Preţuieste…ce?
Fiecare zi din viaţa ta…
Fiecare om ce-l intâlneşti…
Dar mai ales oamenii dragi pe care ai în jurul tău..
Vine o zi cand intelegem cat de important este sa avem grija de cei dragi noua atunci cand sunt in viata si ..nu dinaintea unui mormant.
Dar acea zi vine..si ca sa intelegi asta, de cele mai multe ori e nevoie de o experienta care sa te ajute sa intelegi asta. Si din pacate, pentru cei mai multi chiar si o astfel de experienta tot ii invata…nimic.
Dintotdeauna am fost un om al analizelor. Am iubit oamenii si ii iubesc. E o placere sa le observ comportamentele..sa-i observ cum reactioneaza in fata propriilor emotii. Poate pentru ca in felul acesta ma pot cunoaste mai bine pe mine…
In copilarie, purtata fiind de adulti, in momentele in care o anume persoana mai mult sau mai putin mie cunoscuta, era dusa in locul de veci, imi puneam aceasta intrebare „de ce oamenii sunt mai apreciati si mai pretuiti atunci cand e prea tarziu? ce rost mai au atunci vorbele frumoase, ce rost mai are atunci tot acel spectacol de dupa?
Ii intrebam asta si pe adulti, si ca raspuns la prima intrebare..ridicau din umeri cu o privire trista si goala….. In ceea ce priveste cea de -a doua intrebare raspunsurile erau nenumarate. Le stiti si voi. Nu e nevoie sa le mai enumar..
Astfel ca reactie la raspunsul lor gol si trist, mi-am propus sa pretuiesc oamenii ce -i am in jur. Sa le spun si sa mai ales sa le arat cat de mult inseamna pentru mine.
Imbratiseaza-ti prietenul AZI spune-i ce mult apreciezi prietenia lui. Maine s-ar puea sa fie PREA TARZIU!
Spune-i AZI mamei tale ce mult inseamna pentru tine eforturile ei de a-ti oferi o viata mai buna.Maine s-ar putea sa fie PREA TARZIU!
Saruta-ti iubitul AZI cand pleaca la serviciu si nu o lasa pentru momentul in care se intoarce de la serviciu. S-ar putea sa fie PREA TARZIU!
Priveste-ti in ochi bunica si spune-i ce mult au insemnat pentru tine momentele in care te lua in brate si-ti trata genunchiul ranit. Maine s-ar putea sa fie PREA TARZIU!
Ia palma fratelui tau in a ta, lipeste-o bine de a ta SA-I SIMTI CALDURA si spune-i ce mult au contat incurajarile lui atunci cand primul tau iubit te-a parasit. Maine s-ar putea sa fie PREA TARZIU!
Lipeste-ti urechea de pieptul copilului tau, asculta-i cum ii bate inimioara si spune-i ca-i vei fi alaturi indiferent ce si cum va face in viata. Maine s-ar putea sa fie PREA TARZIU!
AZI Imbratiseaza, iarta, cere iertare, lasa-te iubit si ofera iubire oamenilor dragi din viata ta, caci MAINE…maine S-AR PUTEA SA FIE PREA TARZIU!
Folosesc o panglica albastra (la figurat) cat de des pot dar nu suficient de des pe cat mi-as dori cu adevarat. Oamenii din jurul nostru sunt minunati si MERITA sa stie asta!
Dar MERITA sa stie asta ACUM si nu MAI TARZIU deoarece….
„cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten dinaintea unui mormant, nu mai are niciun sens” (Jorge Luis Borges)
Personalitate autentica 
Nice!
