Un bujor & 6 ani de Personalitate Autentica

Cand wordpressul m-a anuntat bucuros, ca azi se implinesc 6 ani de cand tot scriu pe aici, primul meu gand s-a dus catre transformarea mea, din acesti 6 ani.

 

Iar aceasta transformare, am asociat-o cu bujorul.

Vei rade! Ce treaba are bujorul cu faptul ca scriu eu pe blog de 6 ani?! Pai are..si-ti voi explica de ce.

In primul rand pentru mine bujorul are o semnificatie aparte. El, renaste in acele zile de primavara, cand renasc si eu. In al doilea rand, este floarea copilariei mele, despre a carei gingasie, am invatat de la una dintre bunicile mele.

Si in al treilea rand, inteleg cat de mult seman eu cu bujorul.

Ati privit vreodata perfectiunea petalelor de trandafir? Trandafirul e floarea ..divinului s-ar zice  E perfect. Aproape fiecare boboc se dezvolta perfect. Petalele sunt perfecte. Aroma lui e perfecta.

Insa bujorul?!?!? Ati privit bujorul..cu atentie!?peon9

Bujorul pare a fi varianta salbatica a trandafirului.

Varianta..imperfecta a trandafirului. Bobocii de bujor par a semana intre ei, dar floarea adulta de bujor, niciodata nu va semana cu o alta. Petalele..parca sunt batute de vant, zbarlite, in toate directiile, inegale..

Astfel, ca bujorul, simt cumva…ca seamana cu mine. Si eu cu el.

Si ca transformarea mea a inceput..de la un boboc de trandafir. Caci deh..asa m-au vrut parintii si societatea.

Inca nu mi-e clar daca eu am decis ca vreau sa fiu bujor. O floare, cu petale impodobite cu cicatrici…Cert este ca-mi place..sa fiu bujor!

Dar ce cicatrici frumoase! Ce floare minunata!

Despre asta e vorba in cei 6 ani de personalitate autentica!

Despre devenire!

____________

P.S. In drumul meu am intalnit si alti boboci de trandafir. Si impreuna devenim niste bujori atat de frumosi!

 

 

 

 

 

 

Relatiile si fericirea

Zilele trecute, vorbeam despre iubirea neconditionata.

Iar in intreg blogul vei regasi  ganduri ce fac trimitere la relatii.

Fie ca e vorba de relatia cu tine insuti, fie ca e vorba de relatiile cu ceilalti, am scris mai mereu despre relatii.

Stiinta ne vorbeste asa frumos, despre faptul ca femeile Citește în continuare „Relatiile si fericirea”

Iubirea neconditionata

 

Din perspectiva mea, singurul scop al relatiilor interumane, pe langa cel biologic bineinteles, de perpetuare a speciei, consider ca este cresterea/evolutia psiho-emotionalo-spirituala, sau vice-versa, dupa caz (capacitate, caracteristici, abilitati dezvoltate, inteligenta, etc).images

Relatiile umane sunt cel mai bun test in ceea ce priveste maturitatea noastra emotionala.

In functie de acel echilibru interior, reusim sa avem relatii de calitate, mediocre, toxice..sau ..deloc.

Din pacate sau din fericire, echilibrul interior vine odata cu inaintarea in varsta, raportandu-ma la experientele si lectiile invatate sau nu, ori daca te numeri printre cei extrem de norocosi, vine devreme si continua sa se dezvolte pe parcurs.

Iar echilibrul interior este consecinta modului in care ai fost iubit in copilarie.

Esther Perel spune asa frumos: “Spune-mi cum ai fost iubit în copilărie, și îți voi spune cum faci dragoste”. Eu as dezvolta putin: „Spune-mi cum ai fost iubit in copilarie si-ti voi spune cum iubesti si cum stii sa primesti iubirea”.

Astfel ai fost iubit prea mult, prea putin?! Excesele intotdeauna vor duce la dezechilibre, la relatii pline de probleme pe termen lung.

Se spune ca iubirea neconditionata  este un ingredient vital, pentru ca relatiile interumane sa functioneze la capacitate maxima. A nu avea asteptari intr-o relatie, sau a le reduce numarul este solutia ideala! Oare?

