Este o ironie ca ne lasam dusi de val si uitam de prieteni…ii ignoram pe cei ce ne ofera atentie, oferim atentie celor ce ne ignora….ii iubim pe cei ce ne ranesc, ii ranim pe cei ce ne iubesc..
Tu ce faci pentru prietenii tai?
Cum hranesti relatia voastra? Cum lupti pentru ea? Sau o lasi sa moara sperand ca „merge si asa”?
TU LUPTI PENTRU PRIETENUL TAU?
TU ITI RESPECTI PRIETENUL?
TU ITI INCURAJEZI PRIETENUL?
TU AI NEVOIE DE PRIETENUL TAU?
TU ITI MERITI PRIETENUL?
TU ITI SALVEZI PRIETENUL ?
Prieteni adevarati foarte putini. Ii numar pe degete de la o mana, poate nici atat. 🙂 Din pacate este greu sa mentii relatii frumoase insa merita. Este trist atunci cand tu vezi in unii niste prieteni iar ei iti demonstreaza exact contrariul.
ohh cat de multe as avea de zis aici. si toate numai de bine. sunt recunoscatoare pentru prietenii pe care ii am! stii tu mai bine de ce! chiar am avut norocul sa am langa mine niste oameni de calitate!
ma bc nespus pt tine Klauditza!!!!..dar stii ceva?
ii meriti !
UNiversul ti a oferit la schimb ceea ce tu ai oferit~
te pup si te imbratisez…
Eu….dupa cum ziceam astazi intr-un post…imi fac o mare curatenie intre prieteni, deoarece nu toti cei pe care tu ii consideri prieteni chiar si sunt! Nu toti stiu ce e de facut atunci cand ai o persoana aproape si o consideri prieten. Oricum, adevaratii prieteni nu o sa ii pierzi niciodata, asta ti-o spun din proprie experienta, in schimb pe cei falsi…e bine sa ii identifici si sa ii scoti din grupul de suflet!
Spre exemplu eu cu prietena mea de la departate vorbim cand apucam, dar cand se intampla asta se simte. Prietenia nu inseamna neaparat bagare de seama si alte chesti pufoase doar ca sa mangai timpanul celeilalte persoane. Prietenie e atunci cand orice ai spune, in orice stare ai fi, oricum te-ai purta, mereu celalalt e acolo si iti si spune ca ai facut o gafa, iar tu, cel care ai gresit stii sa iti recunosti greseala. Prietenia e acel gest si acea siguranta ca oricand stii ca te poti baza pentru orice! Si putini stiu sa faca asta!! Bafta totusi la alegerea prietenilor!!! Si mai ales a celor care stiu sa te faca sa si zambesti! :*
ai scris f frumos si se simte ca ai facut-o din suflet..se spune ca prieten ti-este acela cu care desi nu ai vb de foarte mult timp, atunci cand o faci e ca si cum ai fi vb chiar ieri cu el..e de fapt ceea ce ai spus si tu mai sus..
True (si multumesc)…asa e, dar totusi desi cunosc multa lume, putini sunt cei care imi sunt aproape de sufletel si putin mai multi sunt cei care sunt departe si atunci cand reusim sa vorbim o facem ca si cum ultima data s-ar fi intamplat cu cateva ore in urma! Ma bucur si zambesc asa putin in coltul gurii la gandul ca totusi am in jur cateva persoane carora le pasa si le face placere sa ma aiba in viata lor, si bineinteles viceversa! 🙂
🙂 da..asa e. in cazul asta iti doresc intelepciune in alegerea variantelor tale! 🙂
multumeeesc….sa fie asa…si sa am parte de oameni care sa ma ajute sa imi cultiv intelepciunea…:)
CU SIGURANTA VIATA ITI VA OFERI CEEA CE TU II CERI..NUMAI CA AI GRIJA SI NU TE SPERIA..CA SA INTELEGI SI SA TI CULTIVI INTELEPCIUNEA , ASA CUM TU INSATI SPUI….VA FI NEVOIE DE RANI…UNELE MAI ADANCI ALTELE MAI PUTIN ADANCI..DAR CE OM MINUNAT VEI DEVENI ATUNCI…TE IMBRATISEZ..
Stiu ca mereu ajungi sa cazi la un moment dat, dar e al naibii de bine si de frumos sentimentul ala pe care il am in momentul in care ma ridic, ma sterg de praf, zambesc si continui sa merg inainte cu capul sus. Hugs&Kisses baby!
ia baby!!!!
