LIBERTATEA şi ce inseamnă ea.

Libertatea inseamnă capacitatea de a spune da  atunci când este nevoie şi de a spune nu  atunci când este nevoie, iar uneori, de a fi tăcut atunci când nu este nevoie de niciun răspuns- a păstra tăcerea, na nu spune nimic. Atunci când toate aceste dimensiuni disponibile sunt disponibile, există libertate” (Osho).

Ce înseamnă a fi liber?

Fiecare cultură  sau religie, ar putea răspunde in modul ..propriu şi  caracterisc. Un creştin ar putea spune că este liber  atunci când împlineşte voia Dumnezeului lui, un individ ce tocmai ce a ieşit din închisoare ar putea spune că este liber, căci nu mai este inchis din punct de vedere fizic, sau dacă intrebai poate un soţ chinez din urmă cu ceva secole poate ar fi spus că este liber tocmai pentru că deţine drept de viaţă şi de moarte asupra femeii lui, care era considerată doar o masina de născut copii și fără suflet.

Libertatea deţine trei dimensiuni:

1. fizică:

să spunem că fizic majoritatea suntem liberi.

2. psihică:

Oare psihic suntem liberi? Am inceput să editez acest blog tocmai din dorinţa de promova libertatea psihică căci au fost nişte momente cheie în viaţa mea, ce m-au făcut să înţeleg că foarte puţini dintre noi sunt liberi din punct de vedere psihic. Din câte am citit…sunt foarte ..foarte…puţini…

Eşti creştin….eşti liber?

Eşti mahomedan…eşti liber?

Cum oare poti fi liber când tu insuţi îţi educi copiii să  fie sclavii model ai societăţii şi bisericii ce o slujeşti? Îi faci sclavi ale ideologiilor politice, religioase sau sociale. Ii înveți să respecte reguli pe care le urăşti şi foarte posibil… nici nu le înţelegi! Nu-l înveţi să gândească ..îl înveţi să asculte, să fie supus. Ii spui „eşti obraznic. te voi pedepsi” in loc să-i înţelegi nevoia de cunoaştere. Faci asta , pentru că şi tu ai fost condiţionat în acest fel şi astfel continui transmiterea epidemiei de la o generaţie la alta…şi mai rău..eşti convins că acest copil îţi va mulţumi mai tarziu. Puţin probabil asta…

Cei mai mulţi, majoritatea trăim într-o sclavie psihologică.

Mulţi mă veţi huli şi nu-mi veţi mai citi blogul după acest articol. Însă dacă nu înţelegi ideea ce o promovez aici, este posibil că încă nu-i vremea potrivită să ne întâlnim fie şi sub formă virtuală.

3. cunoaşterea. Cunoaşterea te va aduce mai aproape de sinele tău. Cunoaşterea te va ajuta să înţelegi că într-o formă superioară tu eşti mai mult decât corpul fizic. Că ai o conştiinţă.

De atâtea ori m-am gândit că practic şi teoretic ne naştem liberi. Dar se adună straturi şi straturi de condiţionări ce ne aduc mai aproape de o formă atât de comercială: marioneta. Sforile marionetei tale se află în mâinile oricui altcuiva..numai în ale tale nu….

Îmi amintesc cum copil fiind după ce primeam o chelfăneală şi simţeam că am fost nedreptăţită, mama imi aducea dulciuri şi-atunci ii spuneam că nu-mi poate cumpăra zâmbetul cu nicio ciocolată. De fapt îmi apăram libertatea chiar daca asta însemna să nu-i accept ciocolata.

În timp am înţeles că a fi liber  nu ţine de nimeni şi nimic. De fapt nimeni nu-ţi poate lua libertatea. Dar nici nu ţi-o poate da.

Numai că există un mic impediment. Libertatea vine la pachet cu o imensă responsabilitate. Şi aici intervine frica omului. Frica de a-şi asuma responsabilitatea pentru viaţa sa, pentru felul sau de a fi, pentru binele şi răul ce există în fiecare dintre noi.

De curând am înţeles şi accept din ce in ce mai mult ideea conform căreia avem responsabilitatea faţă de noi înşine de a ne accepta aşa cum suntem. Până şi trandafirii au spini, până şi ziua este urmată de noapte, până şi iarna urmează verii…în toate există un echilibru. Până şi în om există bine şi rău. Până şi în tine există iubire şi ură, smerenie şi mandrie, admiraţie şi invidie, putere şi slăbiciune.

