2 CATEGORII

” Eu sunt un om de succes, pentru ca uite cate realizari am in trecut si cate obiective am de atins in viitor!”

Sunt fraze pe care le auzim des in jurul nostru, sub o forma mai mult sau mai putin asemanatoare.

Peste tot se gasesec informatii referitoare la increderea in sine, stima de sine, secrete ale succestului si asa mai departe.

Zilele acestea dupa o analiza destul de atenta a celor din jurul meu si nu numai, am observat ca de fapt cu totii ne impartim in 2 CATEGORII:

1. CEI CARE NU AU INCREDERE IN SINE

2. CEI CARE SE PREFAC CA AU INCREDERE IN SINE

Asa ca  acum ma intreb: E Amuzant?  E Tragic?

Prin intermediul Google-ului, cartilor si mai stiu ce alte surse informationale, ne aruncam indemnuri care sa ne ajute sa ne construim o viata mai reusita, mai plina de succes. Incercam sa ne convingem/pacalim pe noi insine ca succesul sub toate formele sale, va putea fi atins doar atunci cand ne vom forja la maximum calitatile, cand acestea vor triumfa deasupra defectelor, cand vom fi stapani pe noi insine (emotiile, gandurile, trairile si toata acea suma care de fapt ne definesc umanitatea..:) )

Cu toate astea are cineva curajul sa afirme ca „nu am incredere in mine”? Poate doar in situatii extreme si doar in fata unui specialist ..sau de ce nu in fata unui bun prieten.

Dar in societate, multi dintre noi suntem niste zmei.

Niste lei care suntem gata in orice moment sa-i devoram pe ceilalati daca asta inseamna sa ai succes, sa  te vinzi, sa cumperi.. sa obtii ceea ce vrei de la ceilalti, sa fii acolo  pe prima treapta a piramidei, incepand de sus in jos.

In relatiile dintre doi iubiti, barbatii vor afirma de multe ori (nu in fiecare caz! ) ca ei inseala din cauza partenerelor care afiseaza o gelozie nejustificata, si care de fapt i-a trimis  in bratele altor femei care au stiu sa-i domine si sa le demonstreze ce regine sunt ele in pat sau in viata de zi cu zi. Cu alte cuvinte, partenera sa a afisat un comportament de slujnica fara incredere in ea, pe cand cealalta l-a facut sa creada ca e THE ONE, THE ONLY..

A devenit increderea in sine sau lipsa acesteia de fapt o arma?

DA. Poate fi considerata si o arma…depinde cum privesti lucrurile..am mai facut odata comparatia….un cutit poate fi privit ca fiind o arma (poti face rau cu acesta , evident) si concomitent poate fi un ajutor (iti prepari hrana mult mai usor)..

Asa si cu increderea asta in sine. Poate din dorinta de a parea invincibili depasim limita. Si limita asta cu siguranta ne va face mai putin umani.

Oricum e dovedit..cel mai puternic om (aparent) poate fi doborat intr-o clipa doar sa-i stii punctul mai putin puternic. In concluzie, parca nu mai e asa puternic..nu?!

Si cu toate astea..desi luptam sa dovedim cat de buni suntem, cat de grozavi suntem pe toate planurile…cand ne simtim cel mai bine?

Apropo de ce iubim cu totii copiii? Poate pentru ca sunt ei insisi?

Nefiind nevoiti a se ascunde sub umbrela incederii in sine pentru a reusi? Ei reusesc in primul rand pentru ca sunt atat de umani:) . Ei au indoilei si nu si le ascund, ei sunt timizi si sunt asa frumosi ..asa,  ei ezita inainte de a face pasi neinsemnati, lor le e teama si nu ascund asta, ei plang de multe ori si nu ascund asta, ei gresesc..se ranesc si totusi repeta actiunea pana le reuseste…

Atunci cand suntem noi insine, cand suntem slabi, cand putem plange fara teama ca suntem luati in ras..cand stergem lacrima unui prieten, cand imbratisam pentru a imbarbata, cand nu suntem nevoiti sa mintim, cand putem spune orice ne trece prin cap fara frica ca suntem judecati, cand ne bucuram de natura, cand ne bucuram de lucrurile simple ..gen nu stiu…cand stai in iarba proaspat cosita si te bucuri de mirosul acela perfect ..

Stiti..e ca atunci cand servesti o mancare deosebit de sofisticata. Arata superb, insa cat de hranitoare e? Pe cand o mancare simpla si cat mai putin prelucrata va fi o sursa nutritiva mult mai bogata decat cea din prima varianta. nu?;) Care dintre ele pe termen lung face mai bine organismului?!?!