Melodia celor de la Holograf, pur şi simplu mă „unge la suflet”. Iar gândurile tale sunt minunate. Şi câtă nevoie avem şi de gânduri optimiste, pozitive…
Îţi doresc numai bine, Ionela!
avem nevoie…dar uite ca e minunat ! exista lumea bloggerilor si exista posibilitatea sa le impartasim dar mai ales sa le citim si sa le recitim..sa nu uitam..
numai bine iti doresc si eu tie Alex! 🙂
mi-ai papat ultimul coment … 😛
era in spamuit :))) ;))
Lumea e rea (eu recunosc)
fiecare cand citeste ce ai scris tu isi zice in gand … eu nu sunt asa, eu pretuiesc … fiecare om, hmm dada … cand nu mai e. De fapt nu ne dam seama cat de mult ne lipseste ceva decat atunci cand nu il mai avem.
stiu Iczs…stiu…dar putem incerca macar nu??cum e si vb aia..daca am incercat si n am reusit..asta e..dar daca nu incerc deloc???!!:)
pretuieste-ma dar nu ma vinde! 😀
poti sa ma si iubesti, nu zic nu! :))
uite cum tot la iubire ajungem..vezi..vezi..:)
cand spui – vezi .. vezi … – parca ma si impungi cu degetelul … :))
tu zici iubire, unii zic dorinta, altii patima … si nu-s acelasi lucru 🙂
poate ca nu or fi acelasi lucru, dar sunt impletite cumva..daca ne ref la un anumit tip de iubire, si daca tot ai pomenit de toate alea.;)), si da..te-am impus un pic cu degetul..:))
au, au … :)) opreste-te! … 😀 altfel o sa te prind si o sa te gadil pana nu mai poti … 🙂
nu-s impletite, desi poate asa par; mai bine spunem ca sunt personalizate functie de fiecare iubaret si iubareata … 🙂
tu cum stai cu iubirea, oare?
hi, hi..nu prea ma gadil sa stii ;))
auzi da cum nu s impletite? tu poti iubi fara sa doresti? poti sa doresti fara sa fii patimas?..Si ma ref la un anumit tip de iubire…da?//!!
cums tau cu iubirea?ne asezam amandoua pe canapea si stam de vorba mult….:) ..asa stau eu cu iubirea..foarte aproape de ea…:)
yo vad ca deja razi 😀
da, pot iubi fara sa doresc ..; dorintele apar dupa … 🙂
nu stiu la ce tip de iubire te referi si nu stiu ce ai gustat-gatit tu in bucataria ta … 😉 dar pare interesant 😀
vorbe, Ionela draga, vorbe …; ma duci asa …., lilili, lalala, imi arati una alta dar nu-i chiar asa 🙂
uita tot ce stiai despre tine si o sa vezi ca nu te cunosti asa cum credeai … 🙂
hmm..Cristian…fiecare in bucataria lui gateste in fct de preferinte ..;))
vorbe..vorbe..dar vezi tu Cristian, vorbele astea sunt cumva consecinta gandului..:)
ref la utlima ta afirmatie…sunt de acord..dar nu in totalitate caci mereu intervine acest DEPINDE!!
si sa stii ca ‘stiu”despre ce vorbesc, macar in parte..:)si intr-adevar sunt experiente care iti dau peste „cap” tot ce credeai odata despre tine…dar doar creaza un pic haos, pentru a-ti da sansa ..nu ..nu de a nu te mai recunoaste, ci dimpotriva …a te cunoaste mai bine…this is the secret..
gatim in functie de preferinte, zici tu! hmm, poate daca gatesti pentru altii … 😀 in particular insa avem nevoi, necesitati, etc. …, impletite cu alte bucatarii experimentale … 🙂 sau, nu!
poate vorbim fiindca dorim sa ne auda si altii sau sa nu fim singuri; vorbirea insa nu-mi pare o consecinta a gandului ci doar inrudita cu acesta, adicatelea o forma de comunicare-rostire … 🙂
am inteles! unele experiente te lasa confuz(a), cu buza umflata, si alte stari … 😀 aducand haos in planuitele planuri si vise in mare parte egoiste …, etc,etc …
pot pune pariu ca o parte mare din tot ce tocam noi la nivel de vorbitor dispar la prima sansa de a redecora un „apartament” nou amplasat exact sau pe aproape de str. Sperantei colt cu str. Iubirii si utilat cu o bucatarie generoasa cu multe mirodenii … ;)))
„welcome chaos!”