Doar acel ce se acceptă pe sine, doar acel ce poate trăi cu sine, cu toate bucuriile şi amărăciunile lui, doar acel poate fi liber. 

Cu ceva timp în urmă îmi blestemam zilele atunci când sufeream, căci trăiam experienţa la o intensitate deosebit de profundă. La fel şi bucuria.  Mai târziu am înţeles că atât fericirea cât şi agonia sunt ale mele şi una fără alta mi-ar anula existenţa. Cum aş putea  să înţeleg ce este fericirea dacă eu nu am trăit agonia?

Azi privesc fiecare experienţă cu o curiozitate de copil şi mă întreb mereu, oare ce mai trebuie să învăţ de la acest om, de la această întâmplare?

„Acceptă responsabilitatea de a fi tu insuţi, aşa cum eşti, cu tot ceea ce este bun şi cu tot ceea ce este rău, cu tot ceea ce este frumos şi cu tot ceea ce nu este frumos. În această acceptare are loc  transcendenţă. Şi omul devine liber”.  (Osho)

Anunțuri

9 gânduri despre “LIBERTATEA şi ce inseamnă ea.

  1. Pingback: Libertatea. Cum o obtinem. | Personalitate Autentica

  2. Pingback: Sistemul educational din Romania |

  3. da.imi amintesc cartea.e una fabuloasa!! Einstein spunea ca logica te va conduce din pct A in pct B, dar ca imaginatia te va conduce acolo unde vrei tu! Asa si cu cartea..sau imaginatia noastra..Libertatea…depinde cum o intelegi..libertatea reala vine odata cu ffff multa responsabilitate..”sclavia” in definitv asa cum e ea, iti ofera siguranta .iti ofera o continuitate, pe cand libertatea iti ofera acel ”nesigur”..iar omul fuge de responsabilitate si nesiguranta!!!..plus ca libertatea personal nu consider ca e acel mom in care traiesti de unul singur pe o insula pustie.(in fine te mai intersectezi din cand in cand cu alte…”vietati”)..ci e acel moment cand ai toata lumea in jurul tau si indiferent de ce face lumea, tu sa fii stapan pe atitudinea ta, pe emotiile tale..sa stii ca lumea e asa cum o vezi tu pe ea…:)

  4. Florin

    Calea nu este identică cu capătul ei… calea acceptării e doar una din multele căi spirituale care duc la transcenderea limitărilor și la libertatea sufletului (unul din domenii pe care nu l-ai abordat însă). Calea creștinului este calea iubirii, dacă cineva își educă plozii în spiritul creștinismului nu înseamnă că le distruge libertatea… în schimb, datorită faptului că el însuși nu înțelege acea cale spirituală face ca acțiunea lui să fie una seacă și astfel transmite și celorlalți același dogmatism care există în el însuși, aceleași limitări pe care el le are… astfel spus nu cunoașterea e rea, ci modul în care este ea reprodusă și înțeleasă de unii… deci întrebarea ideală nu este dacă creștinul este liber, căci el este pe calea cea bună către libertatea supremă (cea a sufletului), ci mai degrabă dacă creștinul respectiv este cu adevărat creștin. La fel ca și multe multe alte cunoștințe, care ne pot aduce libertatea atâta timp cât sunt înțelese cu adevărat… dar dacă noi ne încăpățânăm să ne limităm singuri în înțelegerea lor parțială, atunci noi suntem singurii vinovați că nu suntem încă în totalitate liberi.

    1. in orice relgie..oricare ar fi ea, din punctul meu de vedere exista reguli si conditionari..este posibil sa nu inteleg eu, recunosc.dar pe mine nu m a interesat in acest post sa abordez problema daca crestinnul este cu adevarat crestin..caci aici daca intri..nu mai iesi.fiecare intelege crestinismul (sau orice alta religie) as cum a fost invatat sa o faca sau asa cum rezulta din experientele proprii.Si apoi libertatea cunostientei este libertatea spiritului, caci intelegi ca esti si altceva decat simplu corp ce ti a fost dat..
      acum..stii ce intervine?”sunt intelese cu adevarat”..dar oare ce este acest ” cu adevarat”?caci eu in fiecare zi am dovezi si dovezi ale unei experiente si zeci de interpretari..

