Exemplu de dragoste adevarata….

„se zice ca Mulla Nasruddin a intrat in biroul administrsatorului unui cimitir si i s-a plans: „stiu ca sotia mea este ingropata aici in cimitirul dumitale, dar nu reusesc sa-i mai gasesc mormantul!”

Administratorul a deschis registrul si a intrebat:  Cum o chema pe sotia dumitale?”

Mulla Nasruddin a raspuns: „Doamna Mulla Nasruddin”.

Administratorul a verificat in registru, a clatinat din cap si a spus : ” Nu exista nicio doamna Mulla Nasruddin, insa exista un Mulla Nasruddin. Imi pare rau, se pare ca s-a strecurat o greseala in registru” .

Insa Nasruddin a raspuns: ” Nu e nicio greseala. Unde e mormantul lui Mulla Nasruddin? Pentru ca totul e pe numele meu!”

fragment  din cartea  Constientizare a     (Osho)

..chiar si mormantul sotiei lui…posesiune..

fiecare incearca sa-l posede pe cel iubit…este oare iubire?

20 comments

  1. te joci cu noi! nu putem raspunde decat prezumtiv la sugestia ta de a ne convinge ca e vorba de dragoste curata …; informatii insuficiente; alternativa: suna un prieten sau intreaba-l pe Osho!😀🙂 si nici macar nu-i vorba de posesiune

    • ….cred ca fiecare poate raspunde pentru sine…daca este sau nu dragoste…curata.e foarte adevarat, ca pentru fiecare individ dragostea poate inseamna ceva sau altceva Cistian…
      cat despre informatii insuficiente…mm..da..si aici poate fi interpretabil, desi uneori si poate de cele mai multe ori multitudinea de informatii mai mult complica un context decat sa-l faca mai usor de dezlegat….cred ca daca l-am intreba pe Osho..ne-am incalci si mai mult, caci nivelul de constiinta pe care l-a atins el, cam greu sa-l atingem noi cei multi…cu toate autolimitarile noastre. cel putin asa cred eu..
      si poate ca nu e vb doar de posesiune, poti gasi multe alte chestii…in fragment. dar consider ca e vb pe langa ..si de posesiune.cel putin asa am inteles eu.e drept, ca nu ti pot cere tie sau nimanui altcuiva sa vada lucrurile asa cum le vad eu..insa te invit sa-mi spui despre ce ar mai fi vorba…:)

    • Dragostea curata rapeste identitatea? Sau de la atata inalbitor nu se mai vede celalalt? Ne proiectam atat de intens in celalalt incat suntem tentati sa credem ca celalalt e…tot noi! Nu acceptam ca e totusi diferit de noi, ca are o viata proprie..in final de ce i-ar apartine oasele? Ai dreptate, daca privim asa lucrurile.🙂

    • un raspuns folositor ne poate fi oferit de cel numit Mulla Nasruddin dar si de sotia lui al carei nume nu este pomenit; preferabil fiecare fiind intrebat separat; deci chestia cu fiecare poate raspunde separat pentru sine ori altcuiva, ramane doar un joc, un joc de interpretare subiectiv, sau fictiune daca preferi asa;🙂
      dragostea nu poate sa insemne altceva decat ceea ce este, indiferent cum aranjezi tu cuvintele; la tine e un alt fel de a juca Scrabble😀
      in fine daca tu (sau altcineva) vrei (vrea) sa vezi (sa vada) ceva intr-un anumit context, chiar daca nu exista, vei (va) vedea ajutata fiind de minte si imaginatie …, dar asta nu va schimba „originalul”, esenta acelei manifestari ci doar o va imbraca in perceptia aleasa constient sau nu, ales sau indus, etc. …
      iar daca pomenim nintel de filozofia Osho atunci putem spune ca filozofia e mai greu de inteles si mai inaccesibila decat arta🙂

      • pt mine nu este un joc. Cum pot eu sa te fortez pe tine sa vezi ca tocmai acest exercitiu nu este un joc, asa cum tu il numesti? observi ca fiecare interpreteaza? si apoi…crezi ca felul de a interpreta a fiintei umane…este fictiune..mah nu zici rau..numai ca stii ce? e fictiunea ei.e fctiunea mea.e fictiunea lui. pe scurt fiecare cu fctiunea lui.🙂
        despre dragoste..se spun, se povestesc multe..dar cred ca ea are o singura descriere pana la urma….dragostea este dragoste.nu stiu daca putem spune ca e intr un fel sau altul..in momentul in care incepem sa o judecam…cred ca ne departam de fapt de esenta ei..cred ca si tu ai sugerat acelasi lucru, dar vezi tu ..trebuie gasit un limbaj comun pt toti jucatorii de scarbble…
        cat despre original…hm….oare il putem identifica vreodata cu adevarat?
        stii de ce intreb asta? pentru ca …orice ~al doilea~dupa original este macar putin diferit de el…ca un fel de clona. desi ii este replicat ADN-ul are un spirit propriu, format de noile experiente. astfel ca..va putea oare clona sa gandeasca identic cu originalul?mm..in acest context ma indoiesc…altfel spus clona va fi randul ei un alt original…deci pana la urma..e mai bun originalul 1 decat originalul 2? sau invers..?!..
        in concluzie..(ne-am departat enorm de la subiect) fiecare fiinta cred ca ar fi extraordinar de fericita daca nu s-ar mai compara cu niciun alt original si ar fi , ar iubi si ar simti asa cum e lasata in mod firesc si natural…sa fie, sa iubeasca sau sa simta…
        asa vad eu viata…asa m-au format pe mine experientele mele si studiul..dar viata mi-a demonstrat ca la finalul fiecarei discutii nu o sa exista un singur adevar..ci fiecare participant va pleca acasa cu propriul adevar, ferm convins ca al lui e cel mai cel……..eu ..recunosc ca ma pot insela. azi sunt mai inteleapta decat am fost ieri, iar maine cu siguranta voi fi mai inteleapta decat am fost…azi….
        🙂

