„Papusa”

Poemul „Păpuşa” a fost compus de Marquez atunci când a fost diagnosticat cu cancer. El a trimis aceste cuvinte celor mai apropiaţi prieteni ai săi, ca un semn de rămas-bun, ca o radiografie a unei vieţi frumos trăite.

“Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca sunt o papusa de carpa,

 

si mi-ar darui o farama de viata, probabil nu as spune tot ce gandesc, dar cu siguranta as gandi tot ce spun.

 

As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza, ci prin ceea ce semnifica.

As dormi putin si as visa mult, deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.

 

As merge cand altii se opresc, m-as trezi cand altii dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc, si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!

 

Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata, mi-as pune haine simple, m-as intinde la soare pe burta, dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.

 

Doamne, daca as avea o inima, Ti-as scrie toata ura pe o bucata de gheata si as astepta sa iasa soarele.

As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, cu un vis al lui Van Gogh; si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lunii.

 

As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor si sarutul vindecator al petalelor.

 

Doamne, daca as avea un crampei de viata nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.

As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca el imi este cel mai drag si as trai indragostita de iubire.

 

Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca, nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.

 

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.

 

Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea, ci o data cu uitarea.

 

Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.

 

Am invatat ca, atunci cand un nou-nascut strange in pumn pentru prima data degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.

 

Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus numai atunci cand il ajuta sa se ridice.

 

 

Am invata atatea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc, caci din nefericire, cand ma vor pune in cutia aceea, o sa mor.”

Anunțuri

Erotic

Ma gandesc de ceva vreme sa fac o selectie de imagini cu citatele ce mi-au placut si mi-au ramas in suflet, dupa ce le-am parcurs.

Deocamdata voi pune doar unul.

Cineva a avut curajul si inspiratia de a si scrie ..urmatoarele…

1511313_579171322161231_1167761593_n

Ai curaj sa fii tu insuti?

”Sa fii doar tu insuti intr-o lume care face tot ceea ce este posibil , zi si noapte, sa te faca oricine altcineva decat tu insuti, inseamna sa lupti cea mai grea batalie pe care o fiinta umana o poate lupta, si sa nu te opresti din lupta niciodata” E.E. Cummings

Sursa: http://www.personalitatealfa.com

Citate

Această prezentare necesită JavaScript.

Analiza de grup

Am gasit de curand un citat…deosebit.

Mai jos il voi reda, dar inainte de asta rog sa-l citesti cu atentie si lasa-mi un comentariu despre ce crezi tu ca a vrut sa sugereze Emil Cioran , aici:

” Am toate defectele celorlalti si totusi, ceea ce fac ceilalti mi se pare inacceptabil” 

De-abia astept sa-ti citesc raspunsul. Si apoi il voi scrie si eu pe al meu. Nu am facut-o inca pentru a nu-ti influienta..interpretarea…

Ce frumoasa esti

Ce frumoasă eşti 

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

de Adrian Păunescu

P.S.

Un artist..de unii hulit de altii apreciat Adrian Paunescu,

..Acest aspect, dovedeste inca odata cat este de subiectiva pana la urma, arta. Si totusi..cred ca subiectivismul asta al nostru duce la crearea capodoperelor..ce-ar fi sa cream cu totii..acelasi vers sau ..acelasi tablou…Adrian Păunescu.jpg