Arta de a oferi

Teoretic stim in marea noastra..majoritate, ca in relatiile cu cei din jurul nostru, ideal ar fi sa oferim  de toate..de la material pana la spiritual, pentru a obtine relatii armonioase,echilibrate din toate punctele de vedere.

TEORETIC. Sunt constienta ca practica pleaca de la teorie, dar sa vedem cum stam cu teoria,ca poate tocmai de acolo pleaca interpretarea gresita.

Cum gandim? Eu..ofer, ok..dar am si asteptari. Vreau sa si primesc.

Avem nenumarare exemple in care spunem..”ok, dar eu am oferit, am oferit..si cand a fost sa primesc inapoi acelasi lucru, de fapt am vazut ca am primit un procent diferit fata de oferta mea. Ma gandesc asa..de ce trebuie totusi sa ma astept sa primesc ceva inapoi daca am oferit? De aici pleaca intreaga suferinta de pe urma.

E o decizie nesanatoasa (ca sa nu zic proasta) ca in momentul in care oferi, sa ai in minte, ca la un moment dat trebuie sa si primesti, exact de la aceeasi persoana si eventual in viitorul ..apropiat. Dar este o decizie, pe care o iei in mod involuntar caci daca privim in profunzime asa ai fost invatat, copil fiiind. Asa te-au invatat parintii (mai mult sau mai putin constien sau in cunostinta de cauza), asa te-au invatat rudele, asa te-au invatat prietenii..si mai ales societatea! Cam tot ce se intampla in societatea noastra, este de fapt un troc perfect. Imi prestezi un serviciu, iti dau aia. Iti dau aia, dar trebuie sa faci ceva pentru asta.

S-ar putea oare sa privesti lucrurile in felul urmator? Eu ofer, dar incerc sa am asteptari cat mai reduse. Si daca va fi sa primesc, va fi extraordinar, iar de va fi sa nu primesc imi voi vedea de drumul meu, intelegand ca ceea ce eu am oferit in mod voluntar, la un moment dat se va intoarce in viata mea, sub o forma sau alta, de la aceeasi persoana sau de la alta.

Nu-ti spun ca trebuie sa-ti reprimi asteptarile. Pe termen lung asta nu-ti va face deloc bine. Dar sa oferi cu intelepciune, asta cu siguranta iti va schimba in mod pozitiv trairea.

Pui tu pasiune atunci cand oferi? 

Daca oferi, simti ca obiectul „ofertei” tale ar trebui sa stie cine este „ofertantul”? Doar tu stii cel mai bine ce simti cand oferi si ce asteptari ai.

Insa eu am invatat asa, ca a oferi cu intelepciune (in mod echilibrat) si a incerca sa ai cat mai putine asteptari, te fereste de multa suferinta inutila. Caci cu siguranta vei fi la un moment dat dezamagit. Nimeni nu e perfect, nici macar ..tu!

Realitatea mea, cu siguranta este diferita de a ta.Dar in acelasi timp are si caracteristici comune cu a mea.

Astfel ca data viitoare cand oferi, fii atent la ce simti.

Simti ca el trebuie sa stie cine este furnizorul bucuriei sale? Sau bucuria lui este suficienta pentru pentru a fi si tu bucuros?

Ne plangem ca nu suntem iubiti suficient si intr-un mod pe care ni-l dorim. Si cu toate astea suntem inconjurati de iubire.

Dar stim noi sa oferim ceea ce ne dorim sa primim?

 

Anunțuri

30 de gânduri despre „Arta de a oferi

  1. 😀 si uite asa ajungem la basmul – Tinerete fara batranete si viata fara de moarte – o lectie cu de toate …
    ah, sa nu uit!
    uno – cred ca titlu ar suna mai bine asa: Arta de a te oferi! 🙂
    due – teoria are radacini in practica si nu invers 😀
    tre – nu poti pune pasiune ca si cum ai pune zahar in cafea …; de pentru findca situatiunea dintre parteneri tre sa aibe anumite valente si sa intruneasca anumite conditii …; e ceva meteo …(ric) 😀

    si ma opresc ca sa-mi fac „asigurare” :)))

