Despre nevoia de a fi tu insuti

Vreau sa-ti vorbesc azi, din nou despre autenticitate.

Nu am mai scris de mult timp un articol, prin care sa-mi propun sa ajung la tine. In profunzimea ta.

Cercul asta vicios in care ne invartim cu totii, in care amanam sa stam de vorba cu noi insine, pe pretex ca…o vom face alta data, m-a prins si pe mine.

Primesc mailuri in care mi se vorbeste de foarte multa suferinta.

Adolescenti..adulti…copii in corpuri de adulti.

Cauza generala fiind dorinta de a-i multumi pe ceilalti.decizii autentice incredere in sine

Fiecare din ei, renunta la sine, pe perioade lungi de timp. Iar apoi se trezesc intr un ocean involburat de renuntari la vise, reprimari emotionale, ratacind in cautarea fericirii.

Ce perioada trista si plina de frustrari…

Unii dintre ei ajung sa inteleaga ca atata timp cat se vor amana pe sine, in avantajul altora , nu vor gasi fericirea. Ah!! Fericirea asta!

Din pacate asa am fost invatati. Ca fericirea este o destinatie, un noroc, destin…si ca ea, fericirea, nu prea depinde de noi insine.

Din fericire😀, insa, ajungem la maturitate, cand discernamantul isi face loc si putem intelege si mai ales accepta ca fericirea nu este nicidecum un noroc, ci dimpotriva ..doar rezultatul unui proces organizat de gandire.

Cand am inceput sa scriu pe blog, in urma cu ceva timp, mi-am spus….ca voi scrie… poate cineva din vreun colt al lumii a trait ce am trait si eu, mai mult sau mai putin asemanator.

Si poate solutia in curs de descoperire sau descoperita de mine, il va ajuta si pe acel cineva. Sau voi invata din solutiile gasite de el. Am avut parte de surpriza frumoasa, sa observ ca suntem atat de multi, cei care am nimerit in nefericire din cauze mai mult sau mai putin obiective/subiective, dar care asemeni mie au cautat, au gasit si incearca sa pastreze si, mai mult decat atat sa dezvolte ceea ce au gasit…de fapt au REgasit fericirea. Au regasit calea, pe care parintii (involuntar), rudele sau societatea ne-au invatat sa o ingropam, prin crearea de nevoi neautentice. Si cand zic nevoie, ma gandesc ca pentru a exista o nevoie trebuie sa existe o lipsa…deci ei creeaza vidul, oferind apoi solutia umplerii lui.

De fapt, scopul acestui articol este sa incurajez pe toti acei care trec prin momente mai mult sau mai putin placute. Pentru orice situatie exista cel putin o solutie. CEL PUTIN UNA.

Trebuie doar sa-ti ramai tie insuti fidel.

E cea mai importanta alegere pe care o ai de facut.

Sa-ti ramai fidel. Tie si trairilor tale.

Caci nefericirea nu vine din cauza mamei, tatalui , fratelui sau vecinului.

Nefericirea vine odata cu parasirea sinelui tau.

Odata cu privirea in exterior, uitand sa privesti in interiorul tau. Fa curatenie. Sterge praful si mazga de pe fereastra prin care privesti lumea si ai sa descoperi poate acelasi om dar cu o alta infatisare.

Promite-ti ca nu-ti vei mai neglija singura si cea mai importanta datorie a ta: aceea de a fi fericit. Si nu intelege eronat. Ca daca faci totul pentru ca tu sa fii fericit, ceilalti vor fi nefericiti. Ceilalti au aceeasi datorie ca si tine, dar fata de ei insisi. Diferenta consta doar in alegerile facute. A fi fericit, nu inseamna a fi egoist. Si nici nu inseamna ca nu mai iubesti lumea. Dimpotriva.

Cand tu esti fericit, iubesti orice fiinta de pamantul asta.

De aceea e important sa te iubesti pe tine si apoi pe celalalt. In momentul in care imi spui ca il iubesti pe celalalt mai mult decat pe tine insuti…pai..ma amuz…pe tine de multe ori, nu te iubesti deloc. A nu se confunda dependenta cu iubirea, dragul meu.

Stiu ca este posibil sa te confrunti cu situatii disperate, dar opreste-te putin in mijlocul lor si adu-ti aminte ca AI UN MARE AVANTAJ: acela ca poti alege: sa suferi in continuare, sau sa priveste situatia in ansamblu si sa-ti pui creierul la treaba pentru a gasi solutii . Si atentie! Pana si decizia de a nu face nimic, este tot o alegere. Alegerea ta.

Si pentru nimic in lume, nu renunta la tine. Sau daca ai facut-o deja, nu-i nimic te poti recastiga.

Tu esti al tau, pentru tot restul vietii.

Esti singurul ce-ti apartii, pana la final.

Lupta pentru a te recastiga si pune in miscare o masina cu un creier fabulos! Al tau!

4 comments

      • eu cred ca… fiecare avem envoie de binefacere… deci cum ii descopar „pe cei” este simplu… toti…
        dar care este binefacerea pe care o pot face si cui ii este cel mai potrivit sa o fac, chiar pe aceia care imi este la indemna… asta tine de apropierea de oameni… de comunicare…
        stii…
        pana la urma… de obicei cand na referim la binefacere, ne gandim repede la ceva material… dar… cred ca binefaceri de alta natura, sunt mult mai ravnite, asteptate si chiar mai usor de facut…
        de ex… sa zmabesti sincer vanzatorului de la paine… sau sa faci un compliment real, fetei de la casa unde platesti telefonul… (eu nu il platesc la ghiseu… am zis ca era exemplu), sa spui o vorba de incurajare saus a taci impreuna cu cinva care este in durere…
        si lista poate continua…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s