Feminitate la puterea …infinit!

Stiai ca puterea unei femei sta in feminitatea ei  si puterea unui barbat in masculinitatea lui?

Multe dintre noi vom raspunde afirmativ. Si totusi …daca esti puternica fiind feminina de ce iti doresti asa mult sa devii cat mai masculina? Stii ca, cu cat devii mai masculina cu atat iti pierzi din putere?

Fa un exercitiu si imagineaza-ti un barbat frumos (fizic) ce se comporta tipic feminin. Mai este el atragator? Mai inseamna el ceva pentru tine? Iti mai doresti (eventual la nivel subconstient) sa ai copii cu el? Cu siguranta nu(exceptie fac cazurile patologiece :)) ). Dar un barbat frumos ce emana prin toti porii lui masculinitate te va atrage precum un magnet si societatea, si viata ii va oferi rezultate conform puterii emanate! Astfel ca acum te intreb, iti mai doresti sa devii cat mai masculina?

Fii constienta de valoarea ta! Foloseste-te de ea!

Falsa masca a duritatii nu te va ajuta decat in reprimarea nevoilor atat de bine impregnate in ADN-ul tau fantastic de feminin!

ATENTIE! Nu recomand smiorcaielile nesfarsite!

Stim, toate, ca feminitatea este cu mult mai mult decat atat!

Pana data viitoare …fericire, draga mea!

p.s.: nu-i asa ca e fabulos sa fii femeie?

Anunțuri

36 de gânduri despre “Feminitate la puterea …infinit!

  1. Frumos ai spus! Feminitatea e minunata. >:D< Dar combinata cu un strop mic de masculinitate, se contureaza, infloreste, se evidentiaza. Felicitari pentru articol! :*

  2. Frumos ai spus şi tare adevărat! Bine e ca fiecare parte să-şi potenţeze cât mai mult „darul” specific. Inversarile…sunt aiurea.

    Mi-am amintit de o familie pe care am avut ocazia să o cunosc cândva. El era mic, slăbuţ, delicat, „feminin”, cu o voce gingaşă… Ea era masivă, masculină, cu trăsături de halterofilă, cu o voce care parcă tuna şi cu o forţă fizică de speriat.
    Să mai spun cine… „cânta cucurigu” în casa aceea? 😀 .Nimeni nu-i ieşea din cuvânt!

  3. superb articol…
    sarmanul de mine… am realizat si eu abia acum… de ce iubesc femeia…
    :P)
    si acum fara gluma… felicitari pentru articol… este minunat…

  4. hmmmm stai sa vad ce aleg eu 🙂 sa fiu feminina sau sa fiu ”barbata” cea mai mare parte a timpului sunt pe varianta a doua 🙂 dar si cand sunt pe prima 😀 ufffffffff

      1. dordefemeie

        Da. de exemplu, a fost furtuna mare si mi-a daramat cosul de fum de la centrala. Am strans resturile de pe jos, cele de pe acoperis nu am putut, oricat de „barbata” m-as considera :-), acum terbuie sa caut constructori, sa cer oferte, sa ma lamuresc ce fel de materiale imi trebuie ca sa il refac, si sa vad daca nu a fost afecatat si centrala… mai vrei? 🙂

        1. :)) eram aproape sigura ca e vorba de o treaba fizica..dar draga mea, te-ai descurcat exemplar…deci cred ca nu este o treaba asa de ..masculina..
          aa..ca noi asa suntem educate ca suntem slabe si neputincioase si ca avem neaparat nevoie de un barbat e partea a doua..si totusi cum au ajuns femeile amazoane?! 🙂 e o intrebare retorica binenteles! eu sustin femeia (si barbatul) si consider (in niste limite normale) ca nu exista activitati ce nu pot fi facute de ambele sexe..exista mai mult conceptii si reguli impuse mai mult sau mai putin constiente…:)
          o zi frumoasa si cu soare!
          p.s.iar centrala..ei bine..sunt oameni specializati care rezolva treaba asta! succes!

          1. dordefemeie

            Eiii, usor de zis,cand nu esti obligata sa faci lucruri barbatesti, da sa te vad la iarna in locul meu, cand e ger de crapa, sa cari lemne sa faci focul in centrala, sa mai spargi si ceva butuci sa faci surcele, nu cred ca ai mai zice asa… 🙂

            1. sunt convinsa ca e foarte greu, provin dintr-o familie cu un singur parinte. Doar mama. deci am asa habar cat de greu este sa te descurci singura ca femeie..
              ce am vrut eu sa subliniez si sa promovez este ideea conform careia unei femei nu i este imposibil aproape nimic..e greu, dar nu imposibil. Si la fel si unui barbat..
              astfel cu atat mai mult te apreciez si te felicit! Femeile asemeni tie au toata stima mea (si probabil nu numai).
              Oricum este clar ca in societatea sec XXI atat femeia cat si barbatul are rolul sau, si ar fi ideal daca fiecare si-ar respecta si mai ales ar fi la mom potrivit la locul potrivit pentru a-si indeplini rolul..dar idealul ramane ideal..de aceea promovez „libertatea de miscare”pentru femei si barbati.Nici unii nici altii nu ar trb sa fim dependenti de ceea ce face celalalt..sper ca acum m am exprimat mai clar.
              🙂

              1. dordefemeie

                A fost clar de la inceput. Eu am inteles perfect ce ai vrut sa zici. Doar ca facand astfel de lucruri simt ca feminitatea nu mai e acolo unde trebuie, dar asta e. Oricum asta iarna am dat bir cu fugitii cand a venit frigul cel mare, nu ma puteam descurca nicidecum cu zapada, enorma, si cu focul, asa ca am fugit la apartament 🙂 E doar experienta mea personala…

              2. OK.ma bucur ca ai inteles:)..
                si cred ca si eu am inteles ce ai vrut sa -mi comunici. Stiu ca e greu sa fii femeie si sa te descurci cu activitati ce implica forta fizica.Unmotiv in plus pentru care iubim barbatii :))…si sigur prin experiente de genul acesta cine stie cate femei mai trec..din fericire eu am centrala pe gaz, astfel ca am pasat o activitate!:)
                sa speram ca iarna urmatoare va fi mai blanda.desi ma indoiesc..dar nah..speram..:P

  5. Da , e minunat să fii femeie . Poate avea și părți rele , însă nimic nu se poate compara cu momentul când naști un copil , copilul tău , parte din tine . De-abia aștept momentul când o să fiu mamă , peste câțiva ani 🙂
    Și sunt alte o mie motive să fii femeie , nimic nu se compară cu asta . 🙂

  6. Este într-adevăr fabulos să fii femeie. Deşi în copilărie visam să cresc mare şi să fiu băiat 🙂 am ajuns la concluzia că mi-e mult mai bine ca femeie. Am văzut multe femei care s-au transformat prin atitudinea lor în copii ale bărbaţilor – sunt într-adevăr mai puţin atractive. Dar ce e interesant că nu-şi găsesc locul nici între femei, nici între bărbaţi

    1. nu-i asa? si ce poate fi mai dureros pentru un reprezentant al speciei umane (care este atat de dornic de afectiune) decat sa nu-si gaseasca locul in „trib”? un astfel de sentiment te poate macina pe interior atat de mult..pana la propria-ti distrugere..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s