    1. ti-ai facut asigurare la degetele de la maini? si la alea de la picioare? :))
      „arta de a te oferi” suna foarte bine si are diverse conotatii dragul meu. Iti propun sa faci tu un asftel de articol.aa. ce zici?
      teoria are radacini in practica si nu invers? aa serios??? dar oare cum practicau stramosii nostri? gandindu-se..mah nu mi-e foame dar ce naiba eu tot vreau sa dobor mamutul asta! :))dar ia sa ma gandesc totusi..cum?? sau mai bine..ma duc la mamut..si vad eu atunci unde i infing tarusul!:)) DAR NAH..sa zicem ca se poate si asa si asa..;)
      pasiune poti pune in orice traire..pasiunea te poate descrie pe tine ca om..acuma ca tu te gandesti la acea pasiune meteorica..este interpretarea ta si nu te condamn de loc. e a ta si ti o respect. Dar eu aici vorbeam de pasiunea pentru viata, de pasiunea trairilor tale de la cele mai simple pana la cele mai ..complexe (meteorice si asa mai departe)!
      hai vino la imbratisat ! 🙂

      1. pai cu tine …, ehe! e bine sa fie omu asigurat 😀
        nu pot sa scriu e4u asa ceva …; tu ai sarm si crosetezi bine teoriile ..; si-apoi eu pe cine mai contrazic … 😀 cu cine votez! :))
        daca ma iei cu stramosii, apai n-ai ales exemplul bun, sorry, mai incearca, altfel nu te-mbratisez … 😀
        in primul rand, long tim agoooo …, mai inainte de razboiul stelelor, stra-stra-(hapciu)-stramosii nostrii nu vanau,iete asa, sac! :)) inteligenta, observatia si practica au pus bazele unor practici … si muult mai tarziu a aparut teoria povestita …; nu mai includ si alte aspecte definitorii ce au stat la baza progresului speciei umane …;
        apropo, crezi ca inainte de a face sex citeau carti pe tematica si faceau profilaxie … ? 😀
        cu pasiunea te las deocamdata … 😛 desi e ruda un pic cu nebunia … 😀

        1. Sunt periculoasa!sunt periculoasa!ai mamaliguta pusa pe parbriz? Asta asa sa stiu ca inca esti incepator in ceea ce ma priveste!!:))
          inteligenta presupune niste conexiuni neuronale da? observatia presupune la fel niste anaiize..practica e de fapt suma gandurilor noastre (si a lor;)) )..daca tu te referi insa la teoria povestita da e de inteles..eu cand am spus teorie ma refeream la conexiunile din creieras care se fac si dupa care urmeaza practica. caci daca e s o pun altfel…bratul se misca in urma comenzii creierului da? creierul e cel ce coordoneaza intregul organism da?(este ajutat de organe ok..dar in principiu el coordoneaza) miscarile ..deci practica…
          ..iar in ceea ce priveste cum faceau sex stramosii nostri..mah aici e vb de instinct, nu stiu daca ti trebuie prea multa teorie..pur si simplu..o faceau. ca animalele ..aa..si ceva afectiune in plus.Stii animalele n -au nevoie de teorie sa faca sex….ele pur si simplu se reproduc..ca asa au inscris in ADN ul lor..
          Si in ciuda celor scrise mai sus, sa stii ca ti inteleg opinia..tu vb de acea teorie practica care vine „practic” din instinct…am ramas cu bratele intinse..dar gasesc eu alt voluntar..:D:P

          1. :)))) mai-mai, hai sa te imbratisez, neuronal vorbind … 😀
            sugerezi cumva ca, creierasul creeaza teorii si organele citesc apoi executa …, hmmm, treaba serioasa .. :))
            ce sa mai zic! pas, ca genetica asta imi provoaca sete … 🙂 si n-am voie la servici …

  2. Apropo de treaba cu oferitul, am vazut un film acum mult timp, caruia nu ii mai tin minte numele, dar esenta era in felul urmator: unul copil de clase primara i s-a dat o tema la scoala iar el a inventat un fel de…”metoda de a oferi”. In mintea lui copilul gandea astfel: el ajuta 3 persoane care apar in viata lui, cu o singura conditie: ca cei 3 sa ajute alte 3 persoane diferite la ranul lor, fara sa astepte nimic in schimb. Astfel, daca constuim o piramida, la un moment dat, NOI, vom reaparea in acea piramida. Ideea este ca niciodata cel de dedesupt nu ii va intoarce un serviciu celui de deasupra. Mecanismul merge de sus in jos, iar in modul acesta mereu TU vei ajuta 3 oameni diferiti, iar la randul tau vei fi ajutat de o cu totul alta persoana. Eu cred ca asa functioneaza de fapt in realitate. De aceea pretentiile mele exista doar cand vine vorba de o mana de persoane, in rest, ajut si ofer fara sa ma gandesc, ca pe viitor, voi fi ajutata de aceeasi persoana. Mereu e mai bine sa nu ai asteptari, decat sa le ai prea mari si sa fii dezamagit!
    Nu e vina noastra, e vina naturii! (intr-un sens bun)
    Spor la OFERIT! 🙂

    1. 🙂 imi place ideea filmului, caci e ideea pe care incerc sa ma ghidez in viata.intr-adevar nu poti sa nu ai nici o asteptare mal ales de la cei apropiati, dar daca incerci sa le reduci(chiar si in ceea ce i priveste pe ei) viata este mult mai placuta si usoara! si aici chiar vorbesc din experienta! si tie spor la oferit!

