Secolul 21, ne aduce multe optiuni (personale, sociale, economice, tehnologice) si o cantitate imensa de frustrare. Continuă lectura „Psihoterapia, o necesitate?”
Etichetă: dragoste
Viata ca in basme
Putin dupa adolescenta timpurie, am inceput sa inteleg ca vesnicile basme si povesti cu happy end, nu sunt decat consecinta unui ego ranit.
A unui suflet…ce tanjeste dupa un ideal.
Acest suflet, este memoria colectiva a poporului roman..si de ce nu, a intregii umanitati.
E drept basmele ajuta la dezvoltarea imaginatiei copiilor, insa pe termen lung acestea, creeaza asteptari atat de nerealiste, incat partenerii vor coexista intr-o vesnica cautare a perfectiuniii in celalalt. Continuă lectura „Viata ca in basme”
De ce nu m-ai prevenit mama?
„De ce nu m-ai prevenit, mamă?!
De ce nu te-am intrebat?
Atunci cand as fi putut….
Atunci cand inca mi-ai fi raspuns…..
Chiar așa, mamă, niciodată nu m-ai prevenit că bărbații pot să respinga inimi înfometate de iubire în cele mai brutale moduri!
Mi-ai spus mereu să-mi feresc trupul, dar niciodată nu m-ai prevenit că sufletu-mi prețios poate pătimi cele mai mari umilințe și suferințe. 
De ce nu mi-ai spus înainte?! Ar fi trebuit să știu că NU trebuie să investesc sentimente într-un om care nu mă vrea! Ar fi trebuit să-mi dau seama!
Doamnele știu să se ferească, însă eu nu sunt o doamnă, sunt doar o femeie… care freamata inca dupa bărbatul nepotrivit!
Blestemat să fie ceasul ignoranței!
Blestemate să fie momentele mele de sinceritate. Nu m-am gândit că de fapt îi deschideam ușa inimii.
Nu mă așteptam să intre, să fure tot ce aveam mai bun de oferit și să plece ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat….
Atat imi mai ramasese naiv…. Sufletul…. Trupul nu-mi mai era demult templu…. Nici până la vârsta asta nu am învățat să pun lacăt inimii…. N-am știut să-mi ascund sufletul….
Nu m-ai prevenit, mamă, și m-ai lăsat să fiu o ignorantă într-o lume în care iubirea neîmpărtășită este cea mai frecventă formă de suferință …
Nu mi-ai spus, mamă, că nu-i bine să ai încredere în bărbați. Nu m-ai prevenit că sunt schimbători și nici nu mi-am imaginat vreodată că sufletul poate fi respins…. Mi-a sfâșiat inima în mii de bucăți.
A făcut-o țăndări și-apoi mi-a aruncat-o la câini, de parcă nu fusese niciodată….de parcă nu fusese niciodată o inimă întreagă…adevărată…….
Mi s-au umplut ochii de lacrimi când mi-am văzut sufletul sfărâmat în sute și sute de tandari…… Am vrut să plâng, dar n-am făcut-o, mi-am dat seama că sunt mai puternică decât credeam. Am început să adun de pe jos bucățile rămase……
Dar inima e puzzle? Nu mai e întreagă, nu mai bate cu aceeași putere, e bandajată….. ea se scurge….a devenit lichida….si miroase a durere, dar e încă vie. Mă voi folosi de ea în continuare, dar nu o voi mai dărui primului freamat….
Dacă o voi mai face, voi rămâne fără suflet de tânără….. Dar sunt tanara?!?….
De ce nu m-ai prevenit, mamă?!
De ce nu te-am intrebat?
Atunci cand as fi putut….
Atunci cand inca mi-ai fi raspuns…..”
________________________
Am o prietena ce scrie minunat!!! Voi ce spuneti? 🙂 Autor Lili Harmanda
________________________
Trecand peste faptul ca rational, barbatii nu au nicio vina ca noi ne daruim sufletele si trupurile de buna voie si nesilite de nimeni, dragostea romantica are rolul ei. Acela de a te darui total. De a te pierde. De a nu mai sti de tine. Chiar si pentru cateva momente. Cu toate riscurile implicate! ❤
Sfaturi de la un batran
1.”Să ai o strângere de mână fermă. ”
2.”Priveşte oamenii în ochi.”
3.”Cântă când faci duş.”
4.”Într-o luptă, loveşte primul şi loveşte tare.”
5.”Păstrează secretele.”
6.”Nu renunţa niciodată la cineva. Miracole se întâmplă în fiecare zi.”
7.”Mereu acceptă când ţi se întinde o mână.”
8.”Fii curajos. Chiar dacă nu eşti, prefă-te. Nimeni nu va şti diferenţa.”
9.”Fluieră.” 
10.”Alegeţi partenerul de viaţă cu atenţie. Din această decizie se vor naşte 90% din momentele tale fericite sau triste.”
11.”Creează-ţi un obicei din a face lucruri drăguţe pentru ceilalţi, chiar dacă aceştia nu observă.”
12.”Împrumută doar acele cărţi pe care nu le mai vrei înapoi.”
13.”Niciodată nu spulbera speranţele unei persoane. Este posibil ca ele să fie tot ceea ce are.”
14.”Când joci împotriva copiilor, să îi laşi mereu să câştige.”
