KEEP IT SIMPLE, spunea un profesor de-al meu.
Si da, viata simpla, dar nu simplista, poate fi satisfacatoare.
Dar, pentru ca nimic nu e gratis in viata, acest cuvant ”satisfactor” vine la pachet cu cateva conditii. Pe unele dintre ele le voi nota mai jos si poate, iti sunt si tie utile:
- LIMITE. Eu, recunosc. Am auzit tarziu de ele, dupa vreo 29 de ani. Si tot tarziu am invatat care este scopul lor, contextul in care ar trebui utilizate si mai ales, cum sa le folosesc. Mai specific, daca stiu ce NU VREAU, imi Va fi relativ usor, sa inteleg ce vreau. Cat permit, cat nu permit, ca ma supara, ce-mi aduce bucurii. Dar ca sa faci asta in mod sanatos fata de tine, e nevoie de putin efort: sa acorzi ceva timp introspectiei si sa-ti fi trecut printre sinapse (si sa-ti fi si ramas ceva pe acolo) macar vreo doua carti de dezvoltare personala.
- PERMISIUNEA (fata de sine) DE A SPUNE ”NU”. Unul din cele mai grele lucruri pe care a trebuit sa le invat, a fost sa raspund din cand in cand solicitarilor cu ”Nu”. Stiu, ti s-a intamplat si tie. Era dificil sa spun nu, caci ar fi trebuit sa-mi asum riscul ca ulterior sa fiu respinsa. Astfel, s-au scurs ceva ani din viata mea, spunand de prea multe ori ”Da” altora si ”Nu” mie. Azi stiu, ca nu este nicio tragedie daca o persoana, alege sa plece din viata mea, doar pentru ca la un moment dat i-am spus ”Nu”.
- RESPECT FATA DE SINE. Acest concept l-am confundat in tineretea mea cu ambitia. Ambitia de a demonstra altora ca eu pot, ca eu nu sunt influientabila sau ca pot lua decizii corecte intr-un timp foarte scurt. Din fericire, am avut ”norocul” de a avea in jurul meu, oameni care m-au inspirat; De la partenerul meu de viata, am invatat despre demnitate. Am invatat ca oamenii care ma iubesc vor ramane in preajma mea, mai ales daca eu ma respect pe mine insami, pentru ca asa le voi putea oferi si lor respectul si aprecierea mea.
- ASUMARE. Despre asumare, am invatat de mica, in familie. Doar ca, din pacate, am invatat sa-mi asum mai mult decat e cazul (apropo de lipsa de limite 🙂 ). Mai tarziu, am inteles cat de important este sa cunosc si sa stiu, unde ma termin eu si unde incepe celalalt. Cu alte cuvinte, cat imi revine mie sa fac intr-o si pentru o relatie (fie ea de prietenie, de cuplu, de rudenie) si cat ii revine celuilalt.
- RESPONSABILITATE. Iubesc conceptul asta si admit ca sunt intr-o etapa a vietii mele, cand nu mai pot tolera in relatiile apropiate neasumarea responsabilitatii. Am facut un lucru care il afecteaza pe celalalt? Atunci, mi-l asum, cu toata jena care ar putea urma. Mentalitatea de victima (nu eu sunt vinovat si altul) imi starneste pur si simplu..repulsie.
- ACCEPTAREA LUCRURILOR PE CARE NU LE POT SCHIMBA. Unul din cele mai bune momente din viata mea, a fost acela in care am inceput sa inteleg, ca afara nu ploua doar pentru ca eu vreau asta si ca e ridicol sa-mi doresc sa schimb persoane si situatii, cand eu lucrez de-o viata cu mine insami si tot n-am reusit tot ce mi-am propus. Prin urmare, ar fi mai pamantesc, sa incerc sa schimb atitudini la mine si sa renunt in a-i schimba pe ceilalti. Atentie! Aceasta nu inseamna ca trebuie sa accept persoane si actiuni pe care nu mi le doresc. Dar poate inseamna, sa aleg in a ramane sau a pleca.
- GANDIREA CRITICA SI LUCIDA. Romantismul atat de promovat in cultura secolului xx este extrem de seducator. Fiinta umana iubeste povestile, speranta si mai ales iubeste, neadevarul. Una din marile provocari ale vietii mele a fost si este, sa controlez ceea ce simt, sa-mi identific emotiile pentru a reusi sa am relatii mai mult decat mediocre cu cei din jurul meu. Acest lucru, nu il poti face fara sa fii atent la tine, fara sa dai dovada de luciditate si gandire critica. Nu, nu esti niciun buric al pamantului, asa cum nici eu nu sunt! 🙂
- CONGRUENTA dintre CEEA CE SIMT, CEEA CE GANDESC SI CEEA CE FAC. Cred ca o mare parte din viata mea am fost in conflict cu mine insami. De la inconfortul cu care spuneam nu, pana la lipsa limitelor din relatiile cu ceilalti, trairile mele, se regaseau deseori intr-un sentiment de insatisfactie. Din fericire pentru mine, a venit si ziua in care am inteles importanta congruentei dintre emotiile, gandurile si actiunile mele. Asa am invatat despre libertatea de a fi.
Multi dintre noi, de fapt ….probabil toti, la un moment dat in viata cautam dragostea in afara noastra. Ti se va parea un cliseu, dar…adevarata poveste de dragoste, incepe cu tine insuti/insati. E totusi un paradox, ca acest sublim sentiment, nu-l poti invata decat, tot in relatie cu ceilalti.
Ramane, ca fiecare sa descopere CUM sa interprinda acest lucru.
Iti fac totusi, o sugestie: KEEPT IT SIMPLE!
_____________
Multumesc dlui. profesor pentru confirmarea si intarirea conceptului de mai sus. 😉
Personalitate autentica 