KEEP IT SIMPLE!

KEEP IT SIMPLE, spunea un profesor de-al meu.

Si da, viata simpla, dar nu simplista, poate fi satisfacatoare.

Dar, pentru ca nimic nu e gratis in viata, acest cuvant ”satisfactor” vine la pachet cu cateva conditii. Pe unele dintre ele le voi nota mai jos si poate, iti sunt si tie utile:

1. LIMITE. Eu, recunosc. Am auzit tarziu de ele, dupa vreo 29 de ani. Si tot tarziu am invatat care este scopul lor, contextul in care ar trebui utilizate si mai ales, cum sa le folosesc. Mai specific, daca stiu ce NU VREAU, imi Va fi relativ usor, sa inteleg ce vreau. Cat permit, cat nu permit, ca ma supara, ce-mi aduce bucurii. Dar ca sa faci asta in mod sanatos fata de tine, e nevoie de putin efort: sa acorzi ceva timp introspectiei si sa-ti fi trecut printre sinapse (si sa-ti fi si ramas ceva pe acolo) macar vreo doua carti de dezvoltare personala.
2. PERMISIUNEA (fata de sine) DE A SPUNE ”NU”. Unul din cele mai grele lucruri pe care a trebuit sa le invat, a fost sa raspund din cand in cand solicitarilor cu ”Nu”. Stiu, ti s-a intamplat si tie. Era dificil sa spun nu, caci ar fi trebuit sa-mi asum riscul ca ulterior sa fiu respinsa. Astfel, s-au scurs ceva ani din viata mea, spunand de prea multe ori ”Da” altora si ”Nu” mie. Azi stiu, ca nu este nicio tragedie daca o persoana, alege sa plece din viata mea, doar pentru ca la un moment dat i-am spus ”Nu”.
3. RESPECT FATA DE SINE. Acest concept l-am confundat in tineretea mea cu ambitia. Ambitia de a demonstra altora ca eu pot, ca eu nu sunt influientabila sau ca pot lua decizii corecte intr-un timp foarte scurt. Din fericire, am avut ”norocul” de a avea in jurul meu, oameni care m-au inspirat; De la partenerul meu de viata, am invatat despre demnitate. Am invatat ca oamenii care ma iubesc vor ramane in preajma mea, mai ales daca eu ma respect pe mine insami, pentru ca asa le voi putea oferi si lor respectul si aprecierea mea.
4. ASUMARE. Despre asumare, am invatat de mica, in familie. Doar ca, din pacate, am invatat sa-mi asum mai mult decat e cazul (apropo de lipsa de limite 🙂 ). Mai tarziu, am inteles cat de important este sa cunosc si sa stiu, unde ma termin eu si unde incepe celalalt. Cu alte cuvinte, cat imi revine mie sa fac intr-o si pentru o relatie (fie ea de prietenie, de cuplu, de rudenie) si cat ii revine celuilalt.
5. RESPONSABILITATE. Iubesc conceptul asta si admit ca sunt intr-o etapa a vietii mele, cand nu mai pot tolera in relatiile apropiate neasumarea responsabilitatii. Am facut un lucru care il afecteaza pe celalalt? Atunci, mi-l asum, cu toata jena care ar putea urma. Mentalitatea de victima (nu eu sunt vinovat si altul) imi starneste pur si simplu..repulsie.
6. ACCEPTAREA LUCRURILOR PE CARE NU LE POT SCHIMBA. Unul din cele mai bune momente din viata mea, a fost acela in care am inceput sa inteleg, ca afara nu ploua doar pentru ca eu vreau asta si ca e ridicol sa-mi doresc sa schimb persoane si situatii, cand eu lucrez de-o viata cu mine insami si tot n-am reusit tot ce mi-am propus. Prin urmare, ar fi mai pamantesc, sa incerc sa schimb atitudini la mine si sa renunt in a-i schimba pe ceilalti. Atentie! Aceasta nu inseamna ca trebuie sa accept persoane si actiuni pe care nu mi le doresc. Dar poate inseamna, sa aleg in a ramane sau a pleca.
7. GANDIREA CRITICA SI LUCIDA. Romantismul atat de promovat in cultura secolului xx este extrem de seducator. Fiinta umana iubeste povestile, speranta si mai ales iubeste, neadevarul. Una din marile provocari ale vietii mele a fost si este, sa controlez ceea ce simt, sa-mi identific emotiile pentru a reusi sa am relatii mai mult decat mediocre cu cei din jurul meu. Acest lucru, nu il poti face fara sa fii atent la tine, fara sa dai dovada de luciditate si gandire critica. Nu, nu esti niciun buric al pamantului, asa cum nici eu nu sunt! 🙂
8. CONGRUENTA dintre CEEA CE SIMT, CEEA CE GANDESC SI CEEA CE FAC. Cred ca o mare parte din viata mea am fost in conflict cu mine insami. De la inconfortul cu care spuneam nu, pana la lipsa limitelor din relatiile cu ceilalti, trairile mele, se regaseau deseori intr-un sentiment de insatisfactie. Din fericire pentru mine, a venit si ziua in care am inteles importanta congruentei dintre emotiile, gandurile si actiunile mele. Asa am invatat despre libertatea de a fi.

Multi dintre noi, de fapt ….probabil toti, la un moment dat in viata cautam dragostea in afara noastra. Ti se va parea un cliseu, dar…adevarata poveste de dragoste, incepe cu tine insuti/insati. E totusi un paradox, ca acest sublim sentiment, nu-l poti invata decat, tot in relatie cu ceilalti.

Ramane, ca fiecare sa descopere CUM sa interprinda acest lucru.

