KEEP IT SIMPLE!

KEEP IT SIMPLE, spunea un profesor de-al meu.


Si da, viata simpla, dar nu simplista, poate fi satisfacatoare.

Dar, pentru ca nimic nu e gratis in viata, acest cuvant ”satisfactor” vine la pachet cu cateva conditii. Pe unele dintre ele le voi nota mai jos si poate, iti sunt si tie utile:

  1. LIMITE. Eu, recunosc. Am auzit tarziu de ele, dupa vreo 29 de ani. Si tot tarziu am invatat care este scopul lor, contextul in care ar trebui utilizate si mai ales, cum sa le folosesc. Mai specific, daca stiu ce NU VREAU, imi Va fi relativ usor, sa inteleg ce vreau. Cat permit, cat nu permit, ca ma supara, ce-mi aduce bucurii. Dar ca sa faci asta in mod sanatos fata de tine, e nevoie de putin efort: sa acorzi ceva timp introspectiei si sa-ti fi trecut printre sinapse (si sa-ti fi si ramas ceva pe acolo) macar vreo doua carti de dezvoltare personala.
  2. PERMISIUNEA (fata de sine) DE A SPUNE ”NU”. Unul din cele mai grele lucruri pe care a trebuit sa le invat, a fost sa raspund din cand in cand solicitarilor cu ”Nu”. Stiu, ti s-a intamplat si tie. Era dificil sa spun nu, caci ar fi trebuit sa-mi asum riscul ca ulterior sa fiu respinsa. Astfel, s-au scurs ceva ani din viata mea, spunand de prea multe ori ”Da” altora si ”Nu” mie. Azi stiu, ca nu este nicio tragedie daca o persoana, alege sa plece din viata mea, doar pentru ca la un moment dat i-am spus ”Nu”.
  3. RESPECT FATA DE SINE. Acest concept l-am confundat in tineretea mea cu ambitia. Ambitia de a demonstra altora ca eu pot, ca eu nu sunt influientabila sau ca pot lua decizii corecte intr-un timp foarte scurt. Din fericire, am avut ”norocul” de a avea in jurul meu, oameni care m-au inspirat; De la partenerul meu de viata, am invatat despre demnitate. Am invatat ca oamenii care ma iubesc vor ramane in preajma mea, mai ales daca eu ma respect pe mine insami, pentru ca asa le voi putea oferi si lor respectul si aprecierea mea.
  4. ASUMARE. Despre asumare, am invatat de mica, in familie. Doar ca, din pacate, am invatat sa-mi asum mai mult decat e cazul (apropo de lipsa de limite 🙂 ). Mai tarziu, am inteles cat de important este sa cunosc si sa stiu, unde ma termin eu si unde incepe celalalt. Cu alte cuvinte, cat imi revine mie sa fac intr-o si pentru o relatie (fie ea de prietenie, de cuplu, de rudenie) si cat ii revine celuilalt.
  5. RESPONSABILITATE. Iubesc conceptul asta si admit ca sunt intr-o etapa a vietii mele, cand nu mai pot tolera in relatiile apropiate neasumarea responsabilitatii. Am facut un lucru care il afecteaza pe celalalt? Atunci, mi-l asum, cu toata jena care ar putea urma. Mentalitatea de victima (nu eu sunt vinovat si altul) imi starneste pur si simplu..repulsie.
  6. ACCEPTAREA LUCRURILOR PE CARE NU LE POT SCHIMBA. Unul din cele mai bune momente din viata mea, a fost acela in care am inceput sa inteleg, ca afara nu ploua doar pentru ca eu vreau asta si ca e ridicol sa-mi doresc sa schimb persoane si situatii, cand eu lucrez de-o viata cu mine insami si tot n-am reusit tot ce mi-am propus. Prin urmare, ar fi mai pamantesc, sa incerc sa schimb atitudini la mine si sa renunt in a-i schimba pe ceilalti. Atentie! Aceasta nu inseamna ca trebuie sa accept persoane si actiuni pe care nu mi le doresc. Dar poate inseamna, sa aleg in a ramane sau a pleca.
  7. GANDIREA CRITICA SI LUCIDA. Romantismul atat de promovat in cultura secolului xx este extrem de seducator. Fiinta umana iubeste povestile, speranta si mai ales iubeste, neadevarul. Una din marile provocari ale vietii mele a fost si este, sa controlez ceea ce simt, sa-mi identific emotiile pentru a reusi sa am relatii mai mult decat mediocre cu cei din jurul meu. Acest lucru, nu il poti face fara sa fii atent la tine, fara sa dai dovada de luciditate si gandire critica. Nu, nu esti niciun buric al pamantului, asa cum nici eu nu sunt! 🙂
  8. CONGRUENTA dintre CEEA CE SIMT, CEEA CE GANDESC SI CEEA CE FAC. Cred ca o mare parte din viata mea am fost in conflict cu mine insami. De la inconfortul cu care spuneam nu, pana la lipsa limitelor din relatiile cu ceilalti, trairile mele, se regaseau deseori intr-un sentiment de insatisfactie. Din fericire pentru mine, a venit si ziua in care am inteles importanta congruentei dintre emotiile, gandurile si actiunile mele. Asa am invatat despre libertatea de a fi.

