Puterea interioara

Ce este #PutereaInterioara? Si cu ce este ea asociata?

O sa va spun, mai intai ce nu este puterea interioara: nu este prestigiu social, nu tine de

Omul iubeste ideea de a fi iubit

Omul iubeste sentimentul ca..apartine unui grup.

Ca nu este singur. Ca…este iubit. Ca este apreciat.

Omul, de cele mai multe ori, va face orice..dar chiar ORICE, pentru acest sentiment de apartenenta.

 

 OMUL este o fiinta fantastica!

Este singura care-si va face griji cu privire la ..fericirea ei.

Nu exista nicio alta fiinta care sa-si faca griji despre faptul ca ..in trecut a fost mai fericita decat in prezent..sau ca vecinul are o capra mai frumoasa si mai grasa…

Astfel, ma gandesc ca in final..nu este greu sa fii fericit, dar este greu sa fii mai fericit decat ieri sau decat vecinul cu doua capre 😛 .

Insa, uneori, omul mai devine si ..constient. Constient de sine. De limitarile pe care si le autoimpune de dragul acelui cuvant de apreciere. De dragul acelei priviri admirative. Mai devine constient de momentul prezent. Si de faptul ca e unicul moment ce exista. Trecutul ii ofera amintiri. Viitorul ii ofera sperante. Dar prezentul….prezentul ii ofera totul!

Fiinta, in general este o masinarie complexa si minunata. Dar mai ales, fiinta umana.

Este dotata cu absolut toate caracteristicile pentru o supravietuire..uimitoare.

Fiinta umana, este dotata insa si cu capacitatea de a alege (sau cel putin asa ni se pare 😛 ). Si alege diverse. De la a purta masti…pana la a..ajunge la 70-80 de ani, realizand ca viata traita nu, nu a fost a ei.

A fost a mamei, a rudelor, a prietenilor, a vecinilor, a copiilor. Dar nu, nu a ei.

Inca de mica am fost inzestrata cu o capacitate de analiza un pic mai ridicata decat media. Observam nefericirea in jurul meu. Si fericirea.

Observam cum oamenii se cearta, cum teama de a fi respins sau teama de a fi considerat vulnerabil, ii impiedica sa aiba relatii de calitate.

Si mi-am impus ca eu sa spun te iubesc  atunci cand simt si sa nu aman, caci maine ar putea fi prea tarziu. Si daca am un conflict, sa incerc sa -l rezolv atunci pe loc, sa nu las sa treaca zile, saptamani…pentru a face un prim pas. Timpul, am observat, este extrem de pretios…

Sa spun :

• imi pare rau,
• iarta-ma,
• te iubesc,
• te apreciez,
• ai grija de tine,
• esti un om unic si minunat,
• esti atat de frumoasa,
• mi-a fost dor de tine,
• te pricepi atat de bine la ceea ce faci,
• esti talentat,
• eu cred in tine,
• tu poti realiza tot ceea ce iti propui, etc.

Omul iubeste…ideea de a fi iubit.

Din pacate, societatea promoveaza anumite calitati pe care omul TREBUIE sa le indepineasca pentru a fi demn de iubirea celorlalti.

Cand esti copil, esti lipsit de discernamant. Ce-ti spune adultul..mai ales..cel care iti este parinte, este sfant. Te poate distruge..sau ..te poate construi. 

Cand tu insuti, totusi, devii adult (se spune ca dezvoltarea completa a creierului uman are loc dupa varsta de 25 de ani), atunci..alegerile iti apartin in totalite!

Alegi sa-ti pastrezi mastile sau sa le arunci. Indiferent de ce ar presupune asta.

Libertatea de a fi fericit asa cum esti, vine la pachet cu responsabilitatea. Cu efortul, de a crede in tine, pana in panzele albe, indiferent de ceea ce spun sau simt ceilalti despre tine.

Kurt Cobain, spune atat de frumos : PREFER SA FIU CRITICAT PENTRU CEEA CE SUNT, DECAT IUBIT PENTRU CEEA CE NU SUNT.

 Ca si concluzie, omul este o fiinta sociala. Iubeste ideea si idealul de iubire.

Dar in final…vrei sa fii iubit pentru ceea ce nu esti? Pentru egoismul celuilalt „de a te iubi pentru ceea ce el alege sa vada in tine”?

Iti recomand un joc fainut. Il poti juca oricand..o perioada de…atat cat vrei tu.

FII TU INSUTI…7 zile.

SI DUPA NUMARA PERSOANELE CE AU ALES SA RAMANA LANGA TINE. 

______________________

Sunt convinsa ca va fi interesant de ..analizat. 😉