Sunt cel mai tare din parcare si parcarea ….e goala!

Acum este la modă, printre miile de mămici să-și bombardeze zilnic copiii cu vorbe motivaționale: ”ești cel mai bun!!!”, „eşti cel mai frumos!”, ” te descurci cel mai bine!”..şi exemplele ar putea continua….

În felul acesta copilului i se contruieşte un EGO extraordinar! Şi a construi un astfel de ego, este foarte periculos pentru sănătatea mentală şi sufletească a copilului.

Va veni şi timpul când acesta va intra în colectivităţi şi acolo nu mai este mami sau tati care să aducă non stop „ofrande” micului pui de om pentru simplul motiv ca este puiul lor.

Vorbesc aici despre acele cazuri în care echilibrul lipseşte. În care talerul balanţei se înclină mult într-o singură direcţie.

Timpul acesta venit, va costa foarte mult noul venit pe lume. Personalitatea i-a fost atât de mult  construită şi alterată , încât acest suflet se va compara mereu cu ceilalţi. Iar societatea e dură. Alături de el, la grădiniţa (şcoală) mai sunt cel putin vreo 15-20 copii care au fost „instruiţi” şi ei la rândul lor că sunt cei mai buni. Şi cu siguranţă unii dintre ei chiar sunt.

Însă ce fel reacţionează sufletul copilului ce nu este cel mai bun? În interiorul lui simte că poate în acel context nu este cel mai bun, dar mami şi tati i-au spus asta, l-au lăudat mereu, l-au convins de asta. Şi sunt foarte fericiţi şi-l iubesc şi mai mult când el, prin metodele lui infantile doveşte părinţilor că este cel mai bun. Dar sunt momente când el nu este cel mai bun. Şi copilul simte asta. Parcă mami şi tati nu-l mai iubesc aşa mult. Îl iau  în braţe, dar parcă îmbrăţişarea lor nu este „la felca atunci când se intoarce glorios cu un FB de la şcoala.

Şi astfel începe şi continuă lungul şir de suferinţe ale bietului copil. Aceste suferinţe cel mai probabil le va purta şi la maturitate cu sine. Copilul de acum, va fi prezent în adultul de mâine.Mereu se va compara cu alţii. Mereu îşi va găsi defecte. Mereu va lupta pentru perfecţiune….deşi datoria părinţilor ar fi fost aceea de a-l ajuta să fie conştient  de propria perfecţiune. Şi totuşi …au dat greş.

Oare unde au greşit aceşti părinţi?

………………………

Părerea mea este că.. în echilibru. Acolo au greşit! Crtica şi/sau lauda în exces, formează un viitor adult cu  probleme, un adult ce va privi lumea prin ochii copilului  de atunci  Iar ochii copilului de atunci erau limitaţi. Erau raportaţi la înţelegerea condiţionată de experienţele ego-ului de atunci…

Superlativul are rolului lui, dar folosit în exces ..culmea ..îl anulează!

Ca femeie vei suferi foarte mult când bărbatul visurilor tale o va alege pe vecina de bloc. Iar ca bărbat vei concura mereu cu colegul de serviciu..care are cea mai tare maşină.

Şi toate astea pentru că ai nevoie de atenţie, ai o nevoie constantă de confirmare: că eşti cel mai bun/cea mai bună aşa cum obişnuiai să-i auzi pe părinţii tăi.

Îar când aceste confirmări societatea nu ţi le oferă ori de câte ori EGO-ul tău simte nevoia, se întămplă să apară acele emoţii negative ce îţi fac atât de mult rău! Apare invidia, gelozia, ura şi veşnicul gând în mintea ta ” de ce nu eu? de ce nu sunt suficient de bun?!”

Dacă eşti deja adult şi te confrunţi cu acest gen de  emoţii….dacă te surprinzi prea des  comparându-te cu alţii şi dacă sufletul tău plânge mai des decât este fericit..atunci ar fi  bine să fii mai atent la tine. EŞTI UNIC  ŞI EŞTI PERFECT EXACT AŞA CUM EŞTI!

Dacă eşti părinte atunci fii foarte atent la comportamentul  faţă de copilul tău. Fii tu însuţi autentic în trăire şi aşa va fi şi copilul tău.

