Iert, dar nu uit !

Cei mai multi dintre noi ramanem ancorati in trecut, in suferintele si experientele lui. Altfel nu s-ar explica zecile si miile de boli ce pur si simplu ne devoreaza psihicul si mai devreme sau mai tarziu si fizicul.

Aud deseori in jurul meu….”iert, dar nu uit” sau „am iertat, dar cat am suferit nu o sa uit niciodata!”.

Recunosc, cu ani in urma ma gaseam in aceeasi postura. Experientele ce-mi provocau suferinta, le purtam cu mine zile, saptamani, luni..unele le-am purtat si ani de zile. Ce povara grea! Ce viata grea…!!! Si avem doua mari intrebari in minte:

1) Cum am putut eu sa gresesc asa mult?!

2) Cum a putut respectivul sa faca asta?!

IERTAREA impreuna cu UITAREA sunt doua concepte minunate. oferite de mama natura, pentru a ne vindeca sufletele, dar si 2 minunate instrumente pentru evolutia noastra fizica si spirituala.

Apoi, a venit o zi cand mi-am dorit solutii si nu victimizare. Astfel am inceput sa-mi pun cateva intrebari:

  • Oare ma iubesc suficient de mult pentru a-mi acorda sansa de a trai in armonie cu mine si cu cei din jurul meu?”
  • „Oare imi doresc suficient de mult o viata echilibrata?”
  • „Oare vreau eu sa fiu pregatita sa fac niste eforturi in directia asta si sa-mi asum responsabilitatile ce deriva din aceasta experienta?” 
  • Oare sunt eu in stare sa ma iert pe mine insami pentru ca am facut ..o greseala? Sa ma accept ca fiind om, supus erorilor si nu perfectiunii?

Mai tarziu, dupa ceva eforturi si lupte cu mine,  am inteles ca..:

  •  iertarea este cel mai mare dar ce mi-l pot face mie insami.
  • iertarea est euna din cheile catre libertate.
  • procesul iertarii  nu are nicio legatura cu exteriorul , ci doar cu lumea mea interioara.

Faptul ca eu aleg sa raman blocata in experientele din trecut,este doar optiunea  mea. Faptul ca eu aleg sa sa iert, sa uit dar mai ales sa invat lectii din acele experiente, din nou este doar optiunea mea.

Si, stii ceva?forgivness

Am descoperit ca tocmai acele experiente , bune sau rele, au avut rolul de a ma modela. Datorita lor (si nu din cauza lor) sunt omul de azi. Asa cum si tu, esti OMUL DE AZI, datorita dezamagirilor, tradarilor iubirilor furtunoase sau prieteniilor deosebit de profunde. Si-ti spun din toata inima, ca sunt recunoscatoare pentru tot ce-am trait. Si crede-ma ca nu am trait numai experiente fericite. Dar sunt recunoascatoare, pentru ca toate la un loc ma definesc.Cum as putea sa-mi doresc ca o anumita experienta sau o anumita persoana sa nu fi facut parte din trecutul meu, fara ca o parte din mine..sa dispara!?  Vreau sa dispara chiar si o bucatica din mine….😛 ?! Nu prea. De fapt, chiar nu!🙂.

Mai mult decat atat , fiecare experienta a avut scopul ei. Am avut nevoie de ea. Tu ai avut nevoie de ea.

Personal, simt ca iertarea  este ca un pansament pentru propriul suflet. Nu este un serviciu-beneficiu ce-l oferi tu din generozitate altuia.

Capacitatea ta de a ierta vorbeste foarte mult despre tine. Si mai putin despre celalalt.Indiferent ce si cat te-a ranit.

4 comments

  1. ” Ar fi ideal ”
    ca toata lumea sa gandeasca asa !!! 🙂 🙂 🙂
    Dar daca-l ierti pe cel ce-ti face prima data un RAU
    si-apoi, acel cineva, repeta deliberat RAUL facut anterior,
    TREBUIE sa-l IERTAM din nou ? 😦 🙄
    O saptamana minunata ! 🙂
    Cu stima,
    Aliosa.

    • Este posibil sa nu am experienta dvs. de viata….insa prin iertare, eu inteleg: ”accept actiunile tale, dar aleg sa nu ma incarc cu consecintele ce ar putea fi determinate de acestea. Aleg sa inteleg ca fiecare om este indreptatit sa actioneze liber, fara a-mi face mie pe plac.Aleg sa plec din preajma ta. dar iti multumesc pentru lectia de viata ce mi-ai oferit-o, indiferent cat m-a ranit gestul tau. Aleg sa inteleg ca acceptarea si toleranta fata de tine, este de fapt acceptarea si toleranta fata de mine insami” .

      Psihologia are atat de multe ..concepte interesante.

      Unul dintre ele este acela al faptului ca daca eu sunt deranjat de comportamentul celui de langa mine, este pentru ca nici eu in interiorul meu nu sunt impacat cu un astfel comportament. Ca sunt capabil sa-l efectuez, poate uneori chiar am vrut sa-l fac, dar m-am oprit din cauza limitelor impuse de societate, religie, mama, tata..etc.Dar faptul ca i-am pus aceasta limita din cauza unor elemente exterioare si nu pentru ca in interiorul meu inteleg asta la modul cel mai profund posibil, se intoarce impotriva mea ca un bumerang, atunci cand cineva din anturajul meu actioneaza in acel mod, sau cel putin asemanator.

      Cam asa vad eu procesul iertarii. Este posibil sa nu ma fi exprimat complet, deoarece e f mult de spus, dar cred ca intr un articol viitor, voi scrie despre asta..

      Numai bine Dle Aliosa!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s