MANIFEST catre lumea libera

„Construim si luptam, cadem si ne ridicam pentru fericirea copiilor nostri.

Ei sunt lumina si speranta pentru perpetuarea valorilor spirituale, continuarea civilizatiei, extensie a propriilor constiinte, garantia ca spiritul si actiunile noastre vor continua sa existe prin ei, mult timp dupa ce noi…nu vom mai fi.

Intr-un sens mai larg reprezinta biletul  nostru catre nemurire, poarta noastra catre viitor, sansa de a intra in eternitate.

Un prieten bun, trecut de-a doua tinerete mi-a impartasit visurile si sperantele lui, franturi de viata si de intelepciune, sperand ca atunci cand nu va mai fi, cineva ii va pronunta numele: 

rosteste-mi numele si voi trai!

Asta credeau vechii egipteni. Ca atata timp cat cineva iti rosteste numele vei continua sa traiesti.

Incredintam urmasilor aceasta sarcina , de a purta peste timp amintirea noastra, in speranta de a invinge moartea, de a depasi bariera timpului.

Referindu-ma la copii, nu pot sa nu ma intreb: oare copiii din centrele de plasament, ce vor transmite mai departe?

Care va fi mesajul pe care vor purta, pe aripile lor frante, catre eternitate?

Credem in libertate, fraternitate si egalitate, dar adevarul este ca nici la nastere nu suntem egali.

As vrea sa cred ca aceste suflete private de afectiune vor gasi in interiorul lor forta care sa-i ridice pe culmi nebanuite de simtire si gandire.

As vrea sa cred ca mesajul lor nu va fi unul deznadajduit, ca nu vor fi mesageri ai suferintei si indiferentei noastre.

In definitiv noi suntem raspunzatori de drama si de amputarea nazuintelor lor, prin indiferenta.

Cu atat de putin, am oferi..atat de mult!

Nu avem dreptul sa ramanem indiferenti la suferinta lor.

Si nu cred ca solutia este sa crestem bugetele centrelor de plasament.

Cred ca aceste suflete trebuie calauzite in efortul lor titanic de integrare intr-o societate care ii blameaza si ii izoleaza ca pe niste…elemente bolnave.

– ar trebui date legi care sa avantajeze firmele ce angajeaza copiii din centrele de plasament.

– locuintele sociale sa fie oferite, prioritar acestor tineri de pe care statul isi ia mainile, in momentul in care implinesc 18 ani.

– in cazul tinerilor care doresc sa-si continue studiile trebuie luate in considerare bursele sociale care sa acopere atat taxele de scolarizare cat si cheltuielile de cazare, la care sa se afauge o alocatie lunare care le permita un minim necesar pentru cheltuielile curente.

….

 

Avand in vedere lipsa de afectiune si de responsabilitate cu care ii tratam, cat si indiferenta statului in fata acestei tragedii umane suntem raspunzatori de crime impotriva umanitatii.

Mai cred ca psihologii ar trebuie „incurajati” sa presteze un numar de ore pe luna de consiliere vonluntara in centrele de plasament si studentii la psihologie sa faca practica, alocandu-li-se un  numar  limitat de copii.

In acelasi timp , ar fi util ca o parte din copii macar, sa lucreze in adaposturile de animale, unde sa pregateasca ..pana la a dresa animalele pentru persoanele cu dizabilitati. acest lucru ar da vietilor lor, un sens si le-ar putea deschide usi catre diverse profesii. Sau deschiderea/infiintarea de adaposturi pentru animalele abandonate langa orfelinate. copiii implicandu-se in actiunile de salvare sau oferire spre adoptie a animalelor.

Initierea de cursuri de formare profesionala (bucatar, instalator, frizer, frizer, ospatar), ar putea sa-i ajute sa se integreze mai usor in societate.

Sunt atat de multe idei, prin care am putea sa le facem viata mai usoara.

Dar in final, oare de ce nu o facem?”

