Ce usor e sa ne suparam pe ceilalti. Nu-i asa? Daca ceva nu merge bine, incercam sa vedem unde e problema. Imediat identificam cel putin un vinovat. Daca esti unul dintre cititorii fideli ai cartilor de dezvoltare personala, te vei chinui putin sau mai mult sa observi unde ai gresit tu. Dar chiar si in cazul respectiv identifici in interiorul tau un potential vinovat. Poate nu-l numesti cu voce tare, insa il gandesti…in sufletul tau… Dar in final…de ce suntem atat de afectati de actiunile sau (non)actiunile celorlalti? Candva am citit o fraza profunda : cu cat esti mai atasat de o persoana, cu atat asteptarile vor fi mai mari si dezamagirile pe masura. Zic profunda, deoarece la prima vedere ar parea ca, recomandarea ar fi sa nu ..te atasezi, pentru ca in final dezamagirile sa fie..minime. Timpul ma invata insa, ca nu lipsa atasamentului fata de o persoana sau alta ma va salva de la suferinte ci propriul meu sistem imunitar emotional.
Daca fizic suntem ceea ce mancam, atunci emotional suntem rezultatul emotiilor pe care le hranim. Fiinta umana a fost inzestrata cu ambele valente emotionale: pozitiva si negativa. Fiecare are rolul ei. Insa cea ce este hranita mai mult va domina. … Ceea ce exista in noi, spiritual vorbind as asemana, metaforic binenteles, cu un sistem imunitar.De fapt asa numitul sistem imunitar (fizic) este inzestrat cu capacitatea de a apara organismul de microbii din exterior. In momentul in care acesta este slabit, organismul poate fi „atacat”mult mai usor din exterior. In consecinta, daca sistemul tau imunitar spiritual este puternic si sigur pe el….atunci..atunci de ce este afectat asa rapid de ceea ce exteriorul spune, simte sau face?! Si daca am aflat raspunsul, ce putem face mai departe…sa imbunatatim situatia? 
Personalitate autentica 
si totusi… cand relationam cu cineva, avem asteptari… si daca nu sunt implinite… va aparea nemultumirea… si asta mi se pare firesc indiferent de sistemul noastru imunitar…
ce facem cu nemultumirea aparuta, cum o gestionam, mi se pare demn de studiat…
Poate raspunsul meu te va ajua putin…
Asteptarile tale isi au radacinile in sistemul tau de valori .Cand cineva nu ti le implineste, explicatiile ar putea fi:
-nu iti cunoaste asteptarile, sau nu le-a inteles pe deplin;
-sistemul lui de valori este diferit si importanta si prioritatea lucrurilor sunt in neconcordanta cu ale tale(dar si unul si altul aveti dreptate in felul vostru);
-exista motive obiective, pe care nu le stii, care l-au impiedicat sa-ti raspunda asteptarilor.
Raspunsul meu ar fi mai amplu,dar nu doresc sa-ti pun rabdarea la inercare citind o opinie prea dezvoltata. Fara suparare…
de acord cu tine…
eu ma refeream la dupa… cand deja nu a implinit o astepare… din varii motive… legate cum zici tu… si explicate… ce facem atunci… cum reacionam… ce ne impune reactia… cum o controlam…
indeplnirea sau neadeplinirea asteptarilor… (care au radacina in sitemul meu de valori)… depinde de celalat… in foarte mare parte… dar cum reacionez eu… depinde de mine… si asta ma intereseaza mai mult…
gresesc?
Nu gresesti. Stiu bine despre ce vorbesti pentru ca am fost acolo. Daca iti pui problema gestionarii emotiilor tale, esti oricum pe drumul cel bun. Eu am inceput prin a nu avea niciun fel de asteptari de la nimeni si de a le comunica exact celor din jurul meu ceea ce doresc de la ei.Din acel moment este mai simplu sa comunic cu ei si sa ne lamurim intre noi. Sunt si situatii cand ma supar , dar atunci imi analizez starea: cum ma simt, cand m-am mai simtit astfel…si intotdeauna caut sa identific partea buna a sitatiei respective.
Este posibil ca raspunsul meu sa nu fie prea lamuritor pentru ca nu este suicient de cuprinzator, dar daca ti-am oferit macar un punct de sprijin, atunci este un progres pentru amandoi.
sigur este…
si se pare ca… suntem pe aceiasi lungime de unda…
mercic… dulcic…
ca sa faci fata presiunilor, trebuie sa ai un sistem imunitar spiritual puternic. iti trebuie ceva minte ca sa ajungi la concluzia asta.:) si apoi, cum il obtii? cand esti mic, esti bombardat de o multime de informatii iar selectia lor o faci in mod automat. pe masura ce timpul trece, devii constient de tine ca persoana si-ti formezi caracterul, iti alegi prietenii, meseria, iti formezi gusturile si devii pretentios si cu tine insuti. personal cred ca nu poti ajunge sa ai un sistem imunitar puternic daca nu lucrezi si la capitolul incredere in sine. …
e adevarat sistemul imunitar se construieste..,cand esti copil esti bombardat cu informatii care mai de care.nu ai discernamant si esti extrem de vulnerabil..
dar desi pare a fi greu, cred ca undeva spre drumul maturitatii emotionale trebuie gasita „calea”potrivita pt fiecare din noi insine…potrivita pt armonia din interiorul nostru..iar increderea in sine este piatra de temelie pentru armonie..cel putin asa simt eu..
Da, interesant…Dar care oare or fi meseriile care nu exista pentru suntem cum suntem?
buna intrebare 🙂
Daca sistemul imunitar spiritual este puternic, atunci el nu va fi afectat atat de usor.
Ne suparam usor pe ceilalti pentru ca este mai lesne decat sa nu ne suparam.Depasirea acestei situatii consta in :
empatie; intelegerea/estimarea motivului pentru care ceilalti au reactionat/actionat in sensul supararii noastre;analiza interactiunii noastre cu ceilalti, a mesajului transmis si cum s-a facut.
Ma opresc aici cu opinia mea.Sunt de parere ca un comentariu amplu (pe care l-as face legat de acest subiect pentru traiesc aceasta experienta) ar deveni plictisitor.
Comentariile tale si ale oricarui alt cititor sunt binevenite.. Acesta este scopul acestui blog si de aceea scriu in maniera in care scriu. Pentru ca imi doresc interactiune. Un site ar avea alta directie, insa blogul este pentru comunicare si impartasire. Si intr-adevar este mai comod sa ne suparam decat sa incercam sa ne dominam emotiile negative..o buna prietena imi spunea ca daca adultii ar fi maturi din punct de vedere emotional, nu ar mai exista psihologii si chiar psihiatrii…interesant nu?