..stii si tu ca putem discutam pana la miezul noptii si nu ne va mai ajunge in curand pagina dedicata comentariilor ;))
preferinte, nevoi, necesitatii..spune-le cum vrei, nu stiu daca conteaza asa mult…cum se numesc..conteaza pana la urma felul in care reactionezi in urma satisfacerii lor..
in legatura cu vorbitul..mah..am zis „cumva”(ca ar fi o consecinta) si sunt de acord ca este mai degraba inrudita..dar oare,..dar oare daca nu am gandi am putea alatura diverse litere pt a alcatui un cuvant?? poate ca da..pana la urma nu i nev de prea mult creier…si da, sunt experiente care m-au lasat confuza..si sunt convinsa ca vor mai fi..nu detin inca adevarul absolut, dar sa stii ca pana la sf vietii mi-am propus sa -l obtin :)))
..si Cristian…om toca noi vrute si nevrute, dar macar le tocam…daca nici macar nu ne-am obosi,…ce-ar mai fi atunci?De asta ni s-a dat creier..sa tocam..fiecare cat putem.:)fac o pagina doar pt comentarii? :))))
deja vorbesti de satisfacere, hmmm, stai sa mai iau o gura de cafeluta fara zahar ca sunt eu destul de dulce … :))) daca ne face placere apai sa stam pana ce noaptea se trezeste cu ziua pe cap! si putem combina si cu o petrecere in pijamale, cine are …. :))) cine nu, sa stea-mbracat, eeee …
daca mai dezvolt nintel – vorbirea – si cu gandul pastor le adun te-as plictisi atat de mult ca poate-ti va pieri cheful de gatit si nu-i de dorit ca iubareata esti si fara de sfiala bag sama … 😀 si nu vreau ca sa fiu pedepsit …
tu poti face multe, doar esti femeie, zic eu zambind precaut cu ochii cautand a vede ca nu cumva degetelul tau sa arate spre mine avand intentia sa ma-ntepe …; sa sti ca sunt „fraged”! nu ma-ncerca mai mult … :)))
„fraged”.;))mda..daca zici tu!;))
mai intep ce-i drept..dar asa usor..cat un gadilat un pic mai agresiv..:)))
foarte frumos…desi mi-ai indus o stare de melancolie…uneori ma intreb de ce mai avem nevoie de sentimente atata timp cat ne ascundem in spatele mastilor, daca ascunzi o lacrima nu te face mai puternic e gest de lasitate, o sa ajungem sa nu mai putem deosebi sentimentele, iar viata o sa devina doar o iluzie panoramica,un vis, o poveste de seara… nu ne putem numi nici animale atata timp cat ne comportam ca robotii… succes in continuare la postari, LA MAI MULTE CU FILLINGU’ ASTA…O ZI BUNA!
tocmai ca din cauza sentimentelor ce nu avem curajul sa le expunem purtam mastile..
deja am ajuns sa nu mai deosebim..sa nu mai stim unde este limita dintre noi si ceilalti..unde e limita dintre vietile noastre si a altora..dar unii dintre noi am facut deja un pas mare..constientizam ce se intampla. de aici incolo depinde doar de noi care-s urmatorii pasi…multumesc, la fel si tie..de fapt o seara buna de acum incolo..:)
Foarte frumoase si adevatare sunt gandurile tale asternute aici, Ionela. Sunt absolut de acord cu tine.
Uneori, o amanare, de exprimare a sentimentelor, de ajutor fie el si moral, poate aduce foarte multe regrete … tardive, din pacate.
O zi cat mai frumoasa iti doresc, Ionela! 🙂
sunt frumoase….da.dar mai mult decat atat treb sa le facem sa fie reale…multumesc Stefania! la fel si tie!
