POVESTEA ASTA MERITA IMPARTASITA SI REAMINTITA!AI GRIJA DE COPILUL TAU?DAR DIN COPILUL DIN TINE INSUTI? CINSTESTE-L IN FIECARE ZI CATE PUTIN..SI DACA EL E FERICIT..SI TU ESTI FERICIT! :*
Oferim noi timp persoanelor dragi? Sau de cele mai multe ori avem alte prioritati?
Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
– Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui fu la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
Vezi articolul original 232 de cuvinte mai mult
Personalitate autentica 
eu iti vand o ora… din timpul tau… dar… tu o poti cumpara???
mai bine iti daruiesc o ora… ar fi pretul mai bun… si pentru mine si pentru tine…
ar fi ..ar fi..dar putem noi opta pentru ceea ce „ar fi”decat pentru ceea ce „ëste”..de multe ori??..
sigur ca da…mereu optam asa cum vrem… actiunea, ne apartine mereu… mereu…
Din pacate, nu ne mai oferim timp nici noua insine, il pierdem cu nimicuri de multe ori; si atunci cum sa ne mai asteptam sa petrecem, o ora cu cineva? Eu cred totusi, ca nu am ajuns la o asa dezumanizare incat cel de langa noi sa nu mai valoreze nici macar o ora din timpul nostru
ai dreptate Marius..o ora..o ora gasim ..dar o gasim complea..toata odata?sau intrerupta?
in cazul meu timpul pt pitic este gratuit 🙂 abia astept sa plec de la munca si sa incepem un weekend minunat , poate in una din zile am sa postez joaca mea cu el , ce imi place pe topogan chiar daca am 30 de ani:D
wow! Nexia, ce frumos trebuie sa fie. Deja am simtit febra jocului vostru. Minunat! 🙂
Sa iti traiasca piticul. La multi ani!
Multumesc 🙂
e minunat! piticul tau trebuie sa fie foarte fericit! si eu vreau pe topogan!!!!din ala in care cazi in apa!!!
ei …sa vezi ca noi ne-am dat in topogan gomflabil , pe topoganul normal din parc , am sarit sotron , am fost cu el la o pensiune care are o sala de olarit ,ne-am mazgalit pana mai sus de coate sa facem si noi un vas , desenam cu creta pe asfalt , ne intrecem la jocurile 3d 🙂 e minunat sa fii copil
vai!!!vai ce fain!!!vreau si eu coate murdare
,sotron si din nou topogan!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:* e minunat sa fii copil, indeed!
evit sa pun chestii prea personale la mine pe blog , dar parca imi doresc ca in una din zile sa va arat unora zilele mele cu pitikul meu , avem o multime de filmari in care suntem copii nu parinte si copil , chiar nu imi pasa ce zic alte ” doamne ” cand eu imi pun fundul pe topogan , atat timp cat eu si el ne distram si cat el simte ca sunt ca si el 🙂 el m-a invatat sa dar timpul inapoi in copilarie 😀
bravo! te admir pentru curaj!..curajul de a fi tu insati!curajul de a fi fericit, indiferent de ceea ce spune societatea!
vreau si euuuuuuuuuuuuuuu :X:X:X
daaaaaaaaaaaaaaa.dar tu ai avut parte de o aventura extraordinara!!! cea cu delfinii…:) asa ca , vreau si eu la delfiniiiiiiiiiiiiiiiiii