Prieteni in adevaratul sens al cuvantului nu am prea avut, pentru ca de multe ori m-au dezamagit. Nu am decat cateva persoane de incredere si sunt foarte multumita de acestea. Nu am fost niciodata genul de om cu multi prieteni, dar de fapt foarte multi dintre ei nu incercau decat sa se prefaca, erau falsi. Mai bine mai putini, dar buni! 🙂 Si da, mereu lupt, imi ajut prietenii daca acestia intr-adevar merita!
desi sunt f sociabila, asemeni tie prietenii apropiati ii numar pe degete. Este o chestiune de optiune in definitiv, dar asa cum ai spus si tu..mai bine mia putini dar autentici..decat multi si neautentici. Prietenul adevarat..ei bine..chiar exista..si stii de ce spun asta? exista in momentul in care tu (ca individ) stii ca poti oferi asta. E poate dificil de inteles si noi toti spunem „eu..eu..ofer..eu sunt mare si tare!”dar realitatea e totusi diferita….prietenul adevarat exista, doar ca trb sa avem rabdare sa-l gasim..:)
Ce-i aia „prieten”?… din ce știu eu, mai toți au nevoie de ceva și apelează la cei din jur pentru a obține ce-și doresc, numindu-i mai apoi prieteni… dacă prieten se numește cel cu care poți ieși la o cafea/bere/suc atunci întrebările de mai sus nu-și au rostul… dacă prieten e cel care te ajută chiar și fără să-i ceri ajutorul, atunci iar întrebările de mai sus nu-și au rostul căci ar trebui să te întrebi cum poți să fi și tu la rândul tău un prieten… așa că întrebarea de bază nu e dacă ai or ba prieteni, ci dacă poți fi unul 😉
imi place cum ai pus problema Florin. Poti fi tu un prieten de baza? ai dreptate. ai pus intrebarea potrivita!
poti fi un prieten autentic..?! 🙂
Sincer nu. Există mereu posibilitatea ca interesele proprii să intre în conflict cu interesele celorlalți și prin urmare, atâta timp cât ești om, nu poți fi prieten perfect… atâta timp cât binele tău nu e identic cu binele celuilalt, prietenia e o utopie… ex: dacă vrei să ajuți o bătrână să treacă strada s-ar putea să te alegi cu câteva bastoane peste cap fiindcă i-ai lezat orgoliul de om care se descurcă singur 🙂 … uneori avem impresia că nici Dumnezeu nu ne este prieten căci „ne bate zilnic”, deși el mereu face tot posibilul să ne aducă bucuria în suflet, dar noi vedem evenimentele ce se petrec în viața noastră ca fiind uneori rele din cauză că nu ne apropie de țelurile noastre proprii. Vezi și articolul meu despre bine și rău: http://sitotusiiubirea.wordpress.com/2012/08/31/bine-si-rau/
am pus intebarea la general, dar iti multumesc pt raspunsul tau..sincer.:)
si sunt si eu de acord..caci oricum si cel mai bun prieten te va dezamagi la un moment dat si tu il vei dezamagi la un moment dat..dar pana la urma stii ce cred ca face diferenta intre un prieten (otusi) autentic si unul (ne)autentic? puterea de intelegere si acceptarea naturii umane..e clar ca vom gresi si ca altii vor gresi…important e cum trecem peste..
Din perspectiva ta și eu pot spune că sunt un prieten „autentic”, căci îi înțeleg pe toți (uneori poate mai bine ca ei) și accept natura umană cu bune și rele… dar înțelegând și acceptând nu prea îl poți ajuta pe om, poate pe unii da, însă sunt alții care vor mai mult decât astea două de la un prieten… cei mai mulți vor să fie ajutați, dar nu oricum ci înspre atingerea propriilor țeluri, iar dacă le explici că propriile lor țeluri sunt eronate te abandonează și-ți răspund că nu vrei să-i ajuți. Eu spre ex. cunosc pe cineva care ține morțiș să facă bine la alții… și deși i-am spus că tocmai acest lucru îi aduce suferința (căci se simte frustrată dacă nu îi este primit binele) ea tot nu renunță… ajunge apoi să-mi dea dreptate după ce o comite iar și iar, că oamenii nu știu ce e bine pentru ei… și asta e realitatea. Eu chiar dacă înțeleg și accept un prieten, trebuie să și încerc să-l ajut că doar d-aia e prieten… însă dacă văd că nu vrea să accepte ajutorul meu îl las să se descurce cum consideră el mai bine, la urma urmei viața înseamnă alegere proprie, nu? 🙂
f adevarat.daca nu probabil ca ni se dadeau 3-4 corpuri si un singur cap cu un singur creier..
inteleg.si ai dreptate..numai ca aici e marele test in a fi sau a nu fi prieten adevarat. daca viziunea ta nu este aceeasi cu a prietenului tau..daca tu simti ca -si face rau, ii explici asta si totusi face alta alegere..accepti si mergi mai departe alaturi de el..e f probabil ca daca acea alegere ii va face rau, are nevoie de acea experienta pentru a invata din ea. si tot el decide daca invata sau nu. personal consider ca primesti o experienta la nesfarsit in perioade diferite si contexte diferite, doar pentru ca nu ai inteles nimic din anterioara. numai ca..actionand la fel gandindu-te ca vei obtine rezultate diferite se numeste cum?! aa…prostie…asta e.unii invata mai usor, altii mai greu.asa si cu prietena de care vorbesti.va suferi non stop pana va intelege ce are de facut…exista si posibilitatea binenteles sa nu inteleaga ..si va muri..poate renascand..luand-o de la capat…insa nu se stie daca va mai avea norocul de a intalni un prieten ce sa i fie aproape mereu…