Incep prin a spune ca m-ai uns la sulfet cu ceea ce ai reusit sa scrii astazi si nu numai dar mesajul de azi il stie toata lumea , ceea ce nu stie lumea este felul in care sa-l transmita si aici intervii tu si felul tau unic de a o face atat de bine incat reusesti sa pui in miscare pe cei din jurul tau , si contunui prin a spune ca : „Preţuieste…ce? Fiecare zi din viaţa ta . ” trebuie sa pretuim in primul rand fiecare moment din viata pe care o avem , deoarece facand asta in mod indirect pretuim fiinta care ne-a dat viata , respectandu-ne pe noi o respectam pe ea pe mama noastra, ca sa pretuim fiecare moment , fiecare clipa , fiecare zi trebuie sa fim impacati cu noi si sa iertam de fiecare data cand avem ocazia desi nu este un lucru foarte usor de facut dar este un lucru mare pentru suflet . Vorbele si cuvintele de dupa , sunt doar de dupa , in nici intr-un caz in momentul in care trebuie sa fie spuse , a pretui nu inseamna a-ti fi mila , inseamana a respecta si cand aducem in discutie respectul atingem o latura destul de sensibila a omenirii si a oamenilor ce ne inconjoara zi de zi , fiecare individ este unic in felul lui si fiecare are propria forma de respect pentru cel inconjoara : oameni sau natura , buniri sau obiecte , si de fiecare data respectul vine la pachet cu pretuirea a tot ceea ce ne inconjoara .
Ionela este din punctul meu de vedere cheia care pune lucrurile in miscare la nivelul sentimetal si in legatua directa cu sulfetul , ea nu poate obliga pe nimeni sa faca nimik , fiecare face ceea ce crede de cuviinta , dar ea este mesagerul sufletului si felul in care ea transmite mesajul o face atat de speciala si de respectata incat nu ai cum sa nu pretuiesti acest mesager . MULTUMIM IONELA ,
as fi ipocrita sa zic ca vorbele tale nu m-au miscat…
sunt om si mi-e imposibil sa nu reactionez la asa cuvinte frumoase…insa acum e randul meu sa -ti zic ceva…
faptul ca ai vazut toate astea la mine si in mine, nu te face un om mai putin special decat mine..stii, e ca atunci cand ii spui unui orb despre culoarea absolut minunata a cerului..albastrul…orbul daca a fost dintotdeauna orb nu va sti niciodata despre ce ii vorbesti si nu va putea sa povesteasca la randu-i despre aceasta culoare..asa este si cu frazele tale de mai sus..daca tu nu ai fi simtit toate aceste sentimente nu le-ai fi putut vedea in mine niciodata. Nu ai cum sa vorbesti despre frumusete daca tu insuti nu ai vazut-o niciodata. Nu ai cum sa vorbesti despre durere daca tu insuti nu ai simtit-o niciodata..Intr-un fel te-ai descris pe tine si sufletul tau..si ma bucur sa -ti cunosc sufletul. Caci e unul minunat!
Oricum, iti multumesc pentru curajul..pana la urma..de a-ti expune aici parerea..caci pana la urma este un curaj..
Viata ta va fi una frumoasa, sunt convinsa de asta..:)…
(p.s. pentru a intelege mai bine despre ce am vb mai sus, despre partea cu proiectia propriilor sentimente si emotii am aici un 2 post -uri: https://personalitateautentica.wordpress.com/2012/03/14/oglinda-ta/
https://personalitateautentica.wordpress.com/2012/02/16/1728/)
o seara frumoasa Florian! 🙂
corect dar ce am vrut sa zic este faptul cum ii spui orbului despre aceea culoare , si referitor la sentimente da iar trebuie sa iti dau dreptate pentru ca cel ce nu simnte pe propria piele nu stie sa pretuiasca , sa aprecieze , sa inteleaga , si intelegand acele sentimente numai asa poti vorbi despre ele . Nu stiu ce parere ti-ai facut despre mine dar ma apuc akum de citit cele 2 posturi pe care l-ai recomandat. O zi buna .
experientele prin care trecem ne ajuta intr-adevar sa crestem..nu stiu daca am sau nu dreptate…decat poate in ceea ce ma priveste pe mine…
tocmai am recitit post-urile tale care mi-au facut o mare placre si care cred ca sunt foarte reusite , dar la o a doua citire a acelorasi post-uri care dupa parerea mea sunt super reusite , as vrea sa zic ceva si nu as vrea sa gresesc iar daca o fac te rog sa ma scuzi ca nu este cu intentie , observ ca iti place sa pui accentul pe comportamentul celor din jur dar nu faci comentarii decat dupa ce te analizazi pe tine si asta ma duce cu gandul la pshilogie , ori studiezi aceasta minunata materie ori esti pasionata de aceasta , oricum ar fi ai castigat respectul meu . .
sunt reusite…insa mai am f multe de invatat…e adevarat ca studiez de ceva vreme psihologia dar la nivel de un ceva mai mult decat amator ;))..si da ma analizez pe mine,caci numai asa ii pot intelege pe ceilalti.. si doar asa imi pot oferi mie dar si celor din jurul meu …sansa de a incerca sa traim in armonie..multumesc inca odata pentru cuvintele frumoase! 🙂
nu ai de ce sa imi multumesti pentru ceea ce esti , eu iti multumes ca te-am cunoscut , si amandoi avem multe de invatat pshilogia este foarte frumoasa si poate zice foarte multe despre un om , dar pentru a caracteriza pe cineva trebuie sa aplicam totul asupra noastra . ( asta este o tehnica mai veche folosita de batrani ” aplica asupra ta pentru a intelge ce vrei sa aplici asupra altora ” nu stiu cine a zis-o dar am auzit-o la bunica si am retinut-o )
..corect…nu arunca niciodata piatra..ci priveste te pe tine…
„cunoaste-te pe tine si vei cunoastra intreaga lume”..batranii stiu ei ce stiu…
o zi frumoasa Florian!
multumesc la fel
Ca de obicei, sfaturile tale merg direct la inimă. Dacă am ţine cont de toate aceste principii menite să ne facă fericiţi. Însă de fiecare dată, viaţa ne surprinde din nou.
Privind la MAMA…
Uitându-mă la stele
Văd ochii mamei mele,
Uitându-mă la soare-i
Văd faţa sclipitoare.
Uitându-mă la nori
Ai mamei obrăjori,
Privind atent la toate
Cât de frumos create.
Uitându-ma la cer
Eu văd al mamei păr
Cu luna prinsă-n el.
Uitându-mă la toate
Ca spre lumină şi eternitate.
Uitându-mă în viaţă
La tot ce e senin,
Va fi ca o povaţă
Să preţuieşti ce ai, din plin.
Căci toate trec, se-aşterne şi uitarea,
Dar nu ar trebui să uiţi ce ţi-e mai sfânt!
Căci amintindu-ţi…tristă-ţi va fi calea
Şi nu vei şti ce-i pacea pe pământ.
IUBEŞTE-ŢI MAMA cât încă trăieşte
Să nu-ntârzii ‘n-al morţii ceas
Că nu vei mai putea vreodată
Să chibzuieşti ce ţi-a rămas…
citisem undeva ca ..cel care ramane indiferent in fata poeziei..acela este mort de mult..prin faptul ca tu insuti le compui, demonstreaza ca esti mai viu ca multi altii..iar eu azi..azi sunt si eu ..vie..bravo Alex!!
Scriu şi eu ce simt:) Când oamenii apreciază, scriu şi mai mult. Bravo Ionela!
:)..ma bc.pt asta exista feed back-urile! 🙂
Minunate cuvinte, lets do it every day! Uneori ma intreb, la ce ne ajuta sa stim atatea, si sa facem asa de putin din cat stim!. Parca as vrea sa stiu mai putin si sa facmai mult! Sa ai un AZI minunat!!
