„Papusa”

Poemul „Păpuşa” a fost compus de Marquez atunci când a fost diagnosticat cu cancer. El a trimis aceste cuvinte celor mai apropiaţi prieteni ai săi, ca un semn de rămas-bun, ca o radiografie a unei vieţi frumos trăite.

“Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca sunt o papusa de carpa,

 

si mi-ar darui o farama de viata, probabil nu as spune tot ce gandesc, dar cu siguranta as gandi tot ce spun.

 

As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza, ci prin ceea ce semnifica.

As dormi putin si as visa mult, deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.

 

As merge cand altii se opresc, m-as trezi cand altii dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc, si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!

 

Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata, mi-as pune haine simple, m-as intinde la soare pe burta, dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.

 

Doamne, daca as avea o inima, Ti-as scrie toata ura pe o bucata de gheata si as astepta sa iasa soarele.

As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, cu un vis al lui Van Gogh; si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lunii.

 

As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor si sarutul vindecator al petalelor.

 

Doamne, daca as avea un crampei de viata nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.

As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca el imi este cel mai drag si as trai indragostita de iubire.

 

Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca, nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.

 

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.

 

Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea, ci o data cu uitarea.

 

Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.

 

Am invatat ca, atunci cand un nou-nascut strange in pumn pentru prima data degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.

 

Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus numai atunci cand il ajuta sa se ridice.

 

 

Am invata atatea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc, caci din nefericire, cand ma vor pune in cutia aceea, o sa mor.”

Analiza de grup

Am gasit de curand un citat…deosebit.

Mai jos il voi reda, dar inainte de asta rog sa-l citesti cu atentie si lasa-mi un comentariu despre ce crezi tu ca a vrut sa sugereze Emil Cioran , aici:

” Am toate defectele celorlalti si totusi, ceea ce fac ceilalti mi se pare inacceptabil” 

De-abia astept sa-ti citesc raspunsul. Si apoi il voi scrie si eu pe al meu. Nu am facut-o inca pentru a nu-ti influienta..interpretarea…

Ce frumoasa esti

Ce frumoasă eşti 

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

de Adrian Păunescu

P.S.

Un artist..de unii hulit de altii apreciat Adrian Paunescu,

..Acest aspect, dovedeste inca odata cat este de subiectiva pana la urma, arta. Si totusi..cred ca subiectivismul asta al nostru duce la crearea capodoperelor..ce-ar fi sa cream cu totii..acelasi vers sau ..acelasi tablou…Adrian Păunescu.jpg

Emotionant. Scrisoarea unui tata de 76 de ani, catre fiica sa de 21 de ani

Scrisoarea este ceva mai lunga..dar cred ca te va cuceri din prima. Asa cum s-a intamplat si cu mine…

Este scrisoarea lui Charlie Chaplin  (76 de ani) catre fiica sa Geraldine (21 de ani) din anul  1965.

Fetita mea!

Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca stelele pe cerul de iarna.

Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam: “Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”

Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam cum vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.
Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea pentru binefaceri. Iata-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu, asa ca sa lasam asta.

Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti, exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi de soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.

Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru dansele este luna.

Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.

Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti, iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.

Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.

Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar din vreme in vreme uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu om. Incearca si tu.

Te sarut, Geraldine.

Al tau, Charlie
Decembrie 1965”

Sursa: https://www.facebook.com/roxidor/posts/623601020990250

final

 

S-AR PUTEA SA-TI PLACA SI:

Despre iubirea de sine cu Charlie Chaplin

Despre obstacole si succes

Diferenta dintre iubirea de sine si egoism

Fragment din „Diavolul Pacalit.Secretul libertatii”

„Napoleon Hill : Descrieti imbunatatirile necesare in ordinea in care va vin in minte.

Diavolul: Ma obligati sa ma tradez de unul singur, dar ascultati.

Inceputul oricarei activitati omenesti consta in idei.Antrenati-i pe elevi sa recunoasca ideiile cu aplicabilitate practica, ce le pot aduce beneficii in obtinerea a ceea ce isi doresc de la viata.

Invatati-i pe elevi sa-si organizeze si sa-si foloseasca timpul si, mai presus de toate, impartasindu-le adevarul timpului ca fiind cel mai de pret si cel mai ieftin bun aflat la indemana fiintelor umane.

Invatati-i pe elevi care sunt motivele fundamentale din cauza carora se lasa influientati oamenii si arati-le cum sa foloseasca aceste motive pentru a-si satisface necesitatile si a obtine tot ce-si doresc de la viata.

Invatati-i pe copii ce si cat sa manance, mentionand desigur si relatia dintre alimentatia adecvata si o sanatate durabila.

Invatati-i pe copii care este adevarata natura si functie a emotiei sexuale si mai mult decat atat, invatai-i ca aceasta poate fi transmutata intr-o forta puternica susceptibila de a-i ridica pe cele mai inalte culmi ale realizarii.