      1. Florin

        Exemple sunt multe, însă și în cazul de față se întâmplă la fel… eu spun ceva și restul lumii poate înțelege ce vrea, căci fiecare vede lucrurile așa cum crede de cuviință că e cel mai bine… chiar și o banală frază pe care eu o spun poate fi interpretată de fiecare în alt fel… de aici și limitările inerente fiecăruia. Ex: ideea de bază a creștinismului e iubirea, dar când omul nu cunoaște o altă formă de a iubi decât atașamentul crezi că va înțelege el cu adevărat mesajul lui Iisus cu „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți și pe Dumnezeu mai presus de orice”? evident că nu… deci propria lui viziune asupra lucrurilor îi va creea propriile limitări și lipsa inerentă de libertate care va decurge din asta. Ideea cu creștinismul nu am introdus-o fiindcă vreau să intru în polemici despre „adevăratul creștin”, ci pentru a exemplifica doar ce poate face înțelegerea greșită a unor cunoștințe și cât poate de mult să afecteze libertatea sufletului. Și îmi place să dau exemple ce țin de convingeri religioase ale omului 🙂 , fiindcă foarte mulți se blochează în acest domeniu și încearcă să-l evite … și nu întâmplător, ci pentru că programările lor proprii îi fac să-și limiteze libertatea sufletului prin respingerea a ceea ce ar putea să-i elibereze. Osho a stiut bine ce-a vrut să spună cu atingerea transcendenței (adică a libertății sufletului) prin acceptare, noi însă suntem încă departe de acea înțelegere 🙂

  5. ai atins una din temele mele preferate…
    traisc la doar cativa km de statuia libertatii… simbol al libertatii de orice fel… dar… in opinia mea, sibloul unei idei… sau a unei ideologii despre libertate…
    nu traim intr-o lume absoluta… asa ca… nu avem libertate totala…
    traim intr-o lume bipolara… pe de o parte raul… pe partea celalata binele… iar noi intre cei doi poli… niciodata liberi… pentru ca… apropiindu-ne de bine…. ne departam de rau… si iata-ne lalansandu-ne intre…
    cunoastem dragostea… si tot o data, ura… iarasi alergam involuntar, de la una la alta…
    sa mai spun ceva de faptul ca, libertatea mea, insemna limitarea libertatii altuia??? si reciproca e valabila…
    de fapt… nici nu cred ca ni s-ar potrivi o libertate absoluta, intr-o lume tributara mortii…
    frumos este sa ne simtim bine in limitele libertatii noastre… limite pe care sa le percepem mai mult ca o garantie a sigurantei ca bucatica noastra de libertate nu ne este atacata… furata… sau distrusa…
    este insa un domeniu unde… nimeni si nimic nu se disturba libertatea care poate ajunge infinita… si anume… domeniul gandirii… nimeni nu ne poate forta gandul… decat daca noi acceptam sa fim influentati din afara…

    1. nu avem e drept…cred ca potrivit ar fi sa tindem catre ea..dar de atins e putin probabil ca o putem atinge in contextul actual. Societatea e astfel construita incat e destul de greusa te desprinzi de ea. ..insa mai stiu ceva.ca libertatea ..inseamna de fapt responsabilitate si nu invers….astfel ca toti cei care doresc sa si asume viata, fericirea sau nefericirea lor..sunt liberi..sa o faca!

      1. imi amintesc de o carte pe care am citit-o si recitit-o in anii fragezi… Robinson Crusoe… In ea, Daniel Defoe, reda viata unui tanar marinar, care in dorinta de a avea mai multa libertate… este un razvratit… pana acolo ca… este lasat de capitanul corabiei pe o insula pustie…
        singur pe insula… iata libertate pana la nebunie… nimeni nu il trage la raspundere de nici una din actiunile sale…
        dupa cativa ani… (nu mai retin numarul) este gasit de un alt vas care, trecand prin apropiere zareste fum pe insula care era trecuta in harta ca fiind nelocuita..
        ce face eroul nostru??? reunta la libertate si se reantoarce la civilizatie…
        suntem creati ca sa ne intersectam libertatile unii altora… deci… sa o facem frumos si benefic….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s