. iti doresc mult ..bine! asa cum il vezi tu..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s