Suferinta=crestere

Personalitate autentica

Exista pe lume, macar un om care sa nu fi cunoscut durerea?🙂

Tind sa cred ca totusi, raspunsul este unul negativ, chiar si pentru acei care din motive biologice, au o constiinta redusa sau inexistenta.

In momente de cotitura, am intalnit suferinta. Sub forma fizica(boala) sau emotionala.

Am inteles ulterior,  ca suferinta este un fel de MUST HAVE daca ne dorim sa evoluam. Un fel de nastere, la o noua viata. La un nou nivel.

Cu toate astea, instinctul este sa fugi de suferinta..deh. Cui ii place sa sufere?!🙂

Asa ca am fugit de ea. M-am impotrivit. Pana nu am imbratisat-o, nu m-a parasit. Insista sa-mi faca zile fripte, parca la nesfarsit. Nu intelegeam🙂 .

Asa frumos spune E. Tolle : „SUFERINTA ESTE NECESARA PANA INTELEGEM CA NU ESTE NECESARA!”

Ce joc de cuvinte minunat.

Dar atat de plin de intelepciune.

Ulterior, m-am intrebat : de ce trebuie…

Vezi articol original 342 de cuvinte mai mult

4 comments

  1. Toți trecem prin momente de suferință. Important este sa le depasim si sa nu ne mai amintim de ele daca ne dorim sa evoluam spre bine.

    • Sunt de acord ca toti trecem prin momente de suferinta.

      Nu as putea spune acelasi lucru si despre faptul ca ar trebuie sa nu ne mai amintim de ele. Eu cred si simt ca…dimpotriva. Experientele „bune”sau „rele” ne sunt necesare si mai mult decat atat, daca suntem suficient de intelepti ne dam seama ca ar putea fi chiar constructive. Ambele. De aceea cred ca e bine sa ne amintim. La modul ..constructiv!🙂 Have a nice day! :*

  2. …”de ce trebuie…”
    Pai nu trebuie! Suferinta , ca si fericirea,este o stare care te cuprinde, prin care treci si din care iesi fie intarit fie daramat.
    Experienta/conjunctura care iti genereaza suferinta poate fi o lectie de viata si daca o consideri lectie, atunci si inveti ceva din ea.Daca o consideri o drama,o nenorocire,o fatatlitate care „de ce ti s-a intamplat tocmai tie”, atunci mergi mai departe fara sa fi inteles si invatat nimic;in acest caz, suferinta nu=evolutie.

    • Sunt de acord Mirela. Suferinta, asemeni si bucuriei..e o stare temporara si relativa.

      Personal, incerc sa consider si una si alta, drept oportunitati de a ma cunoaste si mai bine pe mine insami.

      Cine considera suferinta, drept fatalitate..din pacate adopta rolul de victima. Ceea ce fara indoiala inseamna, o viata fara asumari si implicit fara fericirea de a fi responsabil pt tine insuti. Si in final..ar fi minunat sa mergi pur si simplu mai departe..dar universul vine si-ti mai da o provocare..si inca una..poate, poate..intr-o zi..te prinzi..si inveti si tu ceva (ma refer la modul general de exprimare). O zi divina, azi de ziua copilului! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s