Cuvântul de azi:NEcondiționat

De la Fructiza a venit o propunere pentru cuvântul de azi: necondiționat.

De cum l-am citit l-am simțit ca pe un cuvânt puternic.Și este un cuvânt ce transmite multă putere. Îl folosim deseori, dar oare suntem conștienți de puterea din acest cuvânt?

Pentru a exista necondiţionatul,  clar a trebuit şi a existat măcăr odată condiţionatul. Da, necondiţionatul mă aduce mai aproape de libertatea de  toate felurile de condiţionare, ideologii religioase, filozofii politice.

E ca şi cum tot ce te-a încătuşat până acum, tot ce te-a întemniţat îţi oferă o libertate DE, dar aşa cum spune Osho ce faci cu libertatea de  când tu nu ştii cum să te raportezi la libertatea PENTRU?

Ştii felul nostru de a ne  creşte copii este acela de a-i condiţiona să devină sclavii  model pentru societatea în care trăiesc.. cu cât eşti mai condiţionat cu atât eşti mai aproape de idealul autorităţilor din lumea noastră.

Nu le dăm şansa de a gândi singuri, de a căuta singuri întrebări. Deşi copilul se naşte liber, este condiţionat să uite această stare firească de a fi…Poate de asta căutăm aşa mult..necondiţionarea.

Nu te-ai născut nici creştin, nici mahomedan, fascist sau comunist, dar ai fost condiţionat să accepţi asta.

Cu toţii ne dorim necondiţionarea …insă nu ne prea place şi costul ce i-ar urma.

Poti avea libertatea de condiţionare însă costul  este  să accepţi  responsabilitatea ce vine odată cu aceasta.

În acelaşi timp poti accepta  responsabilitatea de a fi tu insuţi? Ai curajul de a te privi în oglindă şi să vezi acolo tot ce este bun şi tot ce este rău, tot ce este frumos dar şi ce nu este frumos? Ştii că tocmai din această acceptare se naşte libertatea ta…de a fi sau nu condiţionat de o pseudosocietate?

„Dacă vrei asta, trebuie să faci aia!” . Toate autorităţile lumii (guverne, biserici,tribunale) reprezintă condiţia.

Dar…îţi iubeşti condiţia. Îţi iubeşti colivia ta. Îţi oferă o anumită siguranţă , Fără ea, ziua de mâine este dominată de îndoială, de frică, de spaima nesiguranţei. Şi până în final, poate nici nu ai şti ce să faci cu o viaţă în afara coliviei tale. În colivie, totul e aşa..călduţ. E mai comod şi mai lipsit de responsabilitate, mai uşor pentru psihicul tău să simtă că ziua de mâine este condiţionată dar totuşi mai sigură…Sigură..binenţeles în anumite condiţii.

Eşti ataşat şi ancorat în lanţurile tale. …

Simt şi cred că este cel mai mare chin al fiinţei umane.  Nu poate părăsi lumea care o încătuşează, nu -i poate părăsi pe cei ce au devenit propriile piedici, pentru că tot ei îi oferă şi bucuriile.

Ştii, Osho zicea aşa:

„Niciun animal nu simte chinul.Toate animalele sunt perfecte aşa cum sunt. Omul este singurul animal nemulţumit din fire deoarece el ştie că poate fi liber!

Poate că ţi-ai dori libertatea de condiţionare  dar colivia ta îţi oferă siguranţă, pe când libertatea…ei bine libertatea îţi oferă nesiguranţa zilei de mâine.

Teoretic, ne dorim a fi necondiţionaţi  dar adevărul este că societatea este plină ochi de condiţii. Până şi tu impui altora condiţii.

Căsătoria spre exemplu, este  una dintre cele mai bune dovezi: „mă căsătoresc cu tine, dar trebuie să mi juri, să-mi prromiţi că-mi vei fi alături până ce moartea ne va despărţi. Şi eu îţi promit la fel. Nu mă voi căsători cu tine, dacă ştiu sau aş putea să ştiu, că tu nu vei fi pentru totdeauna doar a mea/al meu!” 

Cuvintele astea nu se spun, dar la nivel mai mult sau mai puţin conştient ele sunt gândite.  Dacă vii şi-mi spui acum, utopic că am tratat iubirea subiectiv..sigur ai dreptate. pentru că e singurul fel de iubire ce îl cunoşti. E cel ce pune condiţii direct sau indirect. Dar adevărul e că sunt 2 tipuri de iubire: condiţionată şi necondiţionată.

