Cine e egoist de fapt

Omul este o fiinta remarcabila.

Bineinteles ca ma pot referi la aspectele pozitive cat si la cele negative.

Azi, aleg totusi sa fac referire la aspectul negativ al egoismului.

Despre egoism am mai scris si alta data si cred ca, mai ales pentru toti iubitorii de dezvoltare personala, spirituala sau psihologie, nu este o surpriza faptul ca egoismul se naste din suferinta, din lipsa de iubire, din critica, etc.

Pot sa inteleg aceasta emotie. Pot. Sa inteleg.

Totusi, ce nu vreau sa accept, este faptul ca acest egoism pe termen lung, poate fi extrem de nesanatos pentru EGOIST, dar si pentru cei din jurul lui. Este exemplul tipic de persoana toxica.

Refuz, sa fac pe omul slab in fata omului egoist, doar pentru  a se simti el puternic. Stiu foarte bine ca ii lipseste iubirea si afectiunea, dar in final..sunt eu resposabila pentru slabiciunile sale? Pentru faptul ca nu face un efort pentru a si le gestiona in mod constructiv?

____________

Ne-am nascut pentru a iubi si pentru a fi iubiti. Sa fortam pe ceilalti sa ne iubeasca, poate fi o tentativa. Dar cu siguranta , una fara rezultate autentice si sustenabile.Tot ce putem face, este sa fim ..”iubibili”. Restul depinde de ceilalti,

Dar, nimeni nu s-a nascut sa mantuiasca pe celalalt.

Asta e o treaba pur personala.

Da. Sunt un om ce a investit in sine. In toate domeniile ce le-am considerat importante pentru mine. Noptile nedormite sunt un motiv suficient de puternic, incat sa-mi pese. Prima data de ceea ce eu simt, gandesc sau iubesc. Si apoi sa ma raportez la exterior. Caci e logic: pentru a te raporta, trebuie sa ai la ce. Dar si de unde. ;).

Unde mai pui ca pana si Buddha spune „DACA TE-AI IUBI CU ADEVARAT, NU AI PUTEA RANI PE NIMENI, NICIODATA!”

____________

Egoist? Nu.videoprest

Egoist nu sunt eu, care traiesc  dupa proprile-mi valori.

Egoist esti tu, cel care-mi cere sa traiesc dupa proprile-ti valori.

Egoist esti tu, cel care intri in casa sufletului meu cu bocancii plini de noroi, incercand sa faci ordine dupa regulile casei tale.

Egoist esti tu, cel care din slabiciune si lipsa de iubire, manipulezi totul in jurul tau, fara sa dai dovada de pic de empatie.

Egoist esti tu cel care esti atat de centrat pe propria-ti lipsa de valoare, incat ti-e prea bine si prea caldut asa, decat sa-ti privesti ranile sangerande. Asemeni strutului, consideri ca daca tu ignori sangele ce tasneste ostentativ, si sangele te va ignora pe tine. Ca rana va trece de la sine…Sau ca de fapt..ea nu ar fi existat vreodata.

. Am obligatia fata de mine, de a spune NU.

Si paradoxal, ma admiri. Ma admiri pentru ca stii ca ceea ce eu fac, e sanatos. Si mai ales pentru ca stii, ca si in tine exista puterea de a deveni. Nu. Nu asemeni mie.

Ci pur si simplu, puterea de a deveni…

___________

Astfel ca, repet. Nu am niciun motiv sa fiu un om slab, sa cedez in fata lacrimilor fierbinti, doar pentru ca tie sa-ti mai creasca nitel stima de sine.

___________

Un om intelept a spus ca nimic nu e intamplator. Desi suntem pete mici de energie, intr-un Univers infinit, vreau sa cred ca…oamenii nu intra si nu ies INTAMPLATOR din viata ta.  Raman atata vreme cat e nevoie/sau ai nevoie.

