Din nou despre LIBERTATE

Cred ca toata viata mea am sa ma lupt cu mentalitatea „fa asa ca asa trebuie”!

Doamne cat urasc acest TREBUIE!

am o curiozitate, voi cum traiti fratilor?

Traiti dupa reguli, faceti ceea ce TREBUIE?

Daca traiti dupa reguli, va e bine asa? sunteti fericiti?

Daca nu traiti dupa reguli, va e bine asa? sunteti fericiti?

in cel de_al 2 lea caz, cand actionati sau spuneti ceea ce ganditi fara sa menajati pe nimeni, cum va descurcati cu reactiile oamenilor?

Pentru ca in cazul meu, cand nu menajez….deranjez .

In jurul meu oamenii se impart in doua categorii:

1. cei care se simt lezati

2.cei care accepta parerea altora ca fiind o opinie si in consecinta o respecta.

In cazul din urma ii cam numar pe degete..:(

Si totusi ce ma fac cu cei care se simt lezati, si_mi sunt prieteni sau  rude? Ma fac dusman?ma fac ca fiind o persoana ce da dovada de lipsa de empatie?

totusi imi sunt dragi si le respect deciziile, alegerile, chiar daca acele alegeri nu ma avantajeaza  si pe mine.

cu toate astea…chiar daca ii iubesc, ma gandesc ca mai bine am cativa prieteni reali, decat o sumedenie..imaginari, respectiv o sumedenie carora eu le  spun  ceea ce vor sa auda..

Mi_as dori ca toti cunoscutii sa inteleaga ca eu cu ceea ce spun sau fac, nu_mi doresc a rani pe  nimeni, ci pur si simplu vreau sa_mi traiesc viata asa cum cred de cuviinta fara a da prea multe explicatii. Insa , acest „mi_as dori” face parte din contexul basmelor, adica a acelor idealuri cu care ne sunt umplute capetele de mici. si  astfel idealul  ramane ideal, in forma lui reala, adica de neatins.

Stiu ca unii dintre voi ar putea spune ca solutia unei existente relaxate este sa gasim cumva…un echilibru. Ok. sunt de acord. Dar de unde stii cand se termina o limita si ..incepe o alta?!?!

In final, imi dau seama ca, cu cat sunt mai EU  INSAMI cu atat raman cu  mai putini oameni dragi in jur. as putea sa spun ca nu_i nimic;  asa se cern pietrele de nisip, insa nu pot fi indiferenta la suferinta ce o las in urma. In acelasi timp, pentru a fi ei multumiti, inseamna a ma reprima pe mine insami…si imprumut o vorba : „exprimarea inseama viata, reprimarea inseamna sinucidere!” .

Astfel ca da, imi pasa de toti ceilalti insa imi pasa si de mine.

Iubesc oamenii! Insa ma iubesc si pe mine! Oi fi egoista?! poate. Daca asa se numeste faptul ca imi exprim personalitatea, atunci asa sa fie. Sunt egoista, dar  fericita!  de ce sa visam noaptea..la ce putem avea ziua?

Voi cum procedati? Sunteti egoisti sau preferati sa_i faceti pe altii mai fericiti, decat veti fi voi vreodata?

In cele din urma, cu toata dragostea inainte! Cei ce ne sunt prieteni vor ramane alaturi de noi in calatoria noastra si nu vor cobora la prima orpire a ..trenului!:)

9 comments

  1. Multe intrebari aici…multe raspunsuri…
    Trebuie? De ce trebuie? Ca sa te faca pe tine fericit? Si daca pe mine nu ma face fericit?! Cu mine cum ramane? Este viata mea, de ce sa fac ceva ce nu m-ar face fericit? De ce trebuie?
    Cei din jur? Parerea lor ar trebui sa ramana doar o parere, sa actionam in functie de dorinta noastra, asa cum ne place…Iar noi, nici nu ar trebui sa avem o parere cu ce ar trebui alti sa faca , totusi avem …iar cand cineva nu actioneaza in concordanta cu parerea noastra, nu ar trebui sa ne simtim lezati! De ce ar face ceva tinand cont de parerea noastra? Sa ne faca pe noi fericiti? Dar cu dorinta lui cum ramane?
    Egoism? Sunt egoist, cred ca cel mai mare …sunt centrul universului meu si nu exista nici o persoana mai importanta decat mine ! Cred ca fiecare om ar trebui sa fie centrul universului sau.
    Cand ma straduiesc sa fac pe cineva fericit, o fac pentru ca fericirea acelei persoane imi aduce mie fericire! Fericirea acelei persoane imi umple MIE inima de bucurie…

    • da..multe intrebari.stii teoria asta.doar si daca am fi in stare sa o urmam.sa ne deschidem sufletele si sa simtim ca vrem sa traim in mod real si autentic.dar e nevoie de curaj. unii dintre noi invatam pe parcurs cum sa facem asta. altii din pacate nu invata si nu vor afla niciodata ce i -ar fi facut realmente fericiti..dar e alegerea lor..pana la urma, nu?:)

  2. te inteleg mai mult decat crezi…sa zicem ca cunosc modul „romanesc” de comunicare:)
    Tu incearca sa fii mai buna decat ieri pentru tine,important e sa fii in pace cu tine insuti. La un moment dat viata o sa ne faca sa traim raspunsurile la toate intrebarile pe care le purtam in suflet.

    • in pace cu mine insami…si daca a fi in pace cu mine insami contravine „pacii” altora …?!pana la urma eu imi expun parerile, cum le primesc ceilalti nu mai e problema mea, nu? iti multumesc!:)

  3. da, draga mea Giorgi., inteleg prea bine ce_mi spui..si eu „pot fi” si „sunt” delicata, insa delicatetea asta incepe sa ma sufoce.”a fi delicat” in opinia celor mai multi este egal cu „a fi slab” (fara personalitate-nu stiu de ce preia creierul informatia asa)…si daca tot considera ca esti slab, de ce sa nu te sufoce cu „impresia” lor de superioritate? ca vezi..tu ..ei sunt alfa si tu omega…sper ca m_am facut inteleasa…..pur si simplu cateodata obosesc sa tot ofer si efectiv astept si eu ceva, in schimb..dar asta doar cateodata…;)

  4. Hmm:) ai atins un subiect destul de delicat, in sensul ca de obicei oamenii se impart in 2 categorii:cei care iti spun „verde in fata” ceea ce au de spus, sub pretextul „sinceritatii” , si cei care prefera coltul sigur „daca taceai , filosof ramaneai”. Acum bineinteles depinde de situatie…sunt anumite cazuri cand trebuie sa reactionezi, sa trasmiti un mesaj, alteori poate e mai bine sa ramanem rezervati.Poate nu avem experienta necesara sa ne dam cu parerea, poate nu cunoastem bine persoana, sau..poate am avut o zi de rahat(pot sa scriu „rahat”?:)) si suntem prea absorbiti de propriile probleme si dezamagiri..
    Eu personal, cred inainte de toate ca pot fi „delicata” in ceea ce priveste persoana din fata mea, adica prefer sa imi spun parerea dar in asa fel incat sa nu jignesc, sa nu fiu deplasata, sa-l fac pe celalalt sa vada si cealalta varianta..dar cred ca inima nu o poti cenzura, reduce la tacere, deci gandeste cu capul si simte cu inima!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s