___________________________________________________________________

Articolul l-am preluat cu acordul autorului, din agenda in care din cand in cand isi aseaza gandurile si sentimentele. Poate din acelasi motiv pentru care iubim copiii…

 

4 comments

  1. Cata bucurie poti avea, sa poti vedea un om care era in pragul sinuciderii si apoi isi revine… Dar sa va povestesc de la inceput, intamplarea. Ma certam cu sotia ca nu vreau sa merg la biserica si am spus de ce. Hai sa ii spui parintelui, poate te asculta si o sa faca ceva din ce zici tu. Merg, se termina slujba, sotia pe nicaieri. Intr-un final vine si imi spune ca a fost afara ca o cunostinta plangea si a cautat sa o ajute, nu a aflat de ce plangea. Atunci ii spun hai sa ajutam pe C. si vorbim cu parintele alta data. Am intrebat-o pe C.: „de ce ai venit la biserica? Ca eu nu vroiam sa vin”.(chiar eram curios ce cauta acolo ca eu nu gasisem nimic bun pe acolo). C: Am venit sa vorbesc cu parintele, dar am mai vorbit si alta data si degeaba. Ne punem la masa si ea si copii ei. Apoi noi ne jucam cu copii si C. se pune si doarme. Dupa cateva ore, se putea vorbi cu ea. Ne spune ca vroia sa se sinucida dar nu are cui sa lase copii. Baietelul ne-a povestit cand ea dormea ca mama ei era amenintata cu cutitul de tigani, locuia intr-o locuinta unde era platita chiria de o asociatie. Locuinta se afla intr-un ghetou de tigani, din Bucuresti. Se termina si perioada cat ii plateau ong-ul chiria si nu stia ce sa faca. Am spus ca nu a gasit o asociatie buna, are nevoie de undita nu de peste. Insa mai intai un psiholog bun, sa o faca capabila de a „pescui”. Cat ne costa sa dam cateva ore din viata noastra? Sa cautam niste adrese pe net.. Sa mai schimbam cateva vorbe din saptamana in saptamana? Sa simta ca are pe cineva alaturi, care macar o asculta. Venim la biserica…. dar nu e biserica, e un cimitir. Nimeni nu vorbeste cu nimeni (exceptie femeia care vinde lumanari, in toate bisericile am vazut numai femei la lumanari extrem de vorbarete, cred ca de asta aleg locul asta de munca🙂 )
    Cu parintele am vorbit sa printez o foaie, cum a facut acum un secol un preot.. a zis: ok, dar tu alegi materialul, ca eu nu am timp. Am vorbit cu un vechi prieten care e redactor la o revista religioasa ortodoxa si mi-a trimis prin mail niste articole. Le-am dus parintelui si mi-a zis: Nu. Mai incearca! Nu am mai incercat… sunt altfel timpurile. Prea multa informatie. Am dat flyere pentru evenimente organizate de un prieten. Parca le dai o palma… toti cred ca flyerul cauta fraierul…
    Unde e omul care sa il miste bucuria pe care o poate face cuiva? Unde omul care se bucura de lucruri frumoase precum de cantec, poezie si chiar de un roman bun. Recomand un roman scurt si cuprinzator : Fuga catre campul cu ciori, Savatie Bastovoi (se gaseste pe net, daca vrea cineva dau link sau trimit prin mail).

  2. Bine zis Ionela …idei …cina sa faca ceva ? Stii ca se spune ca atunci cand vrei sa schimbi ceva in lumea asta trebuie sa incepi cu tine . Vorbim vorbim si iar vorbim , nu avem noi puterea de a face ceva. Putem incerca , mana de la mana sa facem ceva si sa tragem semnalele de alarma ca asa nu se mai poate. Dar ce o sa se revolve atat tinp cat in lumea asta baietii destepti (cu ghililmelele de rigoare) ei fac si dreg ! Astia ! Nebunii astia ( ca nu-i pot numi altfel ) astia functioneaza dupa vorba …Zic ca tine si fac ca mine ! daca ajunge cineva in fata lor , asculta , aproba si gata , cand iesi de pe usa fac ceea ce vor ! Uite asa putem spune despre ei ca sunt lingai (scuze limbajul)…asa isi grijesc ei scaunul confortabil ! Uite ca m-am si enervat pt ei in loc sa ma bucur ca am citit ideile tale .

    • Mda..Nexia. In ultima vreme…nu stiu din ce motive..Universul imi trimite din ce in ce mia des intamplari in care vad, observ si simt suferinta acestor copii. Fie ca e vorba de tv sau fie ca e vb de magazinul din colt..unde unul din ei..cerseste…
      Mi se rupe inima la cat de chinuiti sunt si la gandul ca viitorul lor este..frant..
      Impreuna cu autorul acestui articol (caci nu este al meu) ne-am propus sa mergem la vreun ONG..undeva..unde s apropunem sa strangem semnaturi si paote, paote se va schimba ceva..Insa…imi dau seama ca suntem lipsiti de putere..regulile nu le facem noi. Doar ne imaginima. NU ne ramane decat..sa incercam. Si sa incercam..si sa incercam..
      Evident ca schimbarea incepe de la noi, si putin este cu mult mia mult decat nimic..:(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s