In cautarea-mi pentru propria sanatate fizica, am pasit zilele trecute, treptele unei clinici medicale. In drumul spre cabinetul cautat, am trecut pe langa un altul. In fata usii acestuia, cativa adulti discutau frenetic, cu ochii tristi, cu colturile buzelor lasate in jos si cu diverse bagaje in brate. Curioasa din fire, mi-am ridicat ochii pentru a citi titulatura cabinetului, unde se imbulzeau atatea persoane: PSIHIATRIE PEDIATRICA. .. Continuă lectura „Doar oameni”
Categorie: UNIVERSUL MEU
Universul meu, e foarte posibil sa se asemene cu al tau. Invata daca ai ce…si aplica. In felul acesta poate vei avea sansa de a obtine alte”efecte”.
Un bujor & 6 ani de Personalitate Autentica
Cand wordpressul m-a anuntat bucuros, ca azi se implinesc 6 ani de cand tot scriu pe aici, primul meu gand s-a dus catre transformarea mea, din acesti 6 ani.
Iar aceasta transformare, am asociat-o cu bujorul.
Vei rade! Ce treaba are bujorul cu faptul ca scriu eu pe blog de 6 ani?! Pai are..si-ti voi explica de ce.
In primul rand pentru mine bujorul are o semnificatie aparte. El, renaste in acele zile de primavara, cand renasc si eu. In al doilea rand, este floarea copilariei mele, despre a carei gingasie, am invatat de la una dintre bunicile mele.
Si in al treilea rand, inteleg cat de mult seman eu cu bujorul.
Ati privit vreodata perfectiunea petalelor de trandafir? Trandafirul e floarea ..divinului s-ar zice E perfect. Aproape fiecare boboc se dezvolta perfect. Petalele sunt perfecte. Aroma lui e perfecta.
Insa bujorul?!?!? Ati privit bujorul..cu atentie!?
Bujorul pare a fi varianta salbatica a trandafirului.
Varianta..imperfecta a trandafirului. Bobocii de bujor par a semana intre ei, dar floarea adulta de bujor, niciodata nu va semana cu o alta. Petalele..parca sunt batute de vant, zbarlite, in toate directiile, inegale..
Astfel, ca bujorul, simt cumva…ca seamana cu mine. Si eu cu el.
Si ca transformarea mea a inceput..de la un boboc de trandafir. Caci deh..asa m-au vrut parintii si societatea.
Inca nu mi-e clar daca eu am decis ca vreau sa fiu bujor. O floare, cu petale impodobite cu cicatrici…Cert este ca-mi place..sa fiu bujor!
Dar ce cicatrici frumoase! Ce floare minunata!
Despre asta e vorba in cei 6 ani de personalitate autentica!
Despre devenire!
____________
P.S. In drumul meu am intalnit si alti boboci de trandafir. Si impreuna devenim niste bujori atat de frumosi!
De ce iubim Craciunul
Iubim Craciunul.
Nebunie in piete. In magazine..
Iubim Craciunul.
Dar de ce?
Mmm..pentru ca celebram nasterea lui Iisus? Prea putin probabil.
Sunt mai mult decat convinsa ca ..multi au si uitat semnificatia. Dar nu asta vreau sa punctez..ci vreau sa merg in profunzime, si sa intelegem ca de fapt..credinciosi, atei, agnostici…cu totii iubesc Craciunul.
Teroretic stim cu totii. Craciunul e sarbatoarea iubirii. Aha! Pai cum adica sarbatoarea iubirii? Pai ..e momentul ala din an cand aratam celorlalti ce mult ii iubim, le oferim cadouri si marturisiri de sentimente. ..I-auzi interesant! Pacat ca avem nevoie de un moment..anume sa facem asta.
Personal…consider ca iubim Craciunul pentru ca e singura perioada din an, cand societatea permite cetateanului sa fie un pic mai mult el insusi, fara a-l penaliza cu eticheta rusinii.
Cand a fi copil nu este o rusine. Cand exprimarea si recunoasterea sentimentelor este un must.
Sa fie plin de iubire si sa nu-i fie teama ca aceasta atitudine ii va fi considerata o slabiciune.
