Mai (ne)fericiti, spunandu-ne minciuni.

     Fiinţa umană este sedusă de ceea ce nu este raţional.

     Sunt lucrurile neadevărate, cele mai frumoase? 

     Vede psihicul uman adevărul sau de fapt, refuză sa creadă lucrurile adevărate?

    În ciuda lucrurilor uimitoare, pe care le-a realizat (a ajuns pe Lună, dispune de cele mai inovative tehnologii), este fascinant faptul că omul, nu cunoaşte încă tenebrele abisale ale psihicului omenesc.

Creierul uman este un maestru al autoamăgirii.

Psihoterapia, o necesitate?

Secolul 21, ne aduce multe optiuni (personale, sociale, economice, tehnologice) si o cantitate imensa de frustrare.

Orice rana sufleteasca poate fi vindecata!

 

“Am descoperit ca exista o singura cale care vindeca orice problema, iar aceasta este iubirea de sine.”  Louise Hay

Atat de simplu si atat de complet. Prietena si terapeutul  meu  drag, Geanina Pruteanu mi-a spus candva : „Imi plac mult scrierile simple. Cuvintele simple ce alcatuiesc frazele simple. Dar care contin atat de multa profunzime!”

Iubirea de sine.

Atat de mult se vorbeste in ultimii ani despre iubirea de sine incat este posibil ca  acum , unora dintre voi, sa vi se para un cliseu.Poate o fi. Poate nu. In final cine detine adevarul suprem!?

Insa, din experienta personala (v-am mai povestit si alta data aici si aici) pot spune azi si oricand ca..da, iubirea de sine, sanatoasa, mi-a schimbat viata!

Asa simplu..si asa, complet!.. .. O singura cale care vindeca orice problema!

De mai bine de 15 ani studiez dezvoltarea personala.

Am citit multe carti. Nici nu le mai stiu toate titlurile sau autorii. Insa, ideea principala pe care am regasit-o peste tot, face referire la iubirea de sine.

E singurul concept despre care vorbesc toti psihologii si terapeutii.

Multi o fac in mod diferit, insa concluzia este una si aceeasi: iubirea de sine, este unica care poate vindeca orice rana!

Toate cartile, toate teoriile lumii, toate filozofiile, toate se reduc la acest concept simplu dar atat de intens!

***

Daca unii dintre noi am avut sansa de a ne naste in familii care au stiut sa ne construiasca o imagine de sine frumoasa si echilibrata, cei mai multi dintre noi au trecut si prin experiente opuse.

Eu, sunt unul dintre cei din urma.

• Eu am avut nevoie sa invat mai intai ce este durerea, pentru ca mai apoi sa recunosc bucuria.

 

• Am avut nevoie sa simt si sa observ suferinta, pentru ca mai apoi sa invat sa daruiesc si sa primesc fericirea.

 

• Am avut nevoie sa invat despre cum este sa te simti mica si neimportanta, ca ulterior sa inteleg ca sunt unica si minunata fix asa cum sunt.

 

• Am avut nevoie sa ma agat si sa cad, uneori brutal..alteori mai bland. Ca sa inteleg ca nu pot cunoaste lumina, fara a-mi accepta intunericul.

 

• Am avut nevoie sa ma simt copilul nimanui, doar pentru a invata ca singura careia ii pot apartine cu adevarat sunt eu insami si nimanui altcuiva.

 

Si lista ar continua, dar lectia suprema, despre care consider ca este un proces continuu, ce nu se va termina decat la final de viata (si poate nici atunci), este lectia iubirii de sine.

Nimeni si nimic, nu mi-a vindecat ranile mai bine decat am facut -o eu insami. 

Rudele, prietenii, iubitii..sunt langa noi pentru a ne sprijini in toata aceasta descoperire, insa terapeutul vietii tale..esti tu insuti!

E drept, pentru aceasta trebuie sa fii pregatit sa-ti asumi responsabilitatea asupra vietii tale. Asta inseamna sa intelegi ca viata ta din acest moment, este asa cum este din cauza sau datorita, alegerilor/deciziilor sau chiar si indeciziilor tale.Iar asta, din pacate nu o face oricine.

Pentru ca e nevoie de putere sa te privesti in oglinda si sa recunosti ca nu mai ai catre cine sa arati cu degetul. Nici catre mama, frate, prieten, iubit, societate, etc.

Si ramai doar tu cu tine!

 

Si asa cum spune si Geanina: „Ai curaj sa te privesti in oglinda?”

 

 

Noutati

Dragilor, nu ne-am mai povestit de atata vreme….

Ce mai faceti?

Cu ce probleme va mai confruntati? Sau cu ce fericiri?

Povestiti-mi.

Personal, ma regasesc intr-o perioada mai ocupata, fizic vorbind, dar gandul mi-e deseori la voi, la blogul ce mi-a oferit sansa sa  „cunosc” atatia oameni frumosi!

Scrieti-mi. Despre ce ati vrea sa va mai vorbesc..sau sa ne vorbim.

Va astept..cu drag!

Cum e sistemul tau imunitar?

