Cuvantul de azi: NARCISISM

Dexul spune asa: Narcisism = Admirație și dragoste exagerată față de propria persoană fizică, care constituie adesea o stare patologică. Si intr-adevar poate fi si o stare patologica..un fel de ..tulburare de personalitate. Pana la urma cu totii avem tedinta de a ne iubi propria persoana. Este mai mult decat indicat sa si o facem. Problema  rezulta ca si consecinta a unei exagerari pe linia asta.

Bebelusul, de cum se naste incepe sa simta ca este centrul Universului, ca mami si tati sunt atotputernici si ca acestia exista doar pentru a-i satisface lui nevoile.

Bineinteles cu cat creste, cu atat intelege ca de fapt adevarul este altul. Daca in acest proces parintii procedeaza dur sau prea intens, stima de sine a copilului poate suferi daune severe si poate chiar ireversibile.

Adultii narcisici sunt considerati a fi consecintele unor dezamagiri profunde. Pe de alta parte adultii sanatosi pot face parte dezamgirilor sau respingerilor si nu sunt afectati intr-un mod profund de acestea. Stima de sine nu este distrusa in urma genului acesta de experiente.

In definitiv, narcisismul poate  fi si este considerat de fapt o forma de aparare a copilului si eventual al adolescentului. In momentul in care limita este depasita, deja se poate considera ca exista intr-adevar o problema de ordin patologic. Eu nu vreau sa ma refer la acest gen de problema. Cu totii am intalnit persoane cu o stima de sine ce nu o contenesc in a si-o afirma. In ultimul timp am invatat sa privesc in oglinda oamenii.

Stii ce usor e sa citesti oamenii? Daca nu ai o intuitie prea grozava, atunci tehnica de a citi omul exact pe ceea ce spune este grozava. Pentru ca in felul acesta identifici usor, apropo de minciuna (vezi articolul aici), daca ai de-a face cu o persoana sincera sau cu una (ne)sincera.

Narcisicul  in forma lui usoara si (ne)patologica l-ati intalnit cu totii. Vorbeste  mult despre sine, intrerupe pe celalalt  si ia din nou cuvantul, se imbraca usor sau mai mult in asa fel incat sa atraga atentia (in genereal haine de firma si pune accent pe asta), ii critica pe ceilalti, jigneste si vobeste mai mereu despre cei ce nu iau parte la discutia respectiva si mai ales vesnicul EU este prezent la orice inceput de propozitie. Sunt antipatice persoanele acestea nu-i asa? Sunt. Si mie imi sunt antipatice, recunosc. Pe de alta parte, ma controlez si apoi vad problema in profunzimea ei. De fapt o astfel de persoana are multe suferinte, dezamagiri, etc.Si-atunci mai mult o compatimesc.

O persoana de genul poate fi cea mai grozava atata timp cat ceilalti ii ofera ceea ce ea doreste, apoi poate cadea in cea mai grozava depresie daca dorintele nu-i mai sunt indeplinite. In concluzie, o astfel de persoana este imatura din punct de vedere emotional. Procesul de dezvoltare prin care a trecut a avut lacune si cu siguranta este incomplet.

Ce putem face noi in prezenta unei astfel de persoane? Pai personal, consider ca avem o solutie: ii raspundem cu aceeasi moneda si o punem fata in fata cu propriul chip emotional. Poate suna dur, dar de cele mai multe ori astfel de persoane trebuie sa primeasca o lectie si din moment ce se afla in preajma ta, este posibil ca tu sa fii cel ce i-o ofera.

In acelasi timp, oare care o fi motivul pentru care tu atragi astfel de persoane in jurul tau? (si cred ca de fapt acesta ar trebui sa fie subiectul ce trebuie analizat).

Astept cu interes parerea ta.:)

8 comments

  1. Cand apar persoane pe care am tendinta sa le resping in viata mea, ma gandesc ca are legatura cu umbra neintegrata din mine insami. Daca ma deranjeaza in cazul de fata narcisistii, este pentru ca si in mine exista aceasta tendinta, dar mi-o resping. Este deci, inca o sansa de a ma cunoaste si mai mult pe mine insumi. Altfel, nu m-ar deranja atat de evident narcisistul din fata mea, poate ca l-as ignora.

  2. Sincer să fiu n-am prea întâlnit narcisiști… poate pentru că aveam impresia într-o vreme că s-ar putea să fiu eu unul din ei🙂 … cred că ideea esențială e ca și la orice altă „tulburare” umană, adică exagerarea… iar ca la orice exagerare trebuie explicat omului că trebuie să fie mai cumpătat. De ce îi atragi?… probabil că și eu am avut de-a face cu ei, dar dacă nu mi-am dat seama de asta înseamnă că pe mine nu m-a afectat acea latură a personalității lor… asta arată că nu atragem anumiți oameni, ci ne sar în ochi lucrurile care produc în noi anumite reacții… probabil că partea cu narcisismul zgândăre (ori gâdilă) orgoliul celuilalt… nu știu, n-am avut ocazia să întâlnesc un narcisist🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s