Si da..cand societatea permite. Pentru ca desi nu sunt niste reguli scrise, exista aceste cutume inradacinate. Oamenii de Craciun sunt mai toleranti..mai buni..Apoi cam uita..si incep a se injura din nou in trafic, la coada in magazine, in fata blocului sau in familii. Cum de ce? Pai gata, a trecut Craciunul. E momentul sa redevii cel ce-ti impune societatea si sa mergi pe principiul fiecare pentru el. Doar e singura modalitate prin care societatea va evolua, nu-i asa? Si cand copilul tau va avea nevoie de ajutorul altuia..sa-ti aduci aminte..de principiul de mai sus.
Ei..cam atat am avut de spus!
Sa fiti fericiti dragii mei. Si buni. In toate cele 365 de zile.
Povestea unui tanar nor si a unei dune de nisip
Din cand in cand…
”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa.
De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud.
Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.
“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip.
Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea.
El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.
“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”
“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”
“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”
“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”
“Si asta te intristeaza?”
“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”
“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”
Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”
“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.
“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”
“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”
“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu.
In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.
Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai.
Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.”
Paulo Coelho
__________________________________
Sursa: https://www.facebook.com/annemarie.annemarie.58/posts/789227457819229:0
Daca ar fi sa te poti intoarce in timp
Stim cu totii, ca in orice adult exista copilul de alta data.
Singura diferenta este ca la unii copilul se manifesta mai intens (spre exemplu la mine 😛 ) la altii mai putin.
Azi vreau sa ti propun un joc interesant. Care, cred ca te va ajuta sa descoperi lucuri interesante despre tine insuti..si de ce nu..poate ajuta adultul de azi dar mai ales pe cel de maine.
Jocul ar fi o „leapsa” in care fiecare blogger participant, sa raspunda printr un articol, la urmatoarea intrebare, la el pe blog:
DACA AR FI SA TE POTI INTOARCE IN TIMP SI AI PUTEA SA-I DAI TREI SFATURI COPILULUI/ADOLESCENTULUI DE ALTA DATA, CARE AR FI ACELEA?
Si pentru ca incepe de la mine, cele 3 sfaturi in cazul meu..ar fi:
1. Inainte de a-ti dori aprecierea celorlati, asigura-te ca ai toata aprecierea ta. Prima regula a iubirii si ultima: iubeste-te pe tine si vei iubi cu adevarat intreaga lume!
2. Daca tu vrei sa faci un lucru (care sa nu se suprapuna libertatilor celorlalti),nimeni pe lumea asta nu te poate opri.
3. Singurul stapan pe gandurile tale, esti tu insati. Nici mama, nici tata, niciun profesor..si nimeni altcineva, nu poate sa-ti impuna ceea ce tu „ar trebui”sa simti cu referire la o anumita persoana sau situatie. Ceea ce tu simti, este perfect corect. Chiar daca simti emotii de ..furie sau bucurie. Ambele sunt ale tale. Fac parte din tine. Accepta-le.
__________________________________________________________________
Astfel ca predau mai departe stafeta : siraguri de ganduri, trezire divina, ovi.
Daca doriti puteti preda mai departe acest joc. Personal mi se pare cel putin interesant.
Pentru cei care nu vor sa scrie un articol sau nu au un blog, m-as bucura daca ati raspunde in sectiunea comentarii.
O zi frumoasa si inspirata!
Universul si legile lui
„Inca o experienta, care doveste ca..parca nimic nu e intamplator. Si ca indiferent cat suntem de multi si de mici, parca cineva acolo are un ..scenariu. Scris deja. Dar rescris de noi insine.” 
Continuarea direct pe facebook.
_____________________________________
A nu se raporta la postarea precedenta.
Din punctul meu de vedere nu are nicio legatura.
Si totusi, iar nu ma pot abtine. O poza cu un decolteu mai adanc si un zambet larg strange zeci de like-uri in cateva secunde.
O experienta..sa mai astepte! :))
P.S. Pentru a intelege postarea de azi, poate e cazul sa povestesc, faptul ca pe 20 decembrie 2014 , impreuna cu 3 prietene am organizat un eveniment in orasul nostru, pentru a face o zi mai ..usoara, oamenilor ce-i vedem des la colt de strada cu o mana intinsa. Omul ce m-a ajutat azi pe mine, nu face parte din cei 4 ajutati acum 10- zile. E altul. Dar asa m-am minunat cum Universul asta , are propriile lui legi nescrise…
Mai jos am si o galerie..