Revin cu un post-articol la articolul de ieri:)
Se pare ca nu am nimerit pe niciunul care sa iubeasca atmosfera din cluburi, astfel incat sa fie macar la fiecare sfarsit de saptamana acolo..pe baricade.
Ok. si acum concluzia mea.
De fapt eu am vrut sa aflu ce anume ii ajuta pe oamenii de afaceri sa faca profit dupa profit dintr-un astfel de business.
Ce nevoie umana exploateaza acestia?
In cartea „M-am hotarat sa devin prost„ (despre care am mai vorbit intr-un alt articol) personajul principal Antoine se hotaraste sa devina prost, la propriu in mod constient cu ajutorul alcoolului. E o prima incercare.
Dar de ce hotaraste asta? Deoarece presiunea intrebarilor ce-i „rasareau” capsor….il faceau tare nefericit.
Ei bine..acum ce fac tinerii cand merg in club?
Ce fac? Pai care e primul lucru? Isi comanda ceva de baut. De ce au nevoie de „ceva de baut” si mai ales de ceva pe baza de alcool?
Prima data au nevoie de un mic imbold..acela al dezinhibarii. Stiu ei ce stiu. Apoi dupa un pahar, doua…atmosfera capata o cu totul alta realitate.
Si e o realitate frumoasa. Ce-i drept.
In realitatea asta poti fi tu insuti, in realitatea asta nu te deranjeaza daca cineva de te judeca, si cred ca pana la urma cu cateva pahare la bord nimeni nu ar mai fi in stare sa o faca in mod obiectiv ..sau nu?!?!
Aici, in noua realitate totul capata o alta dimensiune. Acea dimensiune dupa care tanjim cu totii de altfel. Fie ca recunoastem sau nu.
Cei mai norocosi dintre noi care au curajul sa traiasca cu adevarat, si sub lipsa influientei alcoolui…ferice de ei si felicitarile mele!
Dar cei care nu au curajul?
Atunci ce le ramane de facut? Decat sa caute solutii pentru a elibera din adrenalina acumulata…pentru a elibera din stresul adunat din cauza…si mai ales..pentru a lasa jos, macar pentru cateva ore mastile ce le poarta in societate. Uneori devin atat de grele precum plumbul. Uneori iti sfasie sufletul de simti ca nici-un unguient nu-ti mai ‘oblojeste” rana adanc deschisa.
Acolo, in club de fapt se petrece ceva. Si omul de afaceri din spatele lui stie asta si exploateaza aceasta nevoie umana. Acolo lipsesc regulile. Acolo lipseste acel „trebuie” ..pe care cu totii il uram. De aceea macar odata in viata…am incercat sa mergem si „sa ne simtim” bine intr-un club.
Ca de multe ori se exagereaza…asta se intampla pentru ca omul in general uita masura. Insa eu personal ma refer la genul acela de distractie in care un paharel, doua doar iti ofera acea realitate in care poti fi tu insuti.
Asa ca inainte de a judeca, poate ar fi mai bine sa intelegem de ce se intampla un lucru.
Acum ca am inteles de ce iubesc tinerii atmosfera din club, parca nu-i mai blamam la fel de mult si parca e de inteles.
De fapt se cauta cu disperare pe ei insisi.
Cauta acel eu interior..si cauta si cauta…din nefericire, multi nu se vor gasi niciodata.
Pentru ca de fapt raspunsul nu e in alcool.
Ci in propria lor minte, limpede si netulburata de aburii alcoolui.
Raspunsul e CURAJUL.
Curajul asta, mama lui de curaj..acel curaj…care sa-ti permita sa-ti traiesti viata…macar ..macar 80% asa cum iti doresti tu. Caci restul e pentru cei de langa noi, care nu vor avea intotdeuna puterea de a ne intelege fericirea.