Ei se califica si se descalifica prin propriile actiuni.

Si mai este ceva: sa existi nu este dificil. Dar nu prea iti este de folos..daca nu stii de ce o faci.

____________

P.S. – Postul de azi este doar o auto-sesizare. Nu face referire la o persoana anume (daca ar fi fost asa, nu m-as fi ferit sa o spun si sa mi-o asum). E o simpla reactie la „acte” multiple intalnite de-a lungul timpului.

Fericirea, doar o decizie.

Fericirea, se spune ca este o DECIZIEpersonalitate autentica floare superba

Inseamna ca daca fericirea este o decizie, experienta fericita, doar o urmeaza, ca si consecinta a deciziei tale.

Astfel ca DECIZIA DE A FI FERICIT este cauza viitoare a  unei VIETI IMPLINITE.

Atat de simplu si totusi atat de complicat?

Nu. Viata nu este complicata. Felul nostru de a o interpreta insa , da este complicat.

Mi-am propus sa observ viata altor fiinte, gen..un caine, o pisica, o gaina, o vaca. Deh! Ce am si eu prin jur. Si am remarcat, ca fiecare din aceste fiinte enumerate (cel putin!) nu se complica in a-si trai viata. Pisica este pisica, gaina..gaina..si vaca..vaca. Da! Vor veni carcotasii si vor spune..poate de aceea au si ramas…ceea ce sunt. Pentru ca o pisica nu-si pune intrebarea de ce e pisica..si cum poate deveni..poate copac. Stiu, e amuzant. Insa fiinta umana, e drept (probabil ) in scop evolutiv isi doreste sa fie orice altceva..mai putin ceea ce este. .

Si cum orice situatie are avantaje si dezavantaje, insusi principiul evolutiei, are dezavantajele lui.

In goana lui inspre evolutie si inspre A DEVENI, omul uita ce este si ce a fost.

Uita de iubire, de emotie, de frumusetea vietii simple. Alearga, pentru a-si spori confortul si paradoxal, confortul devine asemeni unei himere. Cu cat incerci sa-l prinzi mai mult, cu cat devine..de neatins. Pentru ca nu poti sustine ca ai o viata confortabila, din moment ce tu esti in mod constant stresat si bulversat  de grijile zilnice. Indiferent de cate vacante pe an iti programezi sau indiferent in ce pat cu puf dormi seara. Daca mai apuci…

In concluzie, revin. Conceptul de fericire, este o simpla decizie. Genialitatea deriva din potentialul fiecaruia de a avea rabdare si de a intelege. Pe sine si lumea in care traieste.

Stima de sine retusata.

Aparent. Si real.

Stima de sine ridicata, a devenit o adevarata provocare, intr-o societate in care in primul rand conteaza ceea ce ar trebui sa fii  decat ceea ce esti cu adevarat.

Mastile, despre care vorbeam la inceput pe blog..parca se indesesc. Nu stiu, pe tine nu te sufoca? Si nu neaparat cale-ai purta..dar cred ca si simpla observare, poate fi la un moment dat..sufocanta. Sau poate a trecut doar timpul si le observ ..din ce in ce mai des. ..

E hilar cum, in anul 2015 cand exista atata informatie si cand dezvoltarea personala a devenit atat de accesibila, oamenii continua sa persevereze, in trairi..atat de neautentice. Iar prezenta unui numar atat de mare boli si afectiuni, cand medicina este atat de ”avansata”, vine si confirma o suferinta perena: aceea a spiritului.

De buna voie si nesilit de nimeni, iti incatusezi spiritul, sufletul, constiinta (spune-i cum vrei)…doar pentru a parea ca esti mult mai bun. Mult mai corect. Mult mai cinstit. Mult mai,…!

Uiti, ca,.poate macar o singura persoana ti-a spus la un moment dat ca ..esenta succesului, nu este sa fii CEL MAI pentru ca tu deja esti UNIC. si diferit, exact asa cum esti.