Multi dintre noi, de fapt ….probabil toti, la un moment dat in viata cautam dragostea in afara noastra. Ti se va parea un cliseu, dar…adevarata poveste de dragoste, incepe cu tine insuti/insati. E totusi un paradox, ca acest sublim sentiment, nu-l poti invata decat, tot in relatie cu ceilalti.

Ramane, ca fiecare sa descopere CUM sa interprinda acest lucru.

Iti fac totusi, o sugestie: KEEPT IT SIMPLE!

_____________

Multumesc dlui. profesor pentru confirmarea si intarirea conceptului de mai sus. 😉

Psihoterapia, o necesitate?

Secolul 21, ne aduce multe optiuni (personale, sociale, economice, tehnologice) si o cantitate imensa de frustrare. Continuă lectura „Psihoterapia, o necesitate?”

Fericirea. Mit sau adevar?!

Copil fiind, inveti de la cei din jurul tau, ca fericirea, este un scop.

  • O cariera iesita din ritmul banal
  • o familie in care toti membrii acesteia se inteleg de la mai mult decat perfect in sus
  • case de vacanta in cele mai exotice locatii
  • calatorii pe Marte si Luna
  • trupuri sculptate mai ceva decat zeii din Olimp

Continuă lectura „Fericirea. Mit sau adevar?!”

Vina versurs responsabilitate. Demnitate

Experimentam adesea, diverse situatii in care suntem aratati cu degetul sau dimpotriva aratam cu degetul.

Priveste imaginea de mai jos:  un deget este indreptat spre exterior, trei degete sunt indreptate in jos catre tine, iar ultimul le strange pe toate trei la un loc. Imagini pentru arata cu degetul

Deci am putea sa spunem ca vorbeste putin despre celalalt si foarte mult despre cel ce arata cu degetul.

Nu exista om pe lumea asta, care sa nu fi suferit. Sa nu fi trait o frustrare, sa nu fi experiementat o situatie macar neplacuta „din cauza” cuiva.

Copilul, cand sufera, in general, va spune ca sufera din cauza cuiva. Ca cineva l-a suparat sau cineva nu a actionat..conform asteptarilor sale.

 Adultul cand sufera, de cele mai multe ori va spune exact acelasi lucru, dar cu alte cuvinte. Mai sunt si exceptii desigur si chiar am facut un exercitiu de cercetare si observare a oamenilor cu care intru in contact, fie ca este vorba de mediul profesional sau personal.

Concluzia? Exista multi adulti in corpuri de copii, care refuza cu inversunare sa invete despre asumareresponsabilitate si demnitate.

Cei mai multi confunda RESPONSABILITATEA cu sentimentul de A TE SIMTI VINOVAT sau cu A FI ALTUL VINOVAT.

VINA si RESPONSABILITATEA, pur si simplu nu sunt doua cuvinte sinonime. Dimpotriva, sunt chiar opuse.

A da vina pe cineva atunci cand tu suferi sau treci prin situatii …de la neplacute pana la unele din cele mai dificile traume (sunt si exceptii ce trebuie discutate separat), te pozitionezi in rolul de victima. Victima, isi va dori intotdeauna ca agresorul ei sa sufere, sa plateasca, sa fie pedepsit.

Ce rezulta de aici?

  1. Victima este un agresor sub acoperire..si mai devreme sau mai tarziu, poate deveni cu adevarat unul. Si 
  2. Victima ramane blocata in scenariul ei de suferinta, neavand niciun control asupra vietii sale.

Deci, a da vina pe cineva este strans legat de sentimentul neputintei. Arrow SIgns - Not My Fault Shifting Blame

Alftel spus, DACA ALTCINEVA ESTE VINOVAT PENTRU VIATA MEA MIZERABILA, ATUNCI EU NU AM NICIO PUTERE SA O SCHIMB.

La capatul opusA FI RESPONSABIL PENTRU VIATA MEAinseamna sa fiu constient ca PUTEREA E LA MINE. In mine sta puterea de a schimba lucrurile.

Cand dau vina pe altcineva si ma pozitionez in rolul de victima, dau puterea altcuiva. 

Cand eu sunt responsabil, imi pastrez puterea.

Constientizarea acestei subtile diferente, poate schimba vieti.