Asa ca pana data viitoare, dragii mei inainte de a merge in club si inainte de a incerca sa va eliberati de lanturile societatii,
va doresc CURAJ! va doresc sa cautati bine in voi insiva si sa va spuneti in sfarsit voua DA!
DA! VREAU SA TRAIESC!
si nu doar sa…simplul…sa fiu…
Personalitate autentica 
Multumesc Ionela ca imi dai acel curaj de care am nevoie , am zis eu ca posturile tale ma fac sa deschid ochii 🙂
nexia..daca intr-adevar am sugerat o idee si am reusit sa ridic un semn de intrebare, atunci ma bc f.mult..intrebarea pusa va cauta raspunsul, si daca mai ai si determinarea de a gasi solutii pentru raspuns..atunci chiar ca e minunat!
Mie nu-mi prea plac in general cluburile, pentru ca nu sunt ce mi-as fi dorit. Prea mult zgomot si aburi de alcool…In unele da, e muzica buna insa.
poate discotecile din anii 95-98 ar fi mai de preferat?:)
Nu sunt fan discoteci. 😉
deloc????..ce sa zic..fiecare cu modul lui de manifestare a eului..interior.:)
Deloc. Dar am motive serioase. 🙂
sunt convinsa de asta 🙂
Pe mine in cluburi ma deranjeaza, in general, trei chestii: fumul de tigara, muzica (proasta, dupa gusturile mele, in cele mai multe din cazuri) si… fauna, sa zicem 😀
Bine te-am gasit!
bine ai venit la mine acasa! o cafea virtuala ceva? 🙂
Astept urmatorul articol pentru a posta ceva comment la el, pentru ca despre cluburi, le stiu doar pe cele de fotbal! Asa ca pe maine, sau poimaine…
si cel de fotbal, este o forma de eliberare a adrenalinei..astfel ca..;)
Si acela e doar la nivel teoretic, prefer sa il practic nu sa merg pe stadioane. Pe vremurile industriei noastre comuniste, stiam echipele de fotbal, dupa industria care era in acel oras , pentru ca , asa aveau denumirea: minerul sticla, cimentul,etc. Acum nici industrie , nici fotbal nu mai e)))
nici nu m -am gandit la „suporteri”in momentul in care am zis „ëliberare de andrenalina”…despre fotbal..ma abtin.nu stiu prea multe. decat stiu ca imi placea si inca imi mai place sa alerg mingea in teren.dar in niciun caz sa stau si privesc. eu trebuie sa fiu acolo..in actiune !:D
Draga Ionela, ce ai redat tu in acest articol este o posibila motivatie. Oamenii cand simt ca nu pot face fata realitatii tind sa se refugieze intr-o alta lume (cu ajutorul alcoolului, drogurilor) si asta fara sa fie neaparat inteligenti; e suficient sa perceapa realitatea ca fiind coplesitoare si acesta e un motiv serios de a fugi.
Insa, desi nu sunt un fan al cluburilor cred ca oamenii merg sa se distreze acolo si pentru ca pur si simplu simt nevoia sa se destinda, sa danseze, sa flirteze, etc. Sau pur si simplu, pentru ca fac parte dintr-un grup si au nevoie de confirmarea membrilor acestui grup. Si poate ca mai sunt si multe alte motive. Printre care si ce ai spus tu.
aa…da cu siguranta ca nu trebuie sa fie neaparat inteligenti 🙂
Si realitatea poate fi intr-adevar coplesitoare. Eu sunt o razvratita a regulilor astfel ca..in realitatea asta..ma regasesc rar..de la putin la deloc. de aceea m-am hotarat sa caut…sa cumpar curaj…are cineva de vanzare? :))
si binenteles ca pot fi mai multe motive…dar cred ca cumva..sunt legate de ce am spus eu ca.regulile impuse de societate sunt mai putin evidente in atmosfera respectiva si sentimentul ca esti cumva liber e mai intens….nu??
altele ..care mai sunt?
🙂