Poem de Pablo Neruda

‎”I love you …
without thinking, unconsciously,
irresponsibly, spontaneously
unintentionally, by instinct,
through impulse, irrationally.

In fact I have no logical arguments,
not even improvised
to substantiate this love I feel for you,
which emerged mysteriously from nowhere,
which has not magically solved anything,
but miraculously, slowly, with little or nothing
has made better the worst in me.

I love you…
I love you with a body that does not think,
With a heart that does not reason,
With a head that does not coordinate …
I love you 
Incomprehensibly
Without asking myself why I love you
Without resting importance as to why I love you
Without reasoning as to why I love you …
I love you …
Simply because I love you …
I myself do not know why I love you.” (Pablo Neruda)

Cateodata..parca nu mai e nevoie de niciun cuvant..de nicio explicatie..cateodata parca e frumos sa simti…si atat..

12 comments

  1. Foarte frumos poemul pe care l-ai ales. Ionela. Toate poeziile lui Pablo Neruda, imi plac foarte mult!
    Un sfarsit de saptamana superb iti doresc, Ionela, cu mult drag!🙂

      • Am gasit o traducere in romana:

        În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.

        Pot scrie, de exemplu: „noaptea-i înstelată
        şi stelele tremură albastre în depărtare”.

        Vântul nopţii se răsuceşte în văzduh şi cântă.

        În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
        Am iubit-o, şi, câteodată, şi ea m-a iubit.

        Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe.
        Am sărutat-o la nesfârşit sub cerul imens.

        M-a iubit, şi, câteodată, şi eu am iubit-o.
        Cum aş fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?

        În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
        Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?

        Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
        Şi rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.

        Ce mai contează că iubirea mea n-o mai poate păstra?
        Noaptea-i înstelată, şi ea nu-i lângă mine.

        Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare…
        Cu pierderea ei nu mă pot împăca.

        O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.
        Inima mea o caută, dar ea nu-i lângă mine.

        N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi…
        Vocea-mi vrea să fie vântul, să-i gâdile auzul.

        A altuia. Va fi a altuia. Ca înaintea săruturilor mele.
        Vocea ei, trupul ei de lumină. Ochii ei fără hotare.

        N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate încă o iubesc.
        Iubirea e atât de scurtă, şi-atât de lungă e uitarea.

        Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe,
        şi sufletul nu mi-e împăcat cu pierderea ei.

        Chiar de-i ultima zvâcnire pentru ea,
        şi acestea ultimele rânduri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s