Astfel ca pana la urma, care sunt cei mai buni dintre noi? cei sofisticati sau cei simpli si umani? Think again;)

16 comments

  1. Increderea in sine e o linie serpuita de-a-lungul vietii. Ar fi banal sa fim mereu increzatori si sa ne trezim in situatii care ne depasesc, la fel cum ar fi banal sa nu avem incredere in noi si sa pierdem din placerile vietii. Increderea in sine e un test. E un miraj.

  2. Eu am încredere în mine. Afirmația asta o pot dovedi dacă mi se cere cu dovezi tangibile să știi.
    Nu sunt un om de succes, nu m-am ascuns sub masca asta niciodată.Viața m-a răsplătit cu o boală destul de gravă la 19 ani peste care am decis să trec,despărțirea forțată vreme de 6 ani în aceiași perioadă de mama mea, sprijnul meu din momentele alea (tocmai în anul ăla terminam și eu liceul).

    În iunie anul trecut am decis să divorțez de fata pe care am iubit-o din prima lună a celei de a doua facultăți a mea (am remarcat-o la primul seminar de algebră, nu am să uit niciodată chestia asta). Decizia de separe a fost comună dar asta nu înseamnă că nu m-a durut ÎNGROZITOR.

    De ce spun chestiile astea, pentru că vreau să-ți spun că având în vedere doar o foarte mică parte din viața mea ce-am prezentat-o mai sus am văzut că deciziile mele s-au dovedit în covârșitoarea lor majoritate a fi corecte și atunci mi-am zis că până la urmă mi-am zis că merit să am încredere în deciziile mele și în mine ca persoană, nu mă prefac și cum am zis pentru tot ce am spus eu aici am dovezi (asta dacă se ajunge la tribunal 😀 )

    Eu nu am șef, am o șefă, dar am înțeles demult ideea că femeia are întotdeauna dreptate și faptul că îți scriu chestiile astea aici în văzul tuturor simt că este o decizie corectă și eu, sincer, nu cred că mă încadrez în niciuna dintre cele două categorii. 🙂

    • a)Dle Matematician, in primul rand, eu nu vreau sa dovedesc ca tu sau altii nu au incredere in ei insisi. Este doar opinia mea,concluzia unor analize personale. 2.Ma bucur ca tu crezi ca ai incredere in tine :).
      referitor la deciziile tale, ale noastre..consider ca intotdeauna vor fi cele corecte, deoarece indiferent de rezultat nu prea mai ai sansa sa repeti aceeasi experienta in exact acelasi context ca sa analizezi care din cele 2 decizii ar fi fost mai corecta.Astfel ca decizia trebuie sa fi fost una corecta, indiferent de rezultat. AI avut nevoie de acea decizie, ca intr-o „integrala” asemanatoare sa ai termen de comparatie.:)
      b)Femeia sefa are intotdeauna dreptate sau femeia in general? In legatura cu ce? 😀
      Mare lucru Cipriane! Personal nu cred ca are intotdeauna dreptate, dar fraza ta face bine la stima de sine a femeilor si pentru asta iti multumesc si in numele lor 😀
      c) hai la tribunal! nu ma las pana nu vii cu dovezi la tribunal! adu-ti un avocat bun…a nu.te aduci pe tine!

      Sper ca intelegi si sa gusti gluma mea…:)uneori pun cam multa sare, ca de la zahar…dau in diabet..:))

      • a. (sau 1 – numerele nu m-au trădat niciodatâ 🙂 ) – În momentul în care am început să câștig și mai ales arăt încrederea în mine oamenii din jurul meu au început să pună preț pe vorbele mele.

        b. (sau 2) – O femeie, fie ea șefă sau nu, vede lucrurile mult mai pragmatic dar spre deosebire de bărbați odată intrată într-o situație ce i se pare fără ieșire îi este mult mai greu să iasă de acolo. Și mai este o vorbă ce am citit-o în copilărie: Orice femeie trebuie tratată ca o prințesă (Mihail Drumeș – Elevul Dima dintr-a șaptea) În concluzie ORICE FEMEIE trebuie tratată ca atare, indiferent de cât de mult rău ți-a făcut ea – poate din simplă răutate, din răzbunare sau din simplă prostie.

        c. (sau 3) Numai în matematică poți găsi noțiuni de absolut (sau infinit) care au sens. Când vine vorba de încrederea în forțele proprii dacă vrei o poți „calcula” folosind teoria probabilităților. Aici are mare dreptate Tudor să știi, încrederea în sine este cu adevărat un test.

        d. (sau 4) Au fost momente în viață în care am luat decizii complet greșite deși eram (sau am devenit) conștient de asta. Și totuși l-am luat din motive total subiective. 🙂

        Și dacă-mi permiți să mă iau un pic de tine,..dacă nu mă înșel,la vocativ, numele meu, Ciprian este tot Ciprian,nu? (s-ar putea să mă înșel. dacă este așa te rog să-mi spui, dar cu probe 😀 )
        În viață trebuie să știm să glumim și să gustăm glumele așa că să … 😀

        • Ai vrut sa fii piperat, ti-a reusit intr-o masura dar sa stii ca mie imi place piperul chiar foarte mult :)!!!
          si o sa vin cu o completare: din scurta mea experienta de viata, stiu ca totul este relativ (relational, fizic, metafizic, spiritual, rational si asa mai departe). Chiar si numerele. Nu intotdeauna 1+1=2….doar privim lucrurile din perspective diferite, oarecum.
          De aceea am lasat loc de interpretari. Tudor, a tras concluzia corecta. In ceea ce ma priveste nimic nu este sigur. Avem impresia ca stim, ca putem..ca suntem, ca nu suntem..dar n as vrea sa te plictisesc cu filozofia mea de viata..
          Referitor la vocativul (ne)utilizat, cu adaugarea desinentei respective am vrut doar sa dau o tenta de umor,singura deviere adusa fiind de natura extra-lingvistica( sau cel mult socio-lingvistica;)). Plus ca era vorba de o exprimare amicala (familiara si destul de des folosita la mine in Moldova). Probabil ca mi-am permis prea mult din moment ce ai vrut sa punctezi. Imi cer scuze:) Ciprian! 😀
          P.S.Si da, gust glumele, chiar prea mult. De aceea uneori altii nu le inteleg pe ale mele ! Probabil ca atunci cand voi muri, nu ma va crede nimeni deoarece toti vor considera ca..am glumit! :))

  3. Off…filosofia asta. Cand ai timp de toate prostiile? Seful tau nu te exploateaza la maxim 😛
    Cred ca as avea ceva de comentat la postul asta al tau… Mi se pare ca incurci putin lucrurile aici..poate ma insel…. Increderea in tine o ai tu, pentru tine ca individ si difera foarte mult de ceea ce ai pus tu in fata aici…masca pe care o folosesti in societate, care, da, este o arma si de multe ori una redutabila, dar care poate esua si poate fi combatuta.
    Pe de alta parte, increderea in sine, la fel ca si orice alt fel de incredere, se castiga…o persoana prinde incredere in ea in urma unor experiente favorabile, a unor reusite…si de aici se intra intr-un cerc vicios…persoana respectiva are parte de succes pentru ca are incredere in sine si incearca mereu sa ajunga cat mai sus, ajungand mai sus prinde mai multa incredere in sine, fapt care il va face sa indrazneasca si mai sus si tot asa… lucru care ma face sa sustin cu putere citatul cu care ai inceput acest post.
    Parerea mea..;)

    • 1. recunosti ca te poti insela!
      2.in vremurile astea (si poate si in trecut, nu stiu nu am trait atunci..din cate imi amintesc:D) increderea in sine, a devenit un instrument de supravietuire ..e clar. este colacul de salvare pentru cei care stiu sa se agate bine si puternic de el. si cum valurile sunt imprevizibile, e evident ca tot ce-ti ramane este doar fiinta ta pe care trebuie sa o folosesti la maxim pentru a supravietui.
      3. nu stiu cat are legatura cu performantele tale (ca individ, k?!).Acestea pot sustine increderea dar nu stiu cat sunt cauza ei! te-ai gandit ca poate reusitele tale sunt doar efectul simplei tale existente?
      cand increderea in sine este datorata calitatilor tale, frumusetii tale, sanatatii tale, corpului tau, abilitatilor tale, relatiilor tale, circumstantelor favorabile ce faci cand incepi sa pierzi toate astea?pierzi si increderea?:)
      ai auzit de vorba aia ca e cu atat mai dureros cand cazi din varf?? si cat de greu te ridici? ..increderea in sine poate disparea intr-o secunda..

      Oricum nu ma supar daca vreti voi sa adaugati si a treia categorie a ACELOR CARE CHIAR cred ca AU INCREDERE IN EI INSISI!

      P.S. nu am mentionat ca cei ce se prefac ca au incredere in ei, sunt si constienti de asta! 😀 ..:))

        • 🙂 pentru ca eu am dreptatea mea!asa cum tu o ai pe a ta, si fiecare pe a lui. …in acelasi timp, e perfect justificabil ca ceilalti sa ma inteleaga doar pe un sfert sau nici macar. mereu scriu si spun mai putin decat mi-as dori si atunci ceilalti nu au cum sa inteleaga …fireste..din vina mea! 🙂
          oricum ratiunea ta, te va aduce in fiecare zi mai aproape de succes, decat ma va aduce filozofia mea;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s