  3. …eu zic așa…nu trebuie să oferi înțelept sau echilibrat pentru a te feri de neplăceri sau suferință….în secunda în care o faci gândind că trebuie să primești la schimb înseamnă să profiți după urma a ceea ce oferi, părțile se transformă în „prestator” și „beneficiar” iar termenii, deși echilibrați, devin contractuali!…asta seamănă cumva cu „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” 😀
    …a oferi și a te oferi atunci când cineva ți-o cere, total necondiționat și negândindu-te că trebuie să primești ceva înapoi înseamnă a „oferi” în adevăratul sens al cuvântului și elimini trocul și implicit neplăcerile ulterioare…dacă există interes, atunci vorbim de o afacere!

    1. sunt de acord..putem doar incerca si sa vedem ce ar putea iesi..(in afara de ochi ;)) )..
      afacere..mah..din pacate cam totul e o afacere in secolul asta..dar mai existam noi ..toti..:) ca sa echilibram un pic balanta! te pup draga mea!

  4. Pe certificatul medico-legal au fost consemnate 28 de lovituri. Mai toţi miroseau a băutură şi erau foarte murdari. Când vedeau că cineva este luat la bătaie, acolo se duceau mai mulţi, în haită. Însă nu toţi minerii loveau cu bâta, numai o parte dintre ei ştiau să bată, dar aveau o precizie fantastică”, povesteşte Mioara Popinceanu. Profesoara de engleză a fost salvată de un bărbat pe care nu l-a mai văzut niciodată.
    „Nu ştiu de unde a apărut. Era un individ îmbrăcat civil, dar în faţa minerilor s-a legitimat poliţist şi a reuşit să mă scoată din mâinile lor şi să mă ducă la Poliţia Capitalei. Pe drum am trecut prin mai multe cordoane de mineri care dădeau şi în mine, şi în el. Cred că dacă nu era acel om nu aş fi scăpat vie de acolo. El mi-a salvat viaţa, dar nu l-am mai văzut niciodată ca să-i mulţumesc.”
    Prin citatul de mai sus as vrea sa mai adaug o dimensiune gandului exprimat de tine. Intamplarea descrisă (practica,deci) dezvăluie ca sunt situații si oameni care se abat si de la logica „trocului” si de la cea a „daruirii cu intelepciune”. Acei semeni ai noștri pur si simplu daruiesc.

    1. 🙂 stiu ca exista si astfel de oameni, noi cei de aici suntem doar o mica parte din ei! si acesta este inca un motiv pentru care viata e frumoasa! caci sunt oameni „frumosi”, dincolo de aparentele fizice..dincolo de orice alta interpretare..;)

  5. imi plac parerile voastre…:)
    „Ceea ce le dau celorlalţi nu risipesc, pentru că, în realitatea mea cea mare, rămâne totdeauna al meu.
    Sunt fericit prin fericirea tuturor!”

  6. cred ca este o chestie de marketing 🙂
    ai pus bine problema. stii tu….pe fiecare zi invatam cate ceva. iar eu am invatat multe de la tine. maine seara promit sa ma uit la filmuletul din art precedent :*:*:* sa ai o zi frumoasa blondi

    1. frumoasa mea!uite te cand vrei tu si cand simti tu!numai bine sa ti fie! e tot ce conteaza! :* nu stiu cat am putut fi sau nu de ajutor, caci eu stiu ca cel mai bine tot din experiente personale invatam, dar e ca atunci cand incerci sa rezolvi o problema. ..ai datele ei, insa cu ceva timp in urma ai vazut o problema asemanatoare in alta parte.Ai vazut si modul de rezolvare. Asa ca la noua ta probl e important sa ai asa..un mic ghid, decat nimic! ai grija de tine!

