Dialog cu sufletul tau

Sufletul meu, azi vreau sa-ti marturisesc ceva.
Te afli intr-o inchisoare, construita din propriile tale conditionari si prejudecati.
Suflet drag, tu nu esti limitat ci doar te autolimitezi!
Observi lanturile inchisorii tale? Sunt asa firave…dar tu, le dai atata putere….!!!!
Ai inteles?

Vrei libertatea cu care de altfel te-ai nascut?
Opreste caruselul!
Lasa amintirile! Si lasa si sperantele! Lasa trecutul si viitorul.
Suflet drag, fii doar prezent! Si simte. Si observa! 
Stralucesti atat de puternic, incat ti-e teama sa arati lumii asta!
Dar azi, azi vreau sa te privesc in toata splendoarea ta!
Sufletul meu, azi TE IUBESC!

17 comments

  1. Nimic nu este mai frumoas decât limita. Cred că este lucrul spre care asiprăm și de fapt, în niciun moment, nicio parte dintre noi nu a atins-o. Odată ce am atins orice fel de limită încetăm să fim. Dacă sufletul are o anumită dinamică atunci prin ceea ce am înțeles eu că este o limtă, sau o peșteră (Platon), sau închisoare este doar opinie. Suntem ființe ale căror auto-interecere este chintesențială și aparentele limitări și autoîncarcerari fac parte din minunata noastră natură. Sufletul, perceput ca și entitate deschisă, se modifică sub influența unor factori care sunt situați dincolo de conștiință. Pentru că ne este imposibil să conceptualizăm sufletul ca și suflet (nu ca și sumă incompletă de fenomene ale sufletului), sau să reflectăm exhaustiv asupra lui, obținem, în cel mai bun caz o reprezentare desuetă a unui instantaneu, o imagine trecută, a unei părți care a fost posibil posibil de vizualizat la un moment trecut. Cu alte cuvinte, sufletul nu este niciodată liber și niciodată încarcerat, nici măcar sub povara dorinței. El pare să se opintească, atunci când zburdă și singurele cele care par a fi limită sunt reprezentări ale momentului de suspensie între percepție și înțelegere.

    • sunt de acord.”limita” e cea ce ne stimuleaza dar tot ea..e cea ce ne poate …limita.
      cred cu tarie ca de fapt ne e mai teama de lumina decat de intuneric..
      daca sufletul este liber sau nu…fiecare isi va da propriul raspuns atunci cand va ajunge la final de viata pamanteasca…
      si la sfarsit..mai cred ca …de fapt raspunsul il vei afla intotdeauna in prorpia intrebare..🙂

  2. mah!😀 si eu care credeam ca o sa spui:
    – trupul meu, te iubesc! fii prezent la trairile mele, la dorintele mele, la atingerile mele …; observi lanturile inchisorii tale? sunt asa firave, dar tu le dai atata putere …; ai inteles!

    • Poate ca da. Daca esti o persoana ce simte atat de fizic viata…
      daca am inteles sau nu…daca tu ai inteles sau nu..ramane de vazut.si apoi cred ca e important ca fiecare sa inteleaga pt el. postul e doar un monolog ce fiecare il poarta la un moment dat.
      Personal, consider..ca trupul e prezent iar constiinta noastra mai putin. Daca trupul nu ar fi prezent sau atat de prezent..cred ca foarte multi dintre noi ar uita de instinctele primare de supravietuire, si ulterior..s-ar transforma in cadavre…doar pentru ca spiritul e visator..fara echilibru nu exista balans.

  3. Ce misto. Uneori ma simt atat de departat de el, incat parca nu mai e nici o speranta de a ma intoarce in prezent, cu sufletul aici. Dar cateodata e invers,..asta e bine🙂

  4. Câteodată (chiar deseori) mă mir de ce văd sau aud și îmi pun întrebarea ce atitudine ar avea sufletul meu față de acele lucruri. Majoritatea, însă, folosesc expresia „suflet” făcând referire la o componentă „virtuală” a personalității lor, nicidecum la sufletul lor real, pe care dealtfel nici nu-l cunosc. Cineva a încercat să răspundă la întrebarea „cine sunt eu” și a arătat astfel că sufletul nostru nu înseamnă nici gândurile (fiindcă poate spune „eu gândesc”) și nici sentimentele (căci poate spune „eu simt”)… singurul lucru pe care îl poate spune sufletul despre el însuși este expresia „eu sunt”.
    Prin urmare articolul tău este bun în măsura în care ar fi putut exista un astfel de dialog și trebuie să presupun că cel ce-l poartă are sufletul trezit, moment în care el deja trăiește deja doar în prezent… dar având în vedere că personalitatea noastră este cea care vorbește în numele amândurora, deoarece sufletul doarme un somn adânc, pot spune că vorbim singuri în astfel de cazuri😉

    • sufletul….sufletul e o chestiune tare profunda Florin. daca exista sau nu probabil vom afla la un moment dat. CRed ca totusi depaseste capacitatea noastra de intelegere ca si ..creier uman…daca sufletul doarme?..hm.ma indoiesc .este doar un atribut de care are nevoie doar corpul nostru fizic pentru a-si incarca bateriile..chiar ma indoiesc puternic, ca un suflet ar avea nevoie de odihna..Adica acel suflet..si acea definitie pe care incerc sa o extrag din vorbele tale….
      ca vorbim singuri?!?a dah!de multe ori o facem!!! dar pana la urma tot noi avem capacitatea si intelepciunea sa vedem dincolo de aceste simple ganduri..si vorbe..

  5. sufletul meu e liber… incomparabil mai liber decat trupul…
    ups… intru in contradictie cu mine insumi… pai… ar fi trupul fara suflet. mai mult decat un les???
    si tutusi… sufletul imi zburda peste tot… neangradit…
    poate… chiar de aia… il iubesc atat de mult… neconditionat…

  6. hmmmm
    ce dialog patrunzator
    cred ca toti cei care citim asta o sa realizam ca am purtat un astfel de dialog ….doar nu am gasit cuvintele🙂
    Bravo Ionela …imi place🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s