A fost o perioada in viata mea, in care m-am straduit in mod constant si perseverent sa-mi reduc pe cat posibil asteptarile in ceea ce-i priveste pe ceilalti, intr-o incercare chiar disperata, de a le oferi iubirea mea..neconditionata.

Insa, ceva nu se lega in toate povestile astea de dezvoltare personala ce faceau referire la iubirea neconditionata. Ceva-ul ala aducea a compromis. A renuntare la sine. A frustrare neintegrata si gestionata in mod incorect fata de mine insami.

Citeam,reciteam si efectiv ma intrebam daca voi ajunge vreodata sa pot iubi in mod neconditionat. In acel mod minunat despre care citeam in carti si despre care voiam sa cred, ca-mi va aduce pacea si linistea sufleteasca!

Si am incercat! O Doamne, am incercat!

Astfel ca, dupa ce ani de zile am incercat sa practic iubirea  neconditionata (asta nu inseamna ca am si reusit! 😛 ), in prezent am tras urmatoarele concluzii:

  • Oamenii vor actiona intotdeauna conform propriilor nevoi fizice sau emotionale.
  • Dragostea neconditionata, este un termen destul de relativ..si ai sanse sa o practici doar daca esti vreun nou Budha, Osho, Iisus..in devenire, undeva intr-un varf de munte, unde singurile voci pe care le auzi..sunt cele din mintea ta.
  • Dragostea neconditionata exista doar intre parinti si copiii acestora. Pur si simplu, intr-o relatie de cuplu sau de prietenie, nu poate exista iubirea fara conditii, fara asteptari. 
  • Asteptarile in orice cuplu/relatie de prietenie, este sanatos sa existe. Insa este foarte important ca acestea sa fie realiste si sa coincida valorilor tale morale.
  • „Daca ma iubesti, ma iubesti asa cum sunt”, a devenit un cliseu si inca unul foarte bun. Adevarul meu, este ca nu exista asa ceva! Atata vreme cat fiecare dintre parteneri are interesul de a-si imbunatati relatia, de a-si renegocia termenii acesteia, pe masura ce trece timpul, acest asa cum sunt  nu-si are locul in relatie. Asa cum sunt suna a un final, ca un capat de linie, fara dorinta si ..capacitate de progres. 
  • A nu avea deloc asteptari este sinonim cu a face compromisuri peste compromisuri. Hai sa va intreb ceva: din toti guru astia existenti in prezent pe planeta noastra, ati vazut/gasit vreunul care chiar nu avea nicio asteptare de la cei din jurul lui? Eu, personal nu am gasit. Dar! Ce pot spune, poate nu am cautat suficient. Mai am timp! Iar compromisurile pe termen lung aduc frustrari. Si frustrarile  adunate insumeaza o serie de suferinte ulterioare. iar suferintele la diverse boli fizice si psihice.

In consecinta, consider ca este imposibil sa nu ai nicio asteptare, dintr-o relatie.Este cumva si ilogic. Este cu neputinta sa tot oferi fara a primi. Atat cat tu ti-ai setat ca ai nevoie. Dar ai nevoie!

Functionam minunat atunci cand iubim.

Si functionam al dracului de bine, atunci cand suntem iubiti.

______________

Sa-i lasam pe aia din varf de munte sa nu aiba nevoie sa fie iubiti :)) .

Orice rana sufleteasca poate fi vindecata!

 

“Am descoperit ca exista o singura cale care vindeca orice problema, iar aceasta este iubirea de sine.”  Louise Hay

Atat de simplu si atat de complet. Prietena si terapeutul  meu  drag, Geanina Pruteanu mi-a spus candva : „Imi plac mult scrierile simple. Cuvintele simple ce alcatuiesc frazele simple. Dar care contin atat de multa profunzime!”

Iubirea de sine.

Atat de mult se vorbeste in ultimii ani despre iubirea de sine incat este posibil ca  acum , unora dintre voi, sa vi se para un cliseu.Poate o fi. Poate nu. In final cine detine adevarul suprem!?