      • :))) multe din articolele tale sunt joc-exercitiu-comunicare-cautare …; ca vrei tu sa nu vezi asta e alegerea ta🙂
        „Cum pot eu sa te fortez pe tine”😀 de ce ai face asta? ( raspunde-ti tie);
        daca „judeci” Dragostea atunci ori nu o cunosti ori te temi sa o traiesti …
        „Originalul” il identifici pe masura cautarii, trairii si cunoasterii; e o alegere pe care o faci rar, mai des sau poate ca ideal de viata; clone sunt „dropsurile” cu care ne umplem uneori viata, substitute nefericite la hrana naturala (eco) …;🙂
        sunt de acord ca te-ai indepartat de subiect, sau altfel spus, metaforic, ai dat in clocot!😀
        sa folosesti sugestia nu-i chiar intelept
        iar intelepciuna e strans legata de cunoastere si inima; alunecarea din echilibrul celor doua are ca rezultat pierderea intelepciunii > pierderea unor cunostinte dobandite > tulburarea inimii … > „normalitate” (in sensul comun al omului ignorant, animalic) – decadere-ratacire-uitare;

        • Cristian, Cristian, Cristian…
          daca sunt un joc sau nu, in final e mai putin important.si daca sunt asa cum zici, atunci nu pot decat sa ma bucur.stii de ce?ca jocul ne face ”oameni mari” si ne ofera sansa de a ne maturiza emotional fara a fi profund raniti…
          referitor la fortare: ” chestia cu fiecare poate raspunde separat pentru sine ori altcineva, ramane doar un joc, un joc de interpretare subiectiv, sau fictiune daca preferi asa;” e doar reactia mea la ceea ce spui tu mai sus. ” cum pot eu..?” era de fapt o intrebare la afirmatia ta….(tu spui ca este un joc..iar eu te intrebam pe tine cum poti tu sa ma fortezi pe mine sa inteleg asta sau eu pe tine, dimpotriva. dar se pare ca lipsa limbajului nonverbal iar. isi spune cuvantul.) In niciun caz nu mi doresc a te forta pe tine sau pe oricine altcineva. Langa mine, esti liber ca pasarea cerului…..🙂
          referitor la clocot…departe de mine clocotul pentru ca la fel ca atunci cand fierbi o leguma ii dispare orice urma de vitamina. Eu am grija sa nu mi le pierd. Sunt mult prea importante pentru mine😀.
          cat despre toate celelalte interpretari, imi dau seama ca doar prin citirea unor cuvinte nu o sa poti ajunge la esenta transmisa, tu sau oricine altcineva. (sau eu citindu-te pe tine spre exemplu). si apoi..stii…daca toti ar fi de acord cu mine, apoi chiar m-as intreba serios…oare unde gresesc?🙂
          pana una alta, iti multumesc pentru timpul ce l acorzi citirii textelor mele, fie ca esti mai mult sau mai putin de acord!
          in final o sa inchei cu raspunsul lui Neale Donald Walsch, la intrebarea „poti sintetiza invatatura lui Dzeu in cateva cuvinte?” iar Neale a zis…”M-ati inteles gresit…”…asa e cu toate cuvintele si interpretarile noastre..una zicem alta se interpreteaza…si asta pt ca suntem experti in a gandi si mai putin in a fi simpli observatori,in a simti…

        • in comentariul meu n-am spus ca este rau cand m-am referit la – joc-exercitiu-comunicare-cautare – ci era doar o constatare pe care o primesti cum doresti si o intelegi asemenea …;
          te joci cu multe gheme odata si ideile de baza pe care vrei sa le comunici se pierd intr-un labirint …
          pe viitor o sa incerc sa ma abtin de la comentarii🙂

    • :))) da.foarte adevarat.dar stii la ce ma refer eu cand zic dragostea e pura chimie? ma refer la momentele initiale..dupa ce trec fluturasii din stomac si creier…intr-adevar sunt sunt altele care te tin impreuna..desi si acolo se poate vorbi despre chimie…ce ne tine impreuna e alta poveste..si aici se impletesc foarte multe..:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s