Puterea interioara

Ce este #PutereaInterioara? Si cu ce este ea asociata?

O sa va spun, mai intai ce nu este puterea interioara: nu este prestigiu social, nu tine de

Doar oameni

          In cautarea-mi pentru propria sanatate fizica, am pasit zilele trecute, treptele unei clinici medicale. In drumul spre cabinetul cautat, am trecut pe langa un altul. In fata usii acestuia, cativa adulti discutau frenetic, cu ochii tristi, cu colturile buzelor lasate in jos si cu diverse bagaje in brate. Curioasa din fire, mi-am ridicat ochii pentru a citi titulatura cabinetului, unde se imbulzeau atatea persoane: PSIHIATRIE PEDIATRICA. ..

Viata ca in basme

Putin dupa adolescenta timpurie, am inceput sa inteleg ca vesnicile basme si povesti cu happy end, nu sunt decat consecinta unui ego ranit.

A unui suflet…ce tanjeste dupa un ideal.

Acest suflet, este memoria colectiva a poporului roman..si de ce nu, a intregii umanitati.

E drept basmele ajuta la dezvoltarea imaginatiei copiilor, insa pe termen lung acestea, creeaza asteptari atat de nerealiste, incat partenerii vor coexista intr-o vesnica cautare a perfectiuniii in celalalt.

In turma, separat sau ambele?

Cand suntem copii, iubim ideea de a fi unici, diferiti!

Nu-i asa ca si tu faceai diverse lucruri care sa te diferentieze de ceilalti?

Eu ma regasesc. Nu stiu daca cu caracteristica asta m-am nascut sau am adoptat-o pe parcurs, insa ce stiu sigur e ca dintotdeauna mi-am dorit sa am macar o caracteristica sa „ma faca” unica. Diferita.

Din acest motiv, dezvoltam diverse conflicte cu cei din jurul meu. Mai ales cu mama, care din cauza propriul scenariu de viata, considera ca a trai intr-un spirit de ..grup, este cel mai sanatos.

Relatiile si fericirea

Zilele trecute, vorbeam despre iubirea neconditionata.

Iar in intreg blogul vei regasi  ganduri ce fac trimitere la relatii.

Fie ca e vorba de relatia cu tine insuti, fie ca e vorba de relatiile cu ceilalti, am scris mai mereu despre relatii.

Stiinta ne vorbeste asa frumos, despre faptul ca femeile

Prietenii mi-au salvat viata!

“Tu ești prima persoană care m-a iubit necondiționat.” , mi-a spus o prietenă dragă zilele trecute.

Am stat puțin și am reflectat la ce a zis…de fapt mă întrebam ce îți trebuie pentru a putea să iubești o altă persoană necondiționat.

Și da, necondiționat o iubești atunci când ea îți arată latura ei întunecată și tu încă poți spune că o placi, o iubești și te bucuri de ea exact așa cum este.

Nu vrei să o schimbi.

Ești conștient de limitele ei dar o iubești cu tot ce înseamnă ea. Te bucuri când vezi că evoluează, că își depășește din aceste limite.

Suferi alături de ea când cade și aclami când e pe val. Jung spune că te poți descurca cu întunericul altora doar dacă îți cunoști propriul întuneric.

Și da. Eu știu că am propriul întuneric. Sunt frumoasă, deșteaptă, sclipitoare, perseverentă, inteligentă, pasională dar dacă vrei să știi sunt capricioasă, egoistă, uneori impulsivă, alteori mă surprind că sunt invidioasă pe sora mea că pleacă în vacanță, că și-a cumpărat haine faine (daa, iubesc shoppingul, mă relaxează foarte tare! ), sunt invidioasă pe femeile libere care nu au copii și pot să zburde unde vor, sunt cătrănita când ceva nu îmi convine, îmi place să dramatizez și câte și mai cate…

Dar tocmai de aceea îmi iubesc prietenele care au toate astea sau poate altele.

Care îmi amintesc că viața e imprevizibilă.

Desigur, în toată iubirea asta necondiționată față de alții am totuși o conditite: să fie cinstiți și onești cu ceea ce oferă în relația noastră. Altminteri totul pică.

Adică poți să ai un întuneric infinit dar singura condiție este să nu joci teatru în relația noastră.

Și nu știu cum viața m-a făcut atât de norocoasă.

Încă de foarte mică am avut un noroc foarte mare de prieteni. Am avut doar prieteni care m-au iubit și care m-au ajutat să mă ridic când totul părea pierdut. Asta încă de la grădiniță.

Așa că mă pot lăuda cu prietenii de aproape 30 ani care sunt la fel de sincere și frumoase.

Despre ei spun adesea: “Ei sunt oamenii care mi-au salvat viața!”

Pentru că eu, ca cei mai mulți oameni, nu am avut o viață ușoară.

Părinții mei nu au fost cei mai echilibrați oameni, sănătatea nu mi-a fost prietenă multă vreme, am avut o perioadă în viață în care ceilalți copii nu mă plăceau ori râdeau de mine pentru că nu mă mișcam la fel de rapid ca și ei (ei neștiind că în spate există un diagnostic dur), îmi era teamă de ceilalți copii din clasă și de judecata lor aspră deși mă feream să le dau de înțeles asta și mereu arboram o atitudine neobosită de învingătoare cu orice preț.

Mă temeam de profesori pentru că aveau standarde întotdeauna de neînțeles pentru mine, nu doream să stau în prezența unui bărbat pentru că asta îmi amintea că eu mi-am pierdut tatăl de la o vârstă fragedă.

Dar ei, prietenii mei, mereu au stat acolo lângă mine și mi-au mângâiat creștetul, și mi-au șters lacrimile, și au plâns alături de mine. Și toate astea m-au făcut atât de puternică precum sunt astăzi. Pentru că PRIETENII MEI MI-AU SALVAT VIAȚA!

Cum aș putea eu să nu iubesc oamenii necondiționat, când am fost atât de norocoasă și viața atât de generoasă cu mine?

 

Sursa foto: www.gandeste-pozitiv.ro

__________________________

ARTICOL PRELUAT DE PE : www.cronicileunuipsihoterapeut.ro