Cine e egoist de fapt

Omul este o fiinta remarcabila.

Bineinteles ca ma pot referi la aspectele pozitive cat si la cele negative.

Azi, aleg totusi sa fac referire la aspectul negativ al egoismului.

Despre egoism am mai scris si alta data si cred ca, mai ales pentru toti iubitorii de dezvoltare personala, spirituala sau psihologie, nu este o surpriza faptul ca egoismul se naste din suferinta, din lipsa de iubire, din critica, etc.

Pot sa inteleg aceasta emotie. Pot. Sa inteleg.

Totusi, ce nu vreau sa accept, este faptul ca acest egoism pe termen lung, poate fi extrem de nesanatos pentru EGOIST, dar si pentru cei din jurul lui. Este exemplul tipic de persoana toxica.

Refuz, sa fac pe omul slab in fata omului egoist, doar pentru  a se simti el puternic. Stiu foarte bine ca ii lipseste iubirea si afectiunea, dar in final..sunt eu resposabila pentru slabiciunile sale? Pentru faptul ca nu face un efort pentru a si le gestiona in mod constructiv?

____________

Ne-am nascut pentru a iubi si pentru a fi iubiti. Sa fortam pe ceilalti sa ne iubeasca, poate fi o tentativa. Dar cu siguranta , una fara rezultate autentice si sustenabile.Tot ce putem face, este sa fim ..”iubibili”. Restul depinde de ceilalti,

Dar, nimeni nu s-a nascut sa mantuiasca pe celalalt.

Asta e o treaba pur personala.

Da. Sunt un om ce a investit in sine. In toate domeniile ce le-am considerat importante pentru mine. Noptile nedormite sunt un motiv suficient de puternic, incat sa-mi pese. Prima data de ceea ce eu simt, gandesc sau iubesc. Si apoi sa ma raportez la exterior. Caci e logic: pentru a te raporta, trebuie sa ai la ce. Dar si de unde. ;).

Unde mai pui ca pana si Buddha spune „DACA TE-AI IUBI CU ADEVARAT, NU AI PUTEA RANI PE NIMENI, NICIODATA!”

____________

Egoist? Nu.

Egoist nu sunt eu, care traiesc  dupa proprile-mi valori.

Egoist esti tu, cel care-mi cere sa traiesc dupa proprile-ti valori.

Egoist esti tu, cel care intri in casa sufletului meu cu bocancii plini de noroi, incercand sa faci ordine dupa regulile casei tale.

Egoist esti tu, cel care din slabiciune si lipsa de iubire, manipulezi totul in jurul tau, fara sa dai dovada de pic de empatie.

Egoist esti tu cel care esti atat de centrat pe propria-ti lipsa de valoare, incat ti-e prea bine si prea caldut asa, decat sa-ti privesti ranile sangerande. Asemeni strutului, consideri ca daca tu ignori sangele ce tasneste ostentativ, si sangele te va ignora pe tine. Ca rana va trece de la sine…Sau ca de fapt..ea nu ar fi existat vreodata.

. Am obligatia fata de mine, de a spune NU.

Si paradoxal, ma admiri. Ma admiri pentru ca stii ca ceea ce eu fac, e sanatos. Si mai ales pentru ca stii, ca si in tine exista puterea de a deveni. Nu. Nu asemeni mie.

Ci pur si simplu, puterea de a deveni…

___________

Astfel ca, repet. Nu am niciun motiv sa fiu un om slab, sa cedez in fata lacrimilor fierbinti, doar pentru ca tie sa-ti mai creasca nitel stima de sine.

___________

Un om intelept a spus ca nimic nu e intamplator. Desi suntem pete mici de energie, intr-un Univers infinit, vreau sa cred ca…oamenii nu intra si nu ies INTAMPLATOR din viata ta.  Raman atata vreme cat e nevoie/sau ai nevoie.

Ei se califica si se descalifica prin propriile actiuni.

Si mai este ceva: sa existi nu este dificil. Dar nu prea iti este de folos..daca nu stii de ce o faci.

____________

P.S. – Postul de azi este doar o auto-sesizare. Nu face referire la o persoana anume (daca ar fi fost asa, nu m-as fi ferit sa o spun si sa mi-o asum). E o simpla reactie la „acte” multiple intalnite de-a lungul timpului.

Fericirea, doar o decizie.

Fericirea, se spune ca este o DECIZIE. 

Inseamna ca daca fericirea este o decizie, experienta fericita, doar o urmeaza, ca si consecinta a deciziei tale.

Astfel ca DECIZIA DE A FI FERICIT este cauza viitoare a  unei VIETI IMPLINITE.

Atat de simplu si totusi atat de complicat?

Nu. Viata nu este complicata. Felul nostru de a o interpreta insa , da este complicat.

Mi-am propus sa observ viata altor fiinte, gen..un caine, o pisica, o gaina, o vaca. Deh! Ce am si eu prin jur. Si am remarcat, ca fiecare din aceste fiinte enumerate (cel putin!) nu se complica in a-si trai viata. Pisica este pisica, gaina..gaina..si vaca..vaca. Da! Vor veni carcotasii si vor spune..poate de aceea au si ramas…ceea ce sunt. Pentru ca o pisica nu-si pune intrebarea de ce e pisica..si cum poate deveni..poate copac. Stiu, e amuzant. Insa fiinta umana, e drept (probabil ) in scop evolutiv isi doreste sa fie orice altceva..mai putin ceea ce este. .

Si cum orice situatie are avantaje si dezavantaje, insusi principiul evolutiei, are dezavantajele lui.

In goana lui inspre evolutie si inspre A DEVENI, omul uita ce este si ce a fost.

Uita de iubire, de emotie, de frumusetea vietii simple. Alearga, pentru a-si spori confortul si paradoxal, confortul devine asemeni unei himere. Cu cat incerci sa-l prinzi mai mult, cu cat devine..de neatins. Pentru ca nu poti sustine ca ai o viata confortabila, din moment ce tu esti in mod constant stresat si bulversat  de grijile zilnice. Indiferent de cate vacante pe an iti programezi sau indiferent in ce pat cu puf dormi seara. Daca mai apuci…

In concluzie, revin. Conceptul de fericire, este o simpla decizie. Genialitatea deriva din potentialul fiecaruia de a avea rabdare si de a intelege. Pe sine si lumea in care traieste.

Povestea unui tanar nor si a unei dune de nisip

Din cand in cand…

”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa.

De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud.

Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.

“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”

Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip.

Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea.
El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.

“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”

“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”

“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”
“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”

“Si asta te intristeaza?”

“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”

“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”

Duna a ezitat un moment, apoi a spus:

“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”

“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.

“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”

A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:

“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”

“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”

“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”

Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu.

In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.

Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai.

Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.”

Paulo Coelho

__________________________________

Sursa: https://www.facebook.com/annemarie.annemarie.58/posts/789227457819229:0

Un intreg cartier a invatat limbajul semnelor

Mai mulţi oameni au învăţat în secret limbajul semnelor pentru a-şi surprinde vecinul surdomut.

Sa mori pentru a renaste

FII TU INSUTI!

Nu exista articol de dezvoltare personala, care sa nu ti sugereze ceea ce am scris mai sus.

Insa oare, cine spune..ca pentru a TE REGASI..trebuie mai intai sa TE PIERZI?

Ca ..pentru A RENUNTA ,trebuie mai intati SA POSEZI?

Omul pentru a se naste, trebuie mai intai sa moara…sau poate si asta e doar un trend/metafora !? Desi nu cred.

Sunt niste legi nescrise ale Universului, care spun ca pentru a- ti gasi raiul, trebuie sa intelegi iadul. Si mai ales..sa-i accepti prezenta.

Si paradoxal…..te nasti pentru a muri..si mori pentru a renaste. Dar asta in alt articol. 🙂

Mr. Nobody

„Nu s-a terminat. Se spune ca pe masura ce incetezi sa respiri, incetiniste si timpul. Asa se spune” …

http://www.filme-bune.net/mr-nobody-domnul-nimeni-film-online-subtitrat-in-romana/

Vi-l recomand cu drag,