15.”Oferă oamenilor o a doua şansă dar nu şi o a treia.”
16.”Fii romantic.”
17.”Devino cea mai entuziastă şi opimistă persoană pe care o cunoşti.”
18.”Destinde-te şi calmează-te. Nimic nu este la fel de important ca atunci cum ţi s-a părut la început. ”
19.”Nu lăsa telefonul să întrerupă momentele frumoase. El există pentru confortul tău nu a celui care sună.”
20.”Fii un bun pierzător.”
21.”Fii un bun învingător.”
_________________________
Articolul este preluat de pe vestibune.net
Cine e egoist de fapt
Omul este o fiinta remarcabila.
Bineinteles ca ma pot referi la aspectele pozitive cat si la cele negative.
Azi, aleg totusi sa fac referire la aspectul negativ al egoismului.
Despre egoism am mai scris si alta data si cred ca, mai ales pentru toti iubitorii de dezvoltare personala, spirituala sau psihologie, nu este o surpriza faptul ca egoismul se naste din suferinta, din lipsa de iubire, din critica, etc.
Pot sa inteleg aceasta emotie. Pot. Sa inteleg.
Totusi, ce nu vreau sa accept, este faptul ca acest egoism pe termen lung, poate fi extrem de nesanatos pentru EGOIST, dar si pentru cei din jurul lui. Este exemplul tipic de persoana toxica.
Refuz, sa fac pe omul slab in fata omului egoist, doar pentru a se simti el puternic. Stiu foarte bine ca ii lipseste iubirea si afectiunea, dar in final..sunt eu resposabila pentru slabiciunile sale? Pentru faptul ca nu face un efort pentru a si le gestiona in mod constructiv?
____________
Ne-am nascut pentru a iubi si pentru a fi iubiti. Sa fortam pe ceilalti sa ne iubeasca, poate fi o tentativa. Dar cu siguranta , una fara rezultate autentice si sustenabile.Tot ce putem face, este sa fim ..”iubibili”. Restul depinde de ceilalti,
Dar, nimeni nu s-a nascut sa mantuiasca pe celalalt.
Asta e o treaba pur personala.
Da. Sunt un om ce a investit in sine. In toate domeniile ce le-am considerat importante pentru mine. Noptile nedormite sunt un motiv suficient de puternic, incat sa-mi pese. Prima data de ceea ce eu simt, gandesc sau iubesc. Si apoi sa ma raportez la exterior. Caci e logic: pentru a te raporta, trebuie sa ai la ce. Dar si de unde. ;).
Unde mai pui ca pana si Buddha spune „DACA TE-AI IUBI CU ADEVARAT, NU AI PUTEA RANI PE NIMENI, NICIODATA!”
____________
Egoist? Nu.
Egoist nu sunt eu, care traiesc dupa proprile-mi valori.
Egoist esti tu, cel care-mi cere sa traiesc dupa proprile-ti valori.
Egoist esti tu, cel care intri in casa sufletului meu cu bocancii plini de noroi, incercand sa faci ordine dupa regulile casei tale.
Egoist esti tu, cel care din slabiciune si lipsa de iubire, manipulezi totul in jurul tau, fara sa dai dovada de pic de empatie.
Egoist esti tu cel care esti atat de centrat pe propria-ti lipsa de valoare, incat ti-e prea bine si prea caldut asa, decat sa-ti privesti ranile sangerande. Asemeni strutului, consideri ca daca tu ignori sangele ce tasneste ostentativ, si sangele te va ignora pe tine. Ca rana va trece de la sine…Sau ca de fapt..ea nu ar fi existat vreodata.
. Am obligatia fata de mine, de a spune NU.
Si paradoxal, ma admiri. Ma admiri pentru ca stii ca ceea ce eu fac, e sanatos. Si mai ales pentru ca stii, ca si in tine exista puterea de a deveni. Nu. Nu asemeni mie.
Ci pur si simplu, puterea de a deveni…
___________
Astfel ca, repet. Nu am niciun motiv sa fiu un om slab, sa cedez in fata lacrimilor fierbinti, doar pentru ca tie sa-ti mai creasca nitel stima de sine.
___________
Un om intelept a spus ca nimic nu e intamplator. Desi suntem pete mici de energie, intr-un Univers infinit, vreau sa cred ca…oamenii nu intra si nu ies INTAMPLATOR din viata ta. Raman atata vreme cat e nevoie/sau ai nevoie.
Ei se califica si se descalifica prin propriile actiuni.
Si mai este ceva: sa existi nu este dificil. Dar nu prea iti este de folos..daca nu stii de ce o faci.
____________
P.S. – Postul de azi este doar o auto-sesizare. Nu face referire la o persoana anume (daca ar fi fost asa, nu m-as fi ferit sa o spun si sa mi-o asum). E o simpla reactie la „acte” multiple intalnite de-a lungul timpului.
Povestea unui tanar nor si a unei dune de nisip
Din cand in cand…
”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa.
De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud.
Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.
“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip.
Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea.
El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.
“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”
“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”
“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”
“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”
“Si asta te intristeaza?”
“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”
“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”
Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”
“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.
“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”
“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”
“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu.
In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.
Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai.
Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.”
Paulo Coelho
__________________________________
Sursa: https://www.facebook.com/annemarie.annemarie.58/posts/789227457819229:0
Personalitate autentica 