Nu conteaza a cui e vina atunci cand suferi. Singurul care poate repara lucrurile, esti tu insuti. Iar acest lucru nu inseamna sa accepti ca lucrurile sa se repete la nesfarsit. Inseamna doar sa devii constient de ceea ce se petrece in acea situatie si sa analizezi modul in care poti aseza „piesele” de asa natura, incat sa nu mai contravina valorilor si principilor  dupa care tu iti conduci viata. Caci tine cont de faptul ca „suferinta” de cele mai multe ori, este rezultatul unei incongruente intre principiile tale de viata teoretice si experientele pe care le traiesti. Cu alte cuvinte, ceea ce tu traiesti nu se pliaza pe ceea ce tu gandesti.

250-sw-excuses-vs-responsibility

Si nu in ultimul rand, a fi responsabil inseamna a avea demnitate. A te respecta pe tine dar si pe cel sau cei cu care ai intrat in contact pana in momentul in care ai ajuns in acest punct.

A fi constient, ca suferinta sau situatia in care tu te regasesti in prezent, este doar un rezultat al deciziilor si alegerilor tale. Ca la un moment, pe drum ai decis sa ramai intr-o anumita situatie, pentru ca acea situatie ti-a adus niste beneficii. Uita sa arati cu degetul spre cineva, spunand „Din cauza ta sunt in aceasta situatie!”.

A considera ca altii sunt de vina, pe termen scurt, iti va aduce un beneficiu, respectiv „ce bine este sa nu ma simt vinovat pentru X situatie”, dar pe temen lung vei plati un cost destul de ridicat: te vei regasi fix in aceeasi situatie.

In final ..nici macar acest lucru nu este atat de dramatic, daca iti asumi responsabilitatea pentru alegerea de a fi ramas in situatia respectiva, ducandu-ti cu demnitate crucea. 🙂

Daca te-as intreba cati adulti asumati ai in jurul tau, ai putea sa-mi dai o cifra? 🙂

 

Oamenii au o super-putere!

Ne-am obisnuit ca media si societatea sa promoveze faptul ca „oamenii sunt rai” , cu caracter general.
Si cei mai multi dintre noi credem asta. Mai ales ca in anumite momente ale vietii noastre, parca ni se confirma.
Eu tin sa spun, ca, nu. Nu. Oamenii nu sunt rai. Cel putin nu in cea mai mare majoritate a lor.

Continuă lectura „Oamenii au o super-putere!”

Complexul printesei din basmul romanesc

Cultura poporului roman este una de victima. Acest aspect nu mai este o surpriza pentru nimeni:

– „Romania, este o tara fantastica, dar toti au vrut sa ne cucereasca!

-„Romania putea sa ajunga departe, dar turcii astia nu ne-au lasat deloc in pace!”

Si toata cultura asta, bineinteles ca se rasfrange pana in cele mai intime ganduri ale locuitorilor Romaniei.

Nu stiu cum ai crescut tu, poate ai avut sansa de a te naste intr un mediu, in care toti stiau, si-si asumau responsabilitatea pe deplin in ceea ce priveste viata si destinul lor. Dar in jurul meu, cei mai multi traiau intr un dezechilibru intre asumare si neasumare. Bineinteles ca nu stiam asta atunci, insa prin ochii adultului de azi, iti insir povestea de ieri.

In plus, in marea lor majoritate, toate basmele romanesti (si nu numai) promoveaza ideea printesei ce este salvata in mod repetat de print. Calare pe cal alb..sau mai nou in cel mai naravas „cal..putere”:P .

Si eu am facut parte din printesele inchipuite. Cum altfel? Puteam sa lipsesc de la adunare? In final, fara voia mea, societatea, scoala si toti ceilalti aveau „datoria”de a forma viitorul printesei de maine.

Astfel , am crescut cu ideea ca ..am nevoie de un erou.

Azi privesc in jurul meu si vad acest mecanism la foarte multe persoane. Si culmea. Stii ceva?! Nu doar la femei. Complexul printesei din basmul romanesc, e tras parca la indigo.

Atat barbati, cat si femei privesc in jur  si spera ca cineva, candva, va veni si vor schimba totul in vietile lor.

Ce poate fi mai eronat de atat?

Sa speri, ca intr-o zi , va aparea un erou care te va salva de jobul asta pe care-l urasti atat, te va salva de viata plina de rutina in care te ineci zi de zi.. Un erou, care iti va arata o noua cale. Un ceva  sau cineva  care va fi suficient de erou si te va observa pe tine printesa sau printesul, dupa caz, iar viata ta va fi transformata total.

Am trecut si eu pe drumul asta. incepand cu varsta de .. vreo 15 ani.

Si l-am tot cautat.Nu neaparat sub forma unei prezente masculine in viata mea. Dar cautam si asteptam sa apara, acel ceva care-mi va schimba viata.

La vreo cativa ani de asteptare/cautare mi am dat seama ca .. DE UN EROU, AM CLAR, NEVOIE!

Asa ca..AM DEVENIT EU, UNUL!

%d blogeri au apreciat: