Am un gand. De ce privim copilaria ca pe raiul pierdut?
De ce ne intoarcem mereu in acel trecut si nu putem scapa de el?
Imi place foarte mult un citat de_a lui Henry Ward Beecher „Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai.” Oare asa fie? Sa existe acel rai de care se tot vorbeste? sau raiul este de fapt momentul ala de maxima libertate psihica, spirituala , individuala..si in orice mod
posibil?
….. deoarece copil fiind traiesti pe un taram magic,
– in care poti gresi, fara consecinte ?
– in care poti rade si plange in acelasi moment?
– in care te infurii si ierti cu repeziciunea fulgerului?
– cand chiui de fericire, fara sa_ti pese cine e in jur?
– cand in loc sa mananci placintele delicioase (de altfel ) cu branza ale bunicii, ele ajung pe tavan?
– cand joci lapte gros?
– cant te balacesti intr_o garla murdara si te crezi in ocean?
– cand prinzi un prapadit de peste, si te crezi un superpescar cu palmele frumos mirositoare a mamaligasi rame? 😀
– cand te pregatesti de discoteca si consumi tot parfumul gasit prin casa bunicii?
– cand dansezi de mama focului pe ritmuri de Coco Jambo?
– cand ai parte de primul sarut si ti se pare ca buzele ei/lui au gust de dulceata?
Pe nesimtite ne pierdem libertatea, pierdem nemarginirea si pierdem si jocul.
Ne transformam in adulti ..cica responsabili cu pretentii rafinate.
Dam tot la schimb, doar pentru a deveni sclavii propriilor noastre prejudecati si autolimitari.
Se pare ca intr-adevar cum spunea Brian Aldiss ( autor englez de science fiction), atunci cand copilaria moare , cadavrul ei se transforma in adult si intra..nu ..nu in descompunere ci in societate, nume..de altfel, eufemistic pentru iad.. 😦
Ce parfum are copilăria voastră?
A mea are parfumul ierbii ce definea lunci intinse si_o apa curgatoare (numita in Moldova „gârla”). Are parfumul padurilor ce parca nu se mai sfarseau…aaa..si a unui copac a carui coaja a fost ciuntita cu te voi iubi pentru totdeauna , de un prieten ….
Ce gust are copilăria voastră?
A mea are gust de turte facute pe plita si a o ciorba dumnezeiasca facuta de bunica mea cu lapte prins, pe timp de vara!
A ce sună copilăria voastră?
A mea suna asemeni vantului ce suiera bland printre case si copaci…
Inchei, ca iar merg „pe langa”.. Imi trag doua palme puternice, imi ridic cadavrul si ma pregatesc sa intru in societate!
Bine te_am gasit! 😉
Personalitate autentica 
Adevarat spui, Ionela, mereu ne intoarcem cu gandul la anii copilariei, poate pentru ca vrem sa ne reamintim cum este sa traim fara grijile cotidiene…
O seara frumoasa iti doresc, Ionela! 🙂
multumesc draga mea…la fel si tie..:)
🙂 Copilaria un Rai pierdut? Pai spune-mi tu daca acum, ca adult te mai poti intoarce la acea inocenta? Lipsa de griji…veselie…
Momente cand eram buni si imparteam jucariile cu prietenii. Si mancarea. Multe altele. Nu-ti pasa ca ai cazut si te-ai murdarit de noroi. Te scuturai si mergeai la joaca inapoi.
Acum ca adult…iti imparti masina/casa cu prietenii ca si cum ar fi o jucarie?
Ti se intampla sa cazi si sa nu iti arunci vreo vorba de genu „vai ce impiedicata sunt!” si sa nu te superi?
De aia cred ca este un Rai pierdut. Inocenta de atunci este unica.
hmm..daca tot vorbesc despre autenticitate.ai dreptate…daca e sa fii macar odata in viata autentic, cred ca atunci e singurul moment, sau in fine o suma de momente cand esti autentic. in rest…suntem cu nesfarsite masti….
apropo de masti…chiar am una cu miere acum, pe fata 🙂
hmmm…masca asta trebuie sa fie tare dulce! asemeni persoanei ce o poarta!
si….macar asta face bine si spiritului tau, si fizicului tau! te pup!
A ce suna copilaria mea? In fiecare zi sincer ma trezesc traind amintiri din copilarie:)
Urc scarile din blocul bunicii care pentru mine mereu va fi acasa, am si acum in minte intiparita lumina care invaluia casa, mirosul prajiturilor facute de bunica si ea, draga de ea…:”ai ajuns draguta?” N-am sa uit niciodata in viata mea felul cum i se lumineaza fata cand ma vede acum la fel ca acum multi ani..si fulgii de afara! Vremea aia nebuna de la noi cu nameti de zapada si copii cu saniute:) In mintea mea timpul s-a oprit si amintirile copilariei sunt foarte pretioase.
🙂 om special ce esti tu Giorgi…!