Invatati-i pe copii sa fie determinati in tot ceea ce fac, incepand cu alegerea unui tel major in viata, unul bine definit.

Invatati-i pe copii care sunt natura si posibilitatile binelui si raului in principiul obisnuintei, utilizand drept exemplu care sa ilustreze acest subiect experientele cotidiene ale copiilor si adultilor.

Invatati-i pe copii felul in care se fixeaza  obiceiurile datorita legii ritmului hipnotic si faceti-i sa-si cultive inca din clasele primare, obiceiuri ce ii vor conduce catre o gandire independenta!

Invatati-i pe copii care e diferenta dintre o infrangere temporara si esec si aratati-le cum sa caute germenele avantajului corespunzator ce vine cu fiecare esec.

Invatati-i pe copii sa-si exprime propriile ganduri fara frica si sa accepte sau sa respinga, dupa cum vor, ideiile celorlalti, pastrand intotdeauna pentru ei insisi privilegiul de a se baza pe propria judecata.

Invatati-i pe copii sa ia decizii prompte si, daca e neaparata nevoie, se le schimbe greu si cu mare prudenta si niciodata fara un motiv determinat.

Invatati-i pe copii ca propriul creier este un instrument prin intermediul caruia primesc, din marele depozit al naturii, energie specializata in ganduri determinate; creierul nu gandeste prin sine, ci este un instrument pentru interpretarea stimulilor ce cauzeaza gandirea.

Invatati-i pe copii care e valoarea armoniei din propriile minti, precum si faptul ca aceasta poate fi obtinuta doar prin autocontrol.

Invatati-i pe copii in ce constau natura si valoarea autocontrolului.

Invatati-i pe copii despre existenta unei legi a recompensei inzecite ce poate si trebuie pusa in functiune, cu titlul de obisnuinta, aducand mereu servicii mai numeroase si superioare calitativ fata de ceea ce se asteapta.

Invatati-i pe copii care e adevarata natura a regulii de aur si, mai presus de aceasta, aratati-le ca, prin functionarea acestui principiu, tot ceea ce fac pentru semenii lor o fac, de asemenea si pentru ei insisi.

Invatati-i pe copii sa nu-si formeze opinii, daca nu le pot sprijini pe fapte reale ori pe credinte ce au aceeasi relevanta ca si faptele.

Invatati-i pe copii ca tigarile, alcoolul, narcoticele si abuzul de sex le distruge puterea vointei si le formeaza obiceiul de a rataci. Nu le interziceti aceste rele-doar explicati-le ce e cu ele.

Invatati-i pe copii cat de periculos este sa creada un anumit lucru din simplu motiv ca parintii lor, profesorii sau oricare alta persoana le spune acel lucru.

Invatati-i pe copii sa infrunte faptele, indiferent daca sunt placute sau neplacute, fara sa recurga la subterfugii sau sa caute alibiuri.

Invatati-i pe copii si incurajati-i sa -si foloseasca al saselea simt, prin care in mintile lor apar idei provenite  din surse necunoscute si sa examineze cu atentie orice astfel de idee.

Invatati-i pe copii in ce consta intregul impact al legii compensatiei, asa cum a fost ea interpretata de Emerson si aratati-le cum functioneaza aceasta lege pana si in cele mai neinsemnate situatii cotidiene ale vietii.

Invatati-i pe copii ca determinarea obiectivlor bazate la randul lor, pe planuri bine determinate si aplicate cu perseverenta este cea mai eficace forma de rugaciune aflata la indemana fiintelor umane!solut

Invatati-i pe copii ca nu exista nicio problema care sa nu aiba solutie adecvata si ca solutia respectiva este adesea de gasit in circumstante le care au creat problema.

Invatati-i pe copii ca singurele lor limitari reale sunt cele pe care si le impun ei insisi, sau altii, cu permisiunea lor.

Invatati-i pe copii ca oamenii pot realiza orice lucru in care cred.

Invatati-i pe copii ca toate scolile si toate manualele sunt mijloace elementare ce pot fi de folos in dezvoltarea mintii lor, insa ca unica scoala de reala valoare este marea scoala a vietii, in care oricine are privilegiul de a invata din experienta.

Invatati-i pe copii sa fie tot timpul onesti cu ei insisi si de vreme ce nu pot multumi pe toata lumea, sa faca tot ceea ce pot pentru a se multumi pe ei insisi.”

________________________________________________

Iata de ce dragii mei, iubesc aceasta carte pur si simplu.

Este aur in biblioteca noastra. Pentru noi dar  si pentru cei pe care ii iubim atat de mult.

Vreau sa va amintesc ca mai sunt doar 2 zile pana la incheierea CONCURSULUI de aici, in care ofer castigatorului un exemplar din aceasTa carte doar prin SCRIEREA UNUI ARTICOL in care sa-ti expui  viziunea. Pentru a putea fi validat concursul, este nevoie macar de 10 articole.

In acelasi timp, iti reamintesc ca inca mai poti fi votat aici.

Inca odata , succes!