Ne ajuta Marius …ne ajuta!!!
totul pleaca de la teorie pana la urma. si cu cat repetam mai des cu atat poate o vom face mai des..acum depinde de fiecare cat de mult isi pretuieste viata sa dar si a celor din jur..pentru ca e important sa lasam ceva in urma noastra…fie el doar un zambet sau o imbratisare..e important..
Stiu Ionele. Era o intrebare retorica, una care ar trebui sa ne determine sa facem mai mult din ceea ce stim , sa aplicam mai multe din ceea ce invatam. Eu sper ca sa ne urnim, chiar daca mai greu, dar sa reinvatam sa fim oameni gingasi, in ciuda problemelor, oameni demni, in ciuda nedreptatilor la care suntem supusi!
🙂 stiu Marius ca stii..poate mi am raspuns de fapt mie..sau nu..dar am cautat raspuns…n- am vrut sa ramana asa…:) eu nu renunt..sper si stiu ca oameni asemeni celor ce i ai descris exista si treb sa existe..doar ca sunt ascunsi Marius sub mastile durerii si ale ignorantei.pentru unii mai sunt sanse de a redeveni ceea ce natura a programat sa fie..pentru altii sansele sunt infime..dar cred ca, pana la urma asta e rolul nostru..a celor care inca mai avem puterea sa lasam mastile jos..sa facem un marketing de calitate iubirii..sa o ajutam sa fie cunoscuta si REcunoscuta..eu inca sper…
Ai tu darul asta, prin ceea ce scrii sa vorbesti direct sufletului…
Ai perfecta dreptate, si totusi e trist sa vezi ca atat de putina lume e constienta de asta 😦
cei mai multi nu stiu nici macar ce inseamna cuvintul „te iubesc” ori al folosesc aiurea incat devine gol de continut ca o cutie goala care a fost candva conserva de peste :(… ori nu al folosesc niciodata considerand ca a iubii pe cineva este o slabiciune umana…
Cred ca in viata cel mai trist este atunci cand nimeni nu are cu tine nici o amintire frumoasa… cand traiesti doar pentru tine… fara sa realizezi ca tu ca si fiinta umana esti mai firav decat o frunza… o frunza poate traii intre filele unei carti mai multe generatii, noi nu putem… putem trai doar in amintirile celorlalti care raman in urma noastra…
Uneori ma doare ca toti vecinii copilariei mele, care imi aduceau cirese, mere, zmeura si care se jucau cu mine nu mai sant… e destul sa privesc strada si ma coplesesc amintirile celor care locuiau odata aici…Abia acum realizez ce mult au insemnat pentru mine… si imi pare rau si mie ca atunci nu am realizat asta si nu le-am spus…
:)…oare vorbesc direct sufletului?? ce frumos suna..ar fi ceva sa ajung acolo..sa vb direct cu el..cu al meu si cu al altora…
„te iubesc” sunt 2 cuvintele simple si asa directe.le folosim des sau nu..depinde..important e ca atunci cand le zici sa le simti..in mod real..”a iubi pe cineva este o slabiciune umana”…hmm?!?!? o fi ..dar doar pentru aceea care nu stiu ca a iubi cu adevarat de fapt e cea mai mare putere umana…atunci cand reusesti sa iubesti neconditionat esti cel mai puternic..vom reusi sau nu???! putem incerca macar nu?
despre acea amintire de care zici..chiar ca…
nu m am gandit niciodata la asta, dar daca ar fi sa o fac…da, ar fi sfasietor sa stiu ca nu am adus niciun zambet pe chipul nimanui…
si da…suntem firavi.atat de firavi! ne credem fiecare cate un buric al universului si de fapt suntem dust in the wind..sau nici macar…doar in veriga in scara evolutiei si atat.
stiu ca regreti ca nu le-ai spus..dar poate a fost o lectie de viata. poate ca sa intelegi ca trb sa o faci de atunci si de acum inainte pentru cei care sunt langa tine acum..
iti doresc sa ai parte…de cat mai multe persoane de genul..:)