Insa, din experienta personala (v-am mai povestit si alta data aici si aici) pot spune azi si oricand ca..da, iubirea de sine, sanatoasa, mi-a schimbat viata!

Asa simplu..si asa, complet!.. .. O singura cale care vindeca orice problema!

De mai bine de 15 ani studiez dezvoltarea personala.

Am citit multe carti. Nici nu le mai stiu toate titlurile sau autorii. Insa, ideea principala pe care am regasit-o peste tot, face referire la iubirea de sine.

E singurul concept despre care vorbesc toti psihologii si terapeutii.

Multi o fac in mod diferit, insa concluzia este una si aceeasi: iubirea de sine, este unica care poate vindeca orice rana!

Toate cartile, toate teoriile lumii, toate filozofiile, toate se reduc la acest concept simplu dar atat de intens!

***

Daca unii dintre noi am avut sansa de a ne naste in familii care au stiut sa ne construiasca o imagine de sine frumoasa si echilibrata, cei mai multi dintre noi au trecut si prin experiente opuse.

Eu, sunt unul dintre cei din urma.

  • Eu am avut nevoie sa invat mai intai ce este durerea, pentru ca mai apoi sa recunosc bucuria.

 

  • Am avut nevoie sa simt si sa observ suferinta, pentru ca mai apoi sa invat sa daruiesc si sa primesc fericirea.

 

  • Am avut nevoie sa invat despre cum este sa te simti mica si neimportanta, ca ulterior sa inteleg ca sunt unica si minunata fix asa cum sunt.stima_de_sine_scazuta

 

  • Am avut nevoie sa ma agat si sa cad, uneori brutal..alteori mai bland. Ca sa inteleg ca nu pot cunoaste lumina, fara a-mi accepta intunericul.

 

  • Am avut nevoie sa ma simt copilul nimanui, doar pentru a invata ca singura careia ii pot apartine cu adevarat sunt eu insami si nimanui altcuiva.

 

Si lista ar continua, dar lectia suprema, despre care consider ca este un proces continuu, ce nu se va termina decat la final de viata (si poate nici atunci), este lectia iubirii de sine.

Nimeni si nimic, nu mi-a vindecat ranile mai bine decat am facut -o eu insami. selfesteem-4

Rudele, prietenii, iubitii..sunt langa noi pentru a ne sprijini in toata aceasta descoperire, insa terapeutul vietii tale..esti tu insuti!

E drept, pentru aceasta trebuie sa fii pregatit sa-ti asumi responsabilitatea asupra vietii tale. Asta inseamna sa intelegi ca viata ta din acest moment, este asa cum este din cauza sau datorita, alegerilor/deciziilor sau chiar si indeciziilor tale.Iar asta, din pacate nu o face oricine.

Pentru ca e nevoie de putere sa te privesti in oglinda si sa recunosti ca nu mai ai catre cine sa arati cu degetul. Nici catre mama, frate, prieten, iubit, societate, etc.

Si ramai doar tu cu tine!

 

Si asa cum spune si Geanina: „Ai curaj sa te privesti in oglinda?”

 

 

Scrisoarea unei fiice către mama sa

Daca ar fi sa aleg sexul copilului meu  ( 😛 )..as alege fara sa stau pe ganduri, „o”XX.

Si nu pentru ca as fi misandra.

Dar poate pentru ca eu insami sunt femeie si iubesc atat de mult EMOTIILE.

***

In plus, atat baietii cat si fetitele se nasc din iubire. Si toata viata lor o cauta cu insetare.

***

Mai jos ai una din cele mai complete „scrisori”adresate fiicelor noastre.


Inspirată de rolul de fiică a mamei mele dar și observând în jur și lucrând cu alte fiice și mame am condeiat o scrisoare a fiicei către mama sa. Însă nu oricum, ci prin filtrul experienței de până acum. Deși o fiică la mai puțini ani decât mine, poate că nu ar ști să spună în cuvinte atât de explicite, cu siguranță aceste lucruri îi vor folosi. Și, deoarece am fost binecuvântată să am o fiică la rândul meu, cu atât mai mult voi fi cu băgare de seamă și eu, dedicându-mi mie însămi această scrisoare. Nădăjduiesc să fie citită de cât mai multe mame deschise la nevoile propriilor copii.

 

Dragă mamă,

 

Îți mulțumesc că mi-ai fost și îmi ești alături în această viață, îndrumându-mi pașii. Vreau însă să îți spun că am nevoie și de libertate pentru a crește. Oferă-mi spațiu și timp chiar și cu prețul singurătății tale. Mai târziu îți voi fi recunoscătoare pentru că nu m-ai făcut să mă simt ca o extensie a ta ci dimpotrivă, un om unic și irepetabil cu resurse proprii.

Dacă vei insista să îmi spui că tu știi mai bine decât mine, asta nu mă va ajuta să cresc prea mult. Dă-mi voie să fac propriile greșeli pentru a învăța și a-mi consolida cunoștințele despre viață, astfel încât pe viitor să aleg mai bine singură decât am făcut-o până acum.

Împărtășește-mi din experiența ta de viață dar nu mă obliga să fac întocmai ca tine. Am nevoie de popriile lecții pentru a deveni puternică.

Nu îmi povesti despre neînțelegerile dintre tine și tata și nu mă face părtașă la suferința ta pentru că asta îmi va influența percepția asupra bărbaților și îmi va determina deciziile viitoare legate de o relație de cuplu.

Nu mă folosi pentru a obține ceea ce îți dorești de la tatăl meu. Mă voi simți ca o unealtă de luptă între voi iar lucrul acesta mă va răni iremediabil.

Evită să îmi povestești despre conflictele pe care le ai cu cei din jur. Mă voi simți obligată să îți iau partea și în acest fel vom face un schimb nefiresc de roluri: eu voi fi în rol de mamă, iar tu de fiică. Lucrul acesta îmi va bloca dezvoltarea și mă va face să stagnez pe drumul evoluției mele.

Nu îmi pune limite în ceea ce privește visele mele. Nu uita că ceea ce tu crezi că nu pot face sunt propriile tale neputințe, ele nu îmi aparțin mie. Lasă-mă să aflu cât de departe pot merge singură.

Permite-mi să sufăr. Suferința este utilă și are rolul de a șlefui personalitatea. Dacă mă vei ține departe de suferință, voi crede că trăiesc într-o lume ideală, iar suferința va fi înmiita când voi da nas în nas cu realitatea.

Respectă-mi alegerile și nu te simți respinsă dacă există perioade în care prefer să merg spre tatăl meu și nu spre tine. Nu înseamnă că nu te iubesc sau nu ești importantă pentru mine, înseamnă doar că am nevoie de tatăl meu pentru a mă confirma în rolul feminin.

În cazul în care te-ai separat de tata și nu mai ai alt partener (ori tata e prea absent în relația voastră), nu mă tranforma pe mine în partenerul tău. Eu sunt doar copilul tău și nu pot căra asemenea unui adult poverile tale. Dacă vei face asta, mă voi simți vinovată atunci când va trebui plec de lângă tine pentru a-mi construi propria viață.

Evită să mă faci să mă simt mică arătându-mi cât de mare ești tu și ce putere uriașă ai asupra mea, forțându-mă să fac ceea ce nu doresc. Acest lucru mă va umili, îmi va scădea stima de sine și îmi voi pierde încrederea în mine, în tine și în ceilalți.

Nu face lucruri în locul meu chiar și atunci când refuz să le fac eu. Dacă vei face asta, va fi ca și cum îmi vei spune: “Lasă că le fac eu, tu nu ești în stare!” Acest lucru mă va face să mă îndoiesc de capacitățile mele. Eventual, lasă-mă să mă confrunt cu consecințele propriului refuz de a-mi îndeplini atribuțiile.  Voi învăța cu siguranță din acestea.

Din când în când spune-mi cât de minunată sunt și ce mândră ești de mine. Lucrul acesta îmi va da aripi să zbor.