Ce usor e sa ne suparam pe ceilalti. Nu-i asa? Daca ceva nu merge bine, incercam sa vedem unde e problema. Imediat identificam cel putin un vinovat. Daca esti unul dintre cititorii fideli ai cartilor de dezvoltare personala, te vei chinui putin sau mai mult sa observi unde ai gresit tu. Dar chiar si in cazul respectiv identifici in interiorul tau un potential vinovat. Poate nu-l numesti cu voce tare, insa il gandesti…in sufletul tau… Dar in final…de ce suntem atat  de afectati de actiunile sau (non)actiunile celorlalti? Candva am citit o fraza profunda : cu cat esti mai atasat de o persoana, cu atat asteptarile vor fi mai mari si dezamagirile pe masura. Zic profunda, deoarece la prima vedere ar parea ca, recomandarea ar fi sa nu ..te atasezi, pentru ca in final dezamagirile sa fie..minime. Timpul ma invata insa, ca nu lipsa atasamentului fata de o persoana sau alta ma va salva de la suferinte ci propriul meu sistem imunitar emotional. Daca fizic suntem ceea ce mancam, atunci emotional suntem rezultatul emotiilor pe care le hranim. Fiinta umana a fost inzestrata cu ambele valente emotionale: pozitiva si negativa. Fiecare are rolul ei. Insa cea ce este hranita mai mult va domina. … Ceea ce exista in noi, spiritual vorbind as asemana, metaforic binenteles, cu un sistem imunitar.De fapt asa numitul sistem imunitar (fizic) este inzestrat cu capacitatea de a apara organismul de microbii din exterior. In momentul in care acesta este slabit, organismul poate fi „atacat”mult mai usor din exterior. In consecinta, daca sistemul tau imunitar spiritual  este puternic si sigur pe el….atunci..atunci de ce este afectat asa rapid de ceea ce exteriorul spune, simte sau face?! Si daca am aflat raspunsul, ce putem face mai departe…sa imbunatatim situatia?

Dupa o iarna lunga, vine o vara si mai lunga!!!

Sunt convinsa ca si tu te-ai saturat de iarna!

Ca si tie ti-au ajuns, zilele scurte si negricioase din acest final de iarna 2013…

Si este posibil ca, desi primavara te incanta cu florile ei minunate, cu soarele exploziv de lumina….este posibil sa ..nu fii asa incantat de schimbare.

Indiferent care sunt motivele din spatele acestei lipse de motivatie e mai mult decat evident, ca un prieten sau un psiholog nu -ti va putea oferi vreodata o reteta standard care sa te poata vindeca ca prin minune de vreo astenie de primavara prelungita sau o depresie ce azi trece si..pac! Maine revine! Asta pentru ca ea, reteta, nu exista.

Si da, cred. Motive pot exista. ”N” motive! de la sanatate precara la nereusite pe plan  profesional sau personal. Poti spune: ” ei  bine, cum pot fi eu fericit cand coloana ma chinuie intruna, cand iubita ma cicaleste non stop si mergem din cearta in cearta, sau cum pot fi fericit cand la serviciu patronul isi bate joc de munca mea..?”

Cu toate acestea, cred ca si in viata ta, exista ”n” motive pentru a fi fericit!

Sunt motivele alea mici, care contau asa mult cand erai princhidel! Faptulca cerul e albastru si tu ai extraordinara sansa de a-l admira, faptul ca ai prieteni care-ti sunt alaturi, faptul ca poti oferi si primi o imbratisare, faptul ca poti simti oxigenul minunat ce-ti strabate plamanii constant…

Sunt asa multe motive…..

• Ai ochi sa vezi, dar observi cu adevarat?
• Ai urechi sa auzi, dar asculti cu adevarat?
• Ai nas pentru a simti aromele, dar le savurezi cu adevarat?
• Ai brate cu care imbratisezi, mangai…dar..simti cu adevarat pielea celuilalt?
• Ai picioare cu care cutreieri strazile aglomerate si ai si pantofi ce le protejeaza, dar simtit pamantul cu adevarat?
• Ai hainele ce te feresc de frig si ploi..cand le-ai apreciat ultima oara?
• Ai prieteni, sigur trebuie sa ai , macar unul pe care, daca il suni in miez de noapte spunandu-i ca ai nevoie de el, se da jos din pat si vine intr-un suflet sa te ajute! Cand i-ai spus ultima oara cat il pretuiesti? Si daca nu ai un astfel de prieten, te-ai intrebat macar o data daca tu esti un astfel de prieten pentru cineva?!
• Ai un job la care mergi zilnic si prestezi o anumita activitate. E posibil sa il urasti. Sa urasti seful, colegii si altele. Te gandesti ..ce poate fi mai rau de atat? Poate fi ..mult mai rau…se poate sa nu mai ai capacitatea de a munci. Sa fii bolnav sau infirm si cate altele…
• Mai, si in final, dar nu ultimul, ai inima asta ce iti bate!!!! Esti viu, la naiba! Pulseaza viata in tine! Asculta cu atentie si deschide ochii larg! Esti o minune a naturii si TREBUIE  sa pretuiesti aces ”concept” cel mai mult pe lumea asta! Priveste-te, analizeaza-te esti un organism perfect si deosebit de complex!!!

Priveste in interiorul tau si apoi in exterior!

Combina ce vezi si simte viata asa cum e ea. Cu negru si cu alb, suferinta si fericire..

”Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.”

 

Radu Gyr

 Te imbratisez cu drag si-ti doresc o primavara asemeni sufletului tau frumos!!