Nu trebuie să-l faci răspunzător pe prietenul, iubitul/iubita tău/ta pentru fericirea şi pacea ta şi nici tu nu trebuie să te  faci responsabil pentru fericirea lui. Tu nu ai venit să-l mântuieşti pe el şi nici el nu a venit să te mântuiască pe tine…

Iubirea  condiţionată o trăim cu toţii, pe când pe cea necondiţionată, doar unii dintre noi, foarte puţini dintre noi.

Teoretic vorbim mult despre cea necondiţionată, dar stiţi ceva? Psihologic..cu cât vorbeşti mai mult despre un subiect anume cu atât mai mult el  lipseşte… Astfel dacă vrei să ajungi să simti iubirea necondiţionată, să ţi-o integrezi, să o asimilezi..este o cale..în care îţi înveţi spiritul prin disciplină (iar disciplina înseamnă responsabilitate) să se înalţe deasupra EGO-ului. Când vei ajunge acolo, da vei putea spune că TU TRĂIEŞTI ŞI IUBEŞTI NECONDIŢIIONAT!!

În final vreau să citiţi o poveste….şi să-mi lasaţi apoi părerile voastre mai jos:

Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :

– Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
– Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
– Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
– Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
– Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
– Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.

In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.

Baiatul lor avea doar o mana si un picior………

13 comments

  1. hah! cand am citit titlul si am vzt „neconditionat” nu stiu de ce dar m am gandit la iubire. oi fi eu prea romantica in ultima vreme, lol

  2. Hm. Pe moment nu-mi vine in minte absolut nimic….neconditionat in viata asta
    Stiu ca tu nu crezi in Dumnezeu,. dar punctul meu de vedere crestin este ca singura iubire infinita si perfecta o gasim la cel care ne-a creat- sub o forma sau alta

    • 😀 un suras mi-a aparut pe chip…
      cand spui „nu crezi in Dzeu”suna asa..nu stiu cum…dar e drept eu nu cred in existenta unui dzeu sub forma in care este promovat in mai toate religiile. Personal consider ca divinitatea este de fapt intreg universul nostru…iar daca exista un dzeu asa cum este promovat atunci..ma bucur ca acest dzeu este surd..caci ar fi un haos total daca el ne-ar asculta toate rugile..iar religia mea…este iubirea. Iubind si fiind recunoscator pentru ceea ce esti si ceea ce ai..pt mine e suficient..

    • Nuu….scuze, nu am vrut sa sune asa.
      Deci rectific: sunt crestina. Nu cred ca exista un Dumnezeu promovat.Da, daca luam scripturile asa cum sunt e….ciudat. Daca le citim ca pe niste legende sunt utile si fiecare ar trebui sa-si ia de acolo ce i se potriveste.
      Ionela- felul in care cred eu in Dzeu nu se potriveste cam deloc cu dogmatica ortodoxa. Dar nu conteaza. Consider ca m-am nascut in aceasta religie cu un scop. Nu as schimba-o
      Insa nu sunt o habotnica
      Dumnezeu este energie, este pretutindeni, este in noi si nu, nu cred ca trebuie cautat undeva anume. Deci am facut un rezumat scurt a credintei mele

      • Am înțeles Hapi și îți mulțumesc pentru timpul acordat.
        Asemeni ție doar am explicat, pentru o înțelegere mai bună. Nu m-am simtit în niciun fel atacată..Respect credințele fiecăruia, așa cum simt că o faci si tu zeu al NIilului ce vizitezi atâtea culturi!🙂 atâta vreme cât credința noastră ne dezvoltă și ne crește propriul potențial..cu atât mai mult!!!…

  3. mi-a placut ca ai spus pe sleau:”eoretic, ne dorim a fi necondiţionaţi dar adevărul este că societatea este plină ochi de condiţii. Până şi tu impui altora condiţii.”…. cat despre poveste, m-a tulburat e putin spus….poate ca daca stiu ca e vorba de fiul lor, reactionau altfel. in mod sigur reactionau altfel, erau bucurosi ca e in viata, perceptia lor era alta…

    • PAI e posibil sa fi reactionat altfel..insa cred ca pe fiu…l+a interesat parerea lor reala..si+a dorit f mult sa nu fie o povara pentru parintii sai…si ..si nici nu a dorit sa puna conditii..cred ca e un exemplu..extraordinar de umanitate..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s