Cu totii cautam fericirea.

Doar ca fiecare o obtine prin anumite..rezultate..usor diferite.

Si !! Aici e aici. Fericirea..devine o himera, in momentul in care (si sunt dese aceste momente), o cautam in exterior.

Tu..nu esti vesnic.

Tu nu esti constant.

Esti o fiinta in continua transformare si schimbare.

Dar mediul in care tu traiesti ?! Este mai mult..decat intr-o continua schimbare.

Astfel..ca..oare cum poti obtine o constanta a fericirii de la un mediu si/sau alte fiinte intr-o continua schimbare? Boost-your-self-esteem1

Este posibil oare ca fiintele umane sa fi ales in mod eronat identificarea fericirii? Sau pur si simplu, aceasta vesnica neliniste interioara, nu este decat o farsa a evolutiei, tocmai pentru a ne motiva pentru a deveni o specie din ce in ce mai puternica?

Si totusi , indiferent care ar fi motivul naturii, vine un moment in viata cand cred, ca fiecare intelege ca fericirea este sursa si nu rezultatul. Fericirea este sursa experientelor si oamenilor frumosi din viata ta. Si nu invers.

In momentul in care tu esti fericit cu tine, cu interiorul tau, exteriorul nu va avea de ales. Se va adapta, fericirii tale.

Celebra vorba, ca interiorul face exteriorul, este cum nu se poate mai adevarata.

Poate ca 2015 ani (cel putin) de evolutie sunt suficienti pentru o stima de sine retusata. Poate ca e momentul sa nu te mai compari cu vecinul. Poate ca e vremea acceptarii totale si neconditionate a sinelui tau. Poate ca stima de sine nu ar trebui sa stea non stop cu telefonul in mana pentru a obtine cele mai sofisticate selfi-uri.

Sau poate ca…au mai spus-o si altii….

___________________________

Articole pe aceeasi tema:

TU AI CURAJ SA RENUNTI LA MASCA TA?

OGLINDA, OGLIJNOARA, SUNT CEL MAI FRUMOS DIN TARA!

LASA MASCA JOS!

Sa mori pentru a renaste

FII TU INSUTI!

Nu exista articol de dezvoltare personala, care sa nu ti sugereze ceea ce am scris mai sus.

Insa oare, cine spune..ca pentru a TE REGASI..trebuie mai intai sa TE PIERZI?a fi tu insati

Ca ..pentru A RENUNTA ,trebuie mai intati SA POSEZI?

Omul pentru a se naste, trebuie mai intai sa moara…sau poate si asta e doar un trend/metafora !? Desi nu cred.

Sunt niste legi nescrise ale Universului, care spun ca pentru a- ti gasi raiul, trebuie sa intelegi iadul. Si mai ales..sa-i accepti prezenta.

Si paradoxal…..te nasti pentru a muri..si mori pentru a renaste. Dar asta in alt articol. 🙂

Suferinta=crestere

Exista pe lume, macar un om care sa nu fi cunoscut durerea? 🙂

Tind sa cred ca totusi, raspunsul este unul negativ, chiar si pentru acei care din motive biologice, au o constiinta redusa sau inexistenta.

In momente de cotitura, am intalnit suferinta. Sub forma fizica(boala) sau emotionala.

Am inteles ulterior,  ca suferinta este un fel de MUST HAVE daca ne dorim sa evoluam. Un fel de nastere, la o noua viata. La un nou nivel.

Cu toate astea, instinctul este sa fugi de suferinta..deh. Cui ii place sa sufere?! 🙂

Asa ca am fugit de ea. M-am impotrivit. Pana nu am imbratisat-o, nu m-a parasit. Insista sa-mi faca zile fripte, parca la nesfarsit. Nu intelegeam 🙂 .

Asa frumos spune E. Tolle : „SUFERINTA ESTE NECESARA PANA INTELEGEM CA NU ESTE NECESARA!”

Ce joc de cuvinte minunat.

Dar atat de plin de intelepciune.

Ulterior, m-am intrebat : de ce trebuie sa suferim ca sa putem fi fericiti? 

Singurul raspuns pe care- l am este ca ..se pare ca asa suntem construiti.

Prin suferinta sa cunoastem. Sa intelegem. Asta e natura constiintei/constientei noastre.

Poate…daca nu am simti durerea fizica sau emotionala, nu am mai fi asa motivati sa crestem, sa ne dezvoltam,sa perpetuam specia intr-o forma superioara fiecarei generatii in parte.

Se pare ca rolul clar al suferintei este acela de a ne cunoaste sau de a ne (RE)cunoaste pe noi insine.

Ar fi fost oare mai bine sa nu fi trecut prin cutare experienta? Nu as mai suferit. Poate, daca totul s-ar fi petrecut altfel…  Si totusi!

Am inteles, ca fara acele suferinte eu nu as mai fi fost omul de azi. 

Si oare mi-as fi dorit sa fiu alt om? Nu am de unde sti cu certitudine. Pentru ca nu am fost alt om, dar sincera sa fiu, imi place de omul care sunt azi. Parca nu mi-as dori sa fiu altul..

Toate aceste experiente si mai ales intelegerea lor, reprezinta lectii de viata. Ce sunt aceste lectii? Poate nu e chiar ca la scoala, dar din experienta personala iti pot spune ca lectia de viata reprezinta analiza, identificarea si eliminarea, prin constientizare a acelor programe distructive in mod subconstient din vietile noastre. Am observat, ca daca aceste programe nu sunt identificate, acestea asemeni unei povesti ruleaza la nesfarsit, mereu sub alta forma, dar cu aceleasi consecinte.

Viata mea s-a transformat in momentul in care am inteles lectiile de viata ca pe oportunitati de autocunoastere.

M-au ajutat sa transform o umbra (frica, slabiciune) in lumina  (curaj, incredere).

M-au ajutat sa privesc in cei din jurul meu ca in niste oglinzi. Sa -mi observ acolo propria personalitate. Sa inteleg de ce intalnesc un om sau altul si  de ce am nevoie de el in viata mea. Sau dimpotriva.

Si ce e mai minunat, e ca fiecare constientizare schimba ceva in destinul nostru. Ne ajuta sa trecem la urmatorul nivel, calitatea vietii noastre imbunatatindu-se.

Am schimbat fereastra si am schimbat lumea. 😉

Vreti sa fiti fericiti?

„Vreți să fiți fericiți? Să nu așteptați să se gândească cineva la voi, să vă înțeleagă, să vă iubească. Toate lumea își are propriile preocupări, griji, iar dacă cineva se află lângă voi pentru o clipă, în clipa următoare va fi poate ocupat în altă parte. Atenția, prietenia și iubirea sunt niște lucruri foarte nesigure, da, și îndeosebi iubirea.
Ea poate veni, desigur, ea poate veni și să nu vă părăsească niciodată, dar să nu o așteptați.

Dacă vreți să fiți fericiți, să nu o așteptați, ci începeți voi să iubiți. Este ușor, fiindcă iubirea se află mai întâi în voi. Oriunde veți merge, orice persoană veți întâlni,
purtați mereu iubirea în inima voastră și posibilitățile de a o manifesta nu vor lipsi. Nu este vorba de a iubi în special pe cineva, ci de a simți iubirea ca un izvor care cere numai să țâșnească, o energie strălucitoare ce se revarsă pentru a se răspândi la infinit. Când veți descoperi că iubirea se află în voi, nu veți mai aștepta să fiți iubiți.”

Omraam Mikhaël Aďvanhov

 

Sursa: https://www.facebook.com/EsentaDivina

%d blogeri au apreciat: