Monolog

„Am pentru tine cateva intrebari.Nu vreau sa-mi raspunzi la ele.Vreau sa te uiti la mine ca si cum nu le-ai auzi,dar sa le simti!Mai important decat orice,este sa simti.Dincolo de cuvinte,dincolo de figurile de stil care ascund marile bucurii sau marile tristeti,dincolo de toate astea,se afla sufletul macinat de curiozitati.Ceva in noi vrea intotdeauna sa stie ‘’de ce’’,’’pentru ce’’,dar mai ales ‘’pentru cine’’.Te voi intreba unde-ti tii bratele cand carnea striga mangaiere.De cate ori le-ai intins si de cate ori le-ai tinut ascunse.De cate ori le-ai framantat, inciudat ca-ti doresti mila.De cate ori ai putut recunoaste ca vrei ca oamenii sa se opreasca-n loc pentru a te putea vedea,pentru a te auzi.De cate ori ai ras cand pe dinauntru iti plangeau toate.As vrea sa-mi spui de cate ori ai putut fi sincer,sincer cu tine insuti.N-as vrea sa ma minti.Spune-mi mie adevarul care niciodata nu pleaca din tine in cea mai exacta forma a sa!Spune-mi ca niciodata n-ai putut face ceea ce le-ai cerut altora sa faca!Recunoaste-mi ca ai vrut sa te poti arata slab!Spune-mi ca-n unele nopti ti-a fost atat de frica incat n-ai mai dorit dimineata!

Stai langa mine si ,daca vrei,condamna-ma! Acuza-ma ca vreau sa te vad asa cum esti! Poti alege sa taci.Poti alege sa inchizi ochii.Dar lasa-ma pe mine sa vad!Da-mi voie sa vad ceea ce nu arati nimanui!Vreau sa-ti vad lacrimile care-ti picura din coltul zambetului.Omule,tu esti atat fals incat nici nu stii cand plangi!Atat de aproape te am acum ca ti-as putea spune toate cuvintele care mocnesc in tine,dar nu se pot lega in fraze.As putea vorbi in locul tau si as putea arata tuturor cat esti de mic.Te-as trada si le-as arata cum iti ascunzi handicapul de a avea principii ieftine care se vand pe bucurii marunte. Daca ai putea vorbi ,m-ai determina sa te urasc,dar pentru ca taci te compatimesc.Imi e mila de tine asa cum tie nu ti-a putut fi niciodata.Ca sa te ajut,m-as lipsi de mine.La mine pot renunta cel mai usor.Dar ma tem ca n-ai sti ce sa faci.Poate m-ai iubi.Ai incepe,poate,sa ma intelegi.La ce ne-ar folosi iubirea daca dintre noi ar lipsi sinceritatea?Eu nu sunt cel mai frumos om.Tu nu poti fi niciodata cel mai bun.Eu pot incerca sa fiu mai bun.Tu nu vrei nimic din ceea ce poti.Dar ma opresc.Am risipit atatea cuvinte incat ma tem voi fi prea gol in fata linistii care ma va pedepsi.Eu am vorbit pentru tacerile tuturor.Eu am scris plecarile tuturor.Eu am cantat pentru toti cei care au stiut sa asculte.Doar pentru mine … Pentru mine insa n-am putut face tot ce as putea face pentru altii.Sufletul meu tremura si se bucura.Sufletul meu e bolnav .El e al vostru ,mai mult decat va putea fi vreodata al meu.

Spune-mi acum,merita sa intrebi cand poti raspunde?Merita sa ma minti cand eu te stiu si te am ca pe o linie in palma?Nici o sangerare nu ti-ar intuneca drumul si nici o durere nu m-ar impiedica sa te vad.Te vad intotdeauna asa cum esti si niciodata asa cum vrei sa pari.Eu,omule,nu iubesc si nu cred in nimic asa cum cred in tine!Eu sufar,pentru ca ti-ai intors capul si n-ai vrut sa vezi.Eu ma bucur pentru ca ai inteles si-ti pare rau.Eu am plans lacrimile tale si-am ras in timp ce ti le stergeai,crezand ca nimeni nu le vede.Iti dau voie sa fii ca mine,dar iti cer sa recunosti ca desi mergi mai departe,esti de fapt in genunchi.Nu te teme,genunchii iti sunt mai puternici decat talpile,iar cand vor ceda si acestia … adu-ti aminte de palme!Adu-ti aminte de mine,cel care am fost ca tine!Spune lumii ca asa cum te cuprinde ea,o poti cuprinde si tu intr-o imbratisare care sa ucida tot raul,sa nimiceasca toata ura!Rade-le in fata si spune-le ca nu te omoara nici macar nevoia ta de a muri!Eu iti spun toate astea pentru ca sunt nebun.Iti spun pentru ca eu nu ma mai tem.Eu rad si vorbesc singur.Nimeni nu intelege si nu asculta mai bine decat eu insumi o fac.Nu stiu ce vad altii in mine,dar iti spun ce vad eu in ei.Vad si miros frica.Am fost ca ei,pe alocuri inca mai sunt.Dar ma agat cu ambele maini,cu dintii de nebunia pe care nu o banuiam atat de sanatoasa.”

SURSA: http://thefirstlastonly.blogspot.ro

 

Anunțuri

8 gânduri despre „Monolog

      1. sigur depinde si spre cine sunt intreptate…
        mereu am avut senzatia ca, ura este mai usor primita… compatimirea este mai usor oferita…
        dar… cine stie… paote ca ma insel…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s