Ratiune versus catel

Inca o dovada ca ratiunea imi da mari batai de cap.

Mai bine zis lipsa ei! :))

Sa va povestesc de ce.

Pe la sfarstitul lui noiembrie 2011, gasesc un pui de catel in fata blocului. Tot zburilt si vai mama lui..inghetat si cu doua margelute in loc de ochi. Cred ca este un rezultat al imperecherii unui terrier cu vreo o  maidaneza  ..ceva. Insa era tare dragalasa. Iar capsorul meu de blonda s-a gandit ca-l poate salva sau ca poate, poate il va pastra..desi a mai avut o experienta de genul si desi..se terminase destul de prost. Pentru mine 😦

Ce credeti ca am facut? Binenteles ca am apelat la lipsa mea de logica..de blonda. Si ..am luat catelul sub brat. Urc sfioasa cu el  in casa.

Deschid usa timid. 2 potai. eu si ea.

Sotul meune  vede… ma priveste cu o urma de repros in privire. Pana la urma ochii mei..umezi ii indupleca personalitatea destul de conservatoare  si logica de altfel :D.

Ei ….la ora 10 noaptea..pune-te si fa-i cusca. Si cum nu aveam decat o varianta…sotul meu inventiv fiind, a gasit o ladita din aia din supermaketuri din plastic. Am stat impreuna pana tarziu, sa facem casuta catelului care intre timp se acomodase de mama focului pe langa noi.

Trece timpul si in sfarsit ii terminam casuta. O splendoare de cutie acoperita de ceolofan si diverse textile..:) ce mai superba! daca a iesit de pe mainile noastre :))

Bun! dupa ce am tinut-o o seara in casa si alte inca cateva, caci afara era foarte frig..cu mult sub minus, ii fac culcusul undeva in spatele blocului.

Pana aici totul bine. Au trecut zilele, Sury a mea crestea si se ingrasa si cu ajutorul nostru dar si a unor vecini, si ei iubitori de animale.

Pana de curand, cand venind de la cumparaturi, am aflat cu stupoare ca a fost luata pe sus de catre hingheri. Soarta ii fusese pecetluita.

Focul iesea din ochii mei..sub forma de lacrimi in toate directiile.

Am urcat  intr-un suflet..

M-a bufnit un plans isteric. Sotul meu se uita la mine disperat si speriat ca nu stia ce am, iar eu printre sughituri si alte sunete asemanatoare i-am zis „mi-au luat catelullllllllllllllllllllll”..

Induioasat a renuntat la logica si a pus mana pe telefon si a inceput sa faca sapaturi.

In jumatate de ora era la adapostul acela de catei si in alta jumate era inapoi la mine cu promisiunea ferma ca in ziua urmatoare ma pot duce sa-mi ridic catelul. 🙂

Zau, ca m-a impresionat. Iubirea pentru mine sau mila pentru  catelul condamnat la moarte sigura l-a facut sa renunte la ratiunea lui si mi-a salvat catelul, smulgandu-mi promisiunea ca il vom tine atata timp cat ii vom cauta ..de fapt alta casa.

Zis si facut. M-am dus si mi-am luat catelul dintr-o mizerie si un miros de nedescris. in viata mea n-am mai avut contact cu asa „arome”. ..In fine sa trecem peste.

am adus-o s acasa. Murdara si slaba cum nu o vazusem nici macar prima data.

Acasa ..surpriza! Apa nu aveam..ca deh stau la bloc si trebuie sa ma conformez regulilor Acvaservului. Ca daca nu se sparg macar cateva tevi pe iarna, nu e de bine.

Bun. Am stat asa..mi am transformat holul si baia intr- cocina cu un miros deosebit de atragator. Noroc ca nu-s  „slaba ” de nas (cel mai fericit a fost sotul meu cand a sesizat acest aspect mai tarziu :)))  ).

Pana in final a venit si apa. Bucuroasa am trecut la sapunit. Mititica statea cuminte si nu zicea nimic. de fapt, avea experienta nu era prima data cand o sapuneam :). Bun..am sapunit o eu bine..am uscat-o..dar mirosul tot persista (de la urina si fecalele in care a stat timp de o saptamana in adapost).

Acum intra sotul meu in scena si ma intreaba „mah, tu chiar ai spalat-o?” eu zic „da..”.. el zice „nu cred”… si o ia la subbrat si o baga iar sub dus. Saracuta are parte iar de o sapuneala..ceva mai zdravana de data asta. Deh..doar e barbat. Si in barbatia lui ….. o scapa. Asta mica..fuga, fuguta pe hol. Noi dupa ea…ea dupa noi. Noroc ca nu-i apartamentul mare astfel ca am recuperat-o repede si da-i iar sapuneala.

In sfarsit mirosea frumos. Eram multumiti. Peretii stropiti..urme de labute peste tot ..dar ce mai conta?!?!

Ii dam mancare,o scot afara si somn.

Pe la 2 dimineata sotul meu ma striga disperat. Eu, buimaca de somn ma ridic: „ce s-a intamplat?” uite catelul tau ne -a lasat 3 placintute! urina am sters-o eu..dar pe astea chiar nu pot” si da-i frate si curata placintutele chiauna de somn, cu un un ochi deschis si unul nu.. si de pe covor si de pe gresie. :)) Asa de bine am sters ca dimineata slapii ramaneau in urma piciorului de la lipici:))

Azi, se pare ca am vesti bune. E posibil sa-i fi gasit casuta. Intre timp am apelat la o prietena ce are curte si am innebunit-o si pe ea sa mi-o tina cateva zile. Noroc ca-i sunt draga. Ea are deja un catel, 2 pisoi, un iepuras si inca 2 copii mici. Tabara perfecta.:)) Este curajoasa ..pe bune!

Astfel ca da…clar. ratiunea mea a functionat la capacitate maxima cand m-am hotarat sa tin catelul in casa:))..

Dar am avut parte de aventura si de o anticipare a unei exepriente de a avea propiul bebe. Sincer pentru moment m-am razgandit.:D . Stersul placintelor si trezitul in miez de noapte nu-s de mine,  🙂

Pentru o intelegere mai buna..de ce am renuntat la ratiune in defavoarea sentimentelor mai jos aveti si o galerie cu poze. Asa ca dupa atatea peripetii, am decis ..de azi voi folosi ratiunea.

Voi ma credeti? pentru ca eu nu! ::)))))

Anuntul mai este inca valabil.

Este disponibila pentru adoptie.

🙂

4 comments

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s