Inima cat mai esti azi din ce ai fost ieri?

Inima, azi…iti mai pun o intrebare:

..cat mai esti azi din ce ai fost ieri?

zi-mi inima!recunoaste!

Recunoaste ca te-ai ratacit intr-un labirint de oportunitati, posibilitati, conditionari, societati, figuri, succese si esecuri…

Recunoaste ca te-ai ridicat de atatea ori din propria cenusa si inca esti rosie de atata pasiune!

Recunoaste inima! Ca bati cu putere sa auda creierul ca tu existi mai mult decat el…

Zi-mi inima…cat mai esti azi din ce ai fost ieri?

21 comments

  1. E mult adevar in intrebare si in raspuns. Cu toate astea, mintea si inima e musai sa fie impreuna in cautarea aceluiasi scop- desavarsirea omului. Separate, nu aduc niciodata sentimentul de liniste, fericire si toleranta.

  2. Toate deciziile sunt in fond si rationale si afective. Absolut toate. Acum depinde raportul intre rational si afectiv si in functie de cine/ce sunt luate acele decizii si pe ce durata se vor a fi gandite rezultatele. Ar trebui sa fie armonie intre rational si afectiv ca sa fim fericiti, nu contradictie.

  3. nu recunosc nimic…
    doar sunt tot eu… poate mai mare… ca sa fiu atipic… sau poate mai mic sa ma pierd in multime…
    de fapt… mai mult depinde de cine priveste la mine…

  4. Recunosc, recunosc! Bat cu putere si ma aude si creierul desi uneori se incapataneaza sa recunoasca. Facem o sesiune de motivare si pentru el? Poate il sensibilizam. Daca are si el inima…Apropo de asta, citisem mai demult ca s-au facut cercetari si de fapt nu ar exista decizii rational si decizi afective separat si ca orice decizie pe care o luam are in ea si componenta afectiva. Asta nu putem nega, nu-i asa? Daca e pe plus sau pe minus…asta urmeaza sa vedem. Dar pare-se ca inima e prezenta peste tot.🙂 O zi frumoasa, tuturor!

  5. mi-ai dus aminte de nepotelul meu de 3 ani care mi-a spus:
    „sunt felicit!” in timp ce se juca cu masinuta lui.
    „de ce esti felicit?” l-am intrebat eu.
    „fiindca esti aici si suntem cu totii impleuna!”
    Eu aveam treaba si am uitat sa fiu „felicita”.

  6. Of ce durereroasa e imaginea aceea cu omul crescand si inima scazand! As vrea sa vad si continuarea, cu alte etape ale omului la maturitate, in care inima incepe din nou sa creasca.🙂🙂🙂 Eu incerc sa o regasesc si sa o las libera, fara frica, fara asteptari si fara control. Si e bine.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s