  7. normal ar fi sa oferi fara a gandi macar ca trebuie sa primesti (chiar mai mult, daca se poate). numai ca este foarte greu si avem tendinta de frica: nu cumva sa fim luati de fraieri. practica este cea mai grea! cu teoria ne-narmam, gandim, ne documentam, intrebam in stanga si-n dreapta. cand e sa punem in practica…:d

  8. Cel mai corect este sa oferi fara sa astepti rasplata , daca e sa vina foarte bine , dar niciodata nu trebuie oferit pentru ca urmeaza sa primim ceea ce am oferir , daca asteptam si moneda nu este intoarsa o sa fim dezamagiti si asta o sa ne impiedice sa mai oferim si cu alte ocazii 🙂 eu ofer si nu astept nimic in schimb

  9. Uite ce mi-am amintit citind postarea ta, se potriveste perfect (este exact modul in care gandesc si simt eu):
    „Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.”
    Liviu Rebreanu

  10. recunosc in mine insumi… o nuanta egoista… in sensul ca, am oferit… si ofer… abia dupa ce am primit…
    de fapt… este doar o nuanta de egoism… pentru ca… in fond, nu as putea sa ofer ceva, ce nu am primit mai intai…
    de ex… ofer o masa unui om nevoias… sigur… nu astept nimic inapoi de la el… tocami de aia ii si ofer, pentru ca el nu are… dar… mai intai… eu am primit de la altcineva, ca sa am si sa pot oferi la randul meu…
    consider ca… am venit pe lume mic… nestiutor… dezbracat si plangand… deci… nu aveam nimic al meu… tot ce eram si sunt, este un rezultat al primirilor pe care le-am avut…
    ciudatenia umana, o descopar in dorinta de a primi ceva… de la cine vreau eu, cand vreau eu, cum vreau eu… si asa mai departe… ori… asta nu poate fi controlata… zic eu…
    arta de a oferi… minunat titlu… cu multa substnata…
    oferim… fara sa facem din ast ao arta…
    cand vom oferi fara nici o alta motivatie, decat faptul ca nu putem sa nu oferim… abia atunci… oferitul nostru se ridica la nivel de arta…

  11. daca oferi nu te poti astepta sa primesti inapoi, nu e troc mai ales ca daca oferi sentimente aici te lupti cu inevitabilul…eu 1u nu am asteptari din partea nimanui, nici din partea mea, cu totii suntem schimbatori si imprevizibili… cred ca, daca ne puteam controla sentimentele nu ne mai puteam numi oameni, ci roboti, e ca atunci cand te indragostesti de o persoana total dezinteresata de tine :D… cred ca cu totii ne-am luptat cu sentimente „himerice” dar totusi am continuat sa visam, sa simtim.

  12. A oferi este extraordinar. Numai ca este bine sa fim atenti daca persoana din fata noastra are nevoie de ce ii oferim noi si mai ales daca ne cere. Pentru ca daca nu ne cere s-ar putea sa fie cam impovarator pentru ea sa primeasca ce ii oferim noi. Si tocmai de aceea sa nu reuseasca sa ne raspunda la fel.
    De aceea este bine sa fie un echilibru intre a cere, a primi, a oferi, in fiecare relatie. Si astfel vom suferi mai putin.

  13. Îmi place cum ai descris!:) Suntem egoişti, asta e realitatea. Chiar dacă ne e greu să acceptăm. Oferim din toată inima, cu toată dragostea, căldura…însă atunci când nu ni se răspunde pe măsură, când cineva nici măcar nu observă…toate se duc pe apa sâmbetei. Trebuie să ştii să oferi, bine spus. Trebuie să ştii şi cui să oferi? Nu avem de unde să ştim ce ascunde o persoană. Îi putem oferi, ne putem oferi, însă, care e scopul? Aşteptăm sau nu ceva în schimb? Şi apoi, de câte ori poţi să oferi fără să epuizezi „darurile”? Unele daruri nu se vor sfârşi niciodată, iar altele nu vor mai ieşi la suprafaţă dacă au fost respinse. Oferă fără să aştepţi ceva în schimb, oferă pentru că simţi, oferă pentru că prin asta îţi vei salva sufletul.

  14. sunt in totalitate de acord cu tine Ionela cand spui ca ” a oferi este o arta ” , si mai ales cand oferi ceva din suflet trebuie sa cunosti receptorul , iar cel ce va trai cu ideea ca : am oferit trebuie sa primesc se inseala amarnic si va fi foarte dezamagit de ceea ce va primi , pentru ca mai tarziu sau mai devreme fiecare primeste ceva in schimbul unui gest mai mare sau mic akum depinde foarte mult daca ceea ce primeste este pe placul asteptarilor sale sau nu . Cu alte cuvinte mai simple , articolul tau mi se pare forate bun si destul de greu de pus in practica mai ales in zilele de azi in care fiecare urmareste sa ia si pielea de pe tine cu toate astea ai tot respectul meu FELICITARI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s