Nu te sfii să mă ții în brațe sau să mă săruți atunci când tu ori eu avem nevoia aceasta. Lucrul acesta nu te va face să pierzi controlul asupra mea urcându-mi-se iubirea ta la cap. Însă mă voi simți iubită și dorită, iubind la rândul meu și având încredere în viață.

Nu mă copleși oferindu-mi prea mult ceea ce ție ți-a lipsit, fie că este vorba de hrană, jucării, atenție, afecțiune. Asta va duce la dezechilibre și eu voi simți un preaplin care îmi va da viața peste cap și nu voi ști să apreciez cu adevărat ceea ce primesc în viață.

Arată-mi atunci când greșești și nu te teme că dacă eu voi vedea această latură a ta, nu te voi mai respecta. De fapt, voi fi conștientă de latura ta umană și te voi iubi și mai mult. Nu te sfii să îți ceri iertare în fața mea dacă ai greșit deoarece  dacă o vei face, voi ști  la rândul meu că  e firesc să  greșesc și să  îmi cer iertare.

Împăca-te cu mama ta dacă încă nu ești împăcată și evită să o judeci pe ea în fața mea. Dacă vei face asta, voi crede că sunt îndreptățită să te judec și eu pe tine mai târziu. În definitiv, cine nu greșește? Poate că tu vei face alte greșeli decât bunica sau poate aceleași. Voi crede însă, că e dreptul meu să te judec aspru pentru toate acestea. Iubește-ți și respectă-ți mama. Îți voi urma modelul.

Fii atentă la mesajele pe care mi le oferi despre a fi femeie și despre sexualitate. Nu mă face să cred că femeia este inferioară bărbatului sau că sexul este un atu al bărbaților de pe urma cărora femeile au adesea de pierdut, fie că vorbim despre virtute, curățenie sufletească, plăcere, etc. Acest lucru mă va face să aleg greșit partenerii sau mă va face să mă simt “defectă” dacă nu simt la fel ca tine, ori, în cazuri extreme, voi fi o femeie frigidă, din loialitate pentru tine. Spune-mi că sexul este o alegere asumată între două persoane de pe urmă căruia ambele părți au beneficii egale.

Vorbește deschis cu mine pe orice temă și învață-mă cum să fac alegeri potrivite pentru mine, cunoscând tot ceea ce trebuie să cunosc în acea direcție pentru a evita consecințe ulterioare nedorite.

Nu mă judeca și nu mă respinge când greșesc. Dacă vei face asta, nu voi învăța să mă iubesc pe mine însămi cu tot ceea ce sunt eu, ci mă voi urî pentru ceea ce sunt, atrăgând persoane și situații nepotrivite în viața mea care mă vor face să sufăr în mod inutil. Învață-mă să mă iubesc așa cum sunt  pentru  fi  fericită și pentru a ști să ofer fericire și altora alături de care trăiesc.

 

Cu dragoste,

A ta fiica.

Sursa foto slide: www.grandparents.com

______________________________

Citește în continuare „Scrisoarea unei fiice către mama sa”

Despre „Multumesc”

Si multi dintre noi, in cele mai multe cazuri, vom dezvolta scenarii..si scenarii.

Uneori, pentru a-mi cuantifica in mod corect (zic eu!) problema sau provocarea cu care ma confrunt, imi amintesc cat de mica si insignifianta sunt in acest imens Univers.

Inaintea mea au trait miliarde si miliarde de oameni. Citește în continuare „Despre „Multumesc””

Program de dezvoltare personala pentru copii

Avem atata acces la informatie si sta in puterea noastra de a face schimbari acolo unde simtim ca este cazul!

Ne accesorizam copiii cu cele mai frumoase si interesante haine. Le oferim cea mai buna hrana.

Dar sa nu uitam un aspect: hrana emotionala va face diferenta mai tarziu.

Intre un adult echilibrat si fericit, si unul, in mod constant frustrat si nemultumit!

 

 

PROIECT AFIS GEANINA_SEPT2016

 

Se spune ca este mai usor sa cresti un copil..sanatos emotional, decat sa repari un adult.

Ce spui? Risti sa-i oferi copilului tau un loc printre invingatori? 🙂