O noua lectie despre ..viata!

Mi-am ranit trupul in multe locuri: spatele, bratele, picioarele, capul…insa nu mi voi mai lasa niciodata ,ca inima sa mi fie ranita.

Povestea de viaţă a lui Jyothi Raju nu este una tocmai fericită. A fost abandonat la vârsta de trei ani la un templu, după ce fusese abuzat în repetate rânduri de cel care ar fi trebuit să-l ocrotească. Din această cauză, el şi-a dorit să-şi încheie socotelile cu viaţa. Cuvintele celui care îl părăsise erau sfâşietoare pentru sufletul lui, astfel încât şi-a pus întrebarea dacă mai are rost să trăiască în această lume.

Într-o zi el s-a căţărat cu dificultate pe o stâncă abruptă, cu intenţia de a se sinucide. Când a ajuns pe vârful stâncii şi a privit în jos, a observat o mulţime de turişti care se adunaseră şi începuseră dintr-o dată să-i aplaude performanţa, deşi niciunul nu îi cunoştea adevăratele intenţii. Atunci a înţeles că şi-ar putea folosi talentul de căţărător pentru a-şi face un nume şi a deveni cunoscut. Reacţiile oamenilor l-au determinat să îşi folosească aptitudinile de alpinist înnăscut pentru a arăta tuturor că atunci când vine vorba de căţărat, omul poate rivaliza cu cele mai sprintene maimuţe.
Şi tocmai pentru a le cunoaşte mai bine abilităţile de căţărare pe cele mai abrupte reliefuri, Jyothi a urmărit îndeaproape tehnicile neobositelor primate. Mişcările şi prizele cu ajutorul braţelor dar şi picioarelor, salturile şi răsucirile neobişnuite sunt atuurile acestui, „Rege Maimuţă”, aşa cum a fost pe bună dreptate poreclit. El poate urca cu uşurinţă pe orice tip de clădire, fără a fi asigurat cu corzi sau alte echipamente.
Prin multă muncă, exerciţii şi antrenamente, Jyothi Raju a ajuns un alpinist căruia toată comunitatea îi recunoaşte meritele. Doreşte la rândul lui să-i înveţe pe mai tinerii săi elevi tainele acestui sport în care întotdeauna viaţa stă în propriile tale mâini.
„Un căţărător nu moare niciodată! Poate corpul său nu mai trăieşte, dar numele şi recordurile sale rămân de-a pururi. Tocmai de aceea nu îmi este niciodată frică, pentru că eu voi trăi pentru o mie de ani” – mărturiseşte Jyothi Raju.
Sursa: Youtube
Text: LiveBiz

2 comments

  1. Desi ar suna cinic,cea mai comprimata concluzie a acestei „lectii de viata” este:
    abandonul si aplauzele au trasat directia vietii acestui baiat.

    • Suna chiar..foarte natural.
      Psihologii au demonstrat ca o viata in puf, are mult mai putine sanse sa dea nastere unor oameni de genul.
      Stiu ca e asa nedrept insa asa e construita viata. Asa e biologicul..
      Inca daca stai sa analizezi, natura este cea mai inteligenta forma de divinitate…a creat tot perfect…

      Instinctul de supravietuire este cea mai puternica motivatie, din oricate exista (pe langa cel de reproducere si crestere a puiulor). Astfel ca..avem nevoie de chinuri, pentru a le putea compara cu aplauzele..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s