ŢINE MINTE : este foarte important ceea ce tu îl inveţi pe copilul tău, dar este vital ce îl înveţi să facă pentru el însuşi!

E POSIBIL SĂ-ŢI PLACĂ ŞI:

SCRISOAREA UNUI COPIL CĂTRE PĂRINŢII SĂI ( o scrisoare impresionantă!)

ESTE MAI UŞOR

CINE EŞTI FACE DIFERENŢA

ÎMI POŢI VINDE O ORĂ DIN TIMPUL TĂU?

SĂ NE CUNOAŞTEM EMOŢIILE MAI BINE

CUVINTELE DE AZI: EMOŢII DISTRUCTIVE

GELOZIA PE RETINĂ.VINDECARE.

CONSECINŢELE FURIEI

LASĂ MASCA JOS!

11 comments

  1. Treaba cu „cel mai bun” este o emblemă a societății în care trăim, un alt fel de a spune că suntem cu toții într-un întuneric al egoismului și că ne complacem în el. Rezolvarea e în echilibru, dar nu un echilibru al ego-ului căci el are impresia că totul trebuie să fie alb sau negru, bun sau rău… e vorba de un echilibru sufletesc, care nu vede lumea ca o competiție, ci ca pe o experiență… una din multele experiențe pe care le are ca suflet veșnic. Dacă privești lumea din această perspectivă vei observa cu siguranță efemeritatea ei și inutilitatea atitudinii „cel mai…”. Cineva înțelept a spus odată că „foarte binele este dușmanul binelui”… iar eu cred la fel, căci dacă nu ești mulțumit cu cât ai, atunci n-o să fi mulțumit nici cu mai mult… și mulțumirea nu o obții luptându-te să ai cel mai mult sau să fi cel mai tare din parcare… adică nu poți obține ceva în interior acumulând în exterior… precum tipul care-și căuta cheile pe afară când el le-a pierdut înăuntru🙂

      • Puterea poate că o are, căci dacă strigă în public înseamnă că are putere să strige🙂 … însă puterile astea sunt relative, căci ele depind mult de sistemul de valori din care le privești… ex: Iisus spunea la un mom. dat despre Ioan Botezătorul că este cel mai mare om născut din femeie, dar că cel mai mic din Împărăția Cerurilor este mai mare decât el… așa că să dăm „Cezarului ce-i al Cezarului”

  2. Toata lumea greseste, nimeni nu e instruit sa fie un bun parinte, nu e ceva genetic..problema e ca unii nici nu isi dau interesul in educarea propriilor odrasle. Eu una m-am saturat sa vad copii rasfatati, prost crescuti care stiu doar sa ceara nu sa roage, sa ia fara sa multumeasca, da primeasca fara sa dea. E trist dar asta e realitatea. Nu judec,ca nici eu nu vreau sa fiu judecata, e un subiect pe care l-as intoarce ca si cubul ala colorat, pe toate partile..cum zicea tovarasul Andi, e dintodeauna asa dar inca suntem la inceput..

    • ..sunt de acord..cu totii gresim..si adevarul e ca odata cu nasterea copilului nu ni se ofera si un manual de utilizare…insa natura ne ofera instintctul..depinde de noi cum il folosim.asa i ca sunt multi copii rasfatati? eu nu am vz f multi ..dar atat cat am vz m-au intrigat..si de aceea am scris articolul..

  3. Foarte bun articolul. Modelul ăsta cu ‘ești cel mai bun’, ‘tu poți orice’ pune o presiune enormă pe copii. Părinții cred că în felul acesta îi încurajează și nu își dau seama de urmări. E important să fim precauți și cât mai sinceri cu copii, să păstrăm cum ai spus, un echilibru între iubirea noastră pentru ei, modul de comunicare și realitate.

    • DA.si inca as mai fi avut multe de spus insa trebuie luate separat, altfel ar fi fost prea lung si poate chiar plictisitor articolul…si concluzia ta este una foarte buna! atata vreme cat traim autentic si suntem constienti de diferenta colosala intre nevoile noastre si cele ale copiilor nostri..atunci mai avem o sansa …la o lumea mai buna si implicit mai fericita!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s