Iti fac totusi, o sugestie: KEEPT IT SIMPLE!

_____________

Multumesc dlui. profesor pentru confirmarea si intarirea conceptului de mai sus. 😉

O relatie reusita este un noroc!

Crestem cu ideea eronata, ca pe partenerul potrivit, doar „daca avem noroc il intalnim”.

 

Nimic mai gresit! 

 

Pe partenerul potrivit nu il gasesti datorita „norocului”. 

 

Premisele partenerului potrivit, apar atunci cand tu si el, munciti la #crearea si #mentinerea contextului potrivit.

 

O relatie de cuplu, care sa-ti aduca implinire este una muncita, nu una asupra careia pocnesti din degete si imediat a aparut.

Exista cateva conditii esentiale, pentru ca partenerul potrivit sa poate fi oricare din barbatii/ femeile disponibili din jurul tau:

          Dupa cum observi, o relatie reusita nu tine nicicum de noroc, de intamplare. Dimpotriva tine foarte mult de alegerile personale, una dintre acestea fiind decizia de a fi lucida si atenta la cel din fata ta.

1. El/Ea  chiar sa fie disponibil/a fizic si emotional, pentru crearea si mentinerea unei relatii de lunga durata, impreuna cu tine. Si cand zic disponibil ma refer la faptul ca respectivul nu este (deja!) implicat intr-o alta relatie. Este implicat intr-o relatie clasica, clar nu ar putea fi potrivit pentru tine, decat in momentul in care nu va mai fi in acea relatie.
2. El/Ea sa fi citit macar 2 carti despre dezvoltarea personala si sau psiho/sociala a fiintei umane. Intelegerea procesului de dezvoltare a creierului uman dar si a emotiilor care ne guverneaza intreaga viata, este fundamentala pentru functionarea oricarei relatii, nu doar a celei de cuplu, dar mai ales a acesteia din urma.
3. El/Ea sa stie si sa aplice conceptul de asumare a responsabiltatii  pentru actiunile si gandurile sale.
4. El/Ea sa aiba macar 3 valori (principii) de viata, comune cu tine. Da, stiu..ai auzit si tu varianta in care cei doi, cu cat sunt mai diferiti cu atat se atrag mai mult. E drept, dar pe perioade scurte. Discrepantele dintre cei doi, la un moment dar (mai apropiat sau mai indepartat) vor fi cele care vor determina calitatea si/sau durabilitatea unei relatii. Valorile pot fi: nivelul coeficientului de inteligenta (Similar, apropiat), importanta factorului financiar, ideile despre cresterea si educatia copiilor, importanta familiei de origine pentru fiecare dintre cei doi parteneri, importanta prietenilor, ideea de fidelitate, ideea de relatie deschisa, ideea de voluntariat, hobbyuri (calatorii, citit, plimbari, sporturi),  compasiune, generozitate, altruism, empatie si lista poate continua in functie de fiecare.

           Partenerul potrivit nu este nascut pentru tine, asa cum conceptiile sociale  ti-au indus ideile romantice si extrem de siropoase.

          Partenerul potrivit devine, nu se naste pentru tine. Cat de gresita este aceasta ipoteza: „se naste pentru mine”. Aici intervine o tulburare (celebra) de personalitate a individului uman: narcisismul. „Pentru mine” spune atat de mult despre perceptia aproape bolnava a societatii actuale. Te-ai intrebat vreo clipa, ce ai facut tu pentru a fi asa „norocos”, incat cineva pe lumea asta..sa se nasca fix pentru tine? Cat de infantila sau nu, iti pare ideea asta?

             Opreste pentru cateva momente caruselul social. indrazneste sa-ti analizezi propriile ganduri, opinii si actiuni. Cate sunt rezultatul unei alegeri directe si constiente, si cate sunt rezultatul manipularii sociale?

Psihoterapia, o necesitate?

Secolul 21, ne aduce multe optiuni (personale, sociale, economice, tehnologice) si o cantitate imensa de frustrare.

Fericirea. Mit sau adevar?!

Copil fiind, inveti de la cei din jurul tau, ca fericirea, este un scop.

• O cariera iesita din ritmul banal
• o familie in care toti membrii acesteia se inteleg de la mai mult decat perfect in sus
• case de vacanta in cele mai exotice locatii
• calatorii pe Marte si Luna
• trupuri sculptate mai ceva decat zeii din Olimp

Vina versurs responsabilitate. Demnitate

Experimentam adesea, diverse situatii in care suntem aratati cu degetul sau dimpotriva aratam cu degetul.

Priveste imaginea de mai jos:  un deget este indreptat spre exterior, trei degete sunt indreptate in jos catre tine, iar ultimul le strange pe toate trei la un loc.

Deci am putea sa spunem ca vorbeste putin despre celalalt si foarte mult despre cel ce arata cu degetul.

Nu exista om pe lumea asta, care sa nu fi suferit. Sa nu fi trait o frustrare, sa nu fi experiementat o situatie macar neplacuta „din cauza” cuiva.

Copilul, cand sufera, in general, va spune ca sufera din cauza cuiva. Ca cineva l-a suparat sau cineva nu a actionat..conform asteptarilor sale.

 Adultul cand sufera, de cele mai multe ori va spune exact acelasi lucru, dar cu alte cuvinte. Mai sunt si exceptii desigur si chiar am facut un exercitiu de cercetare si observare a oamenilor cu care intru in contact, fie ca este vorba de mediul profesional sau personal.

Concluzia? Exista multi adulti in corpuri de copii, care refuza cu inversunare sa invete despre asumare, responsabilitate si demnitate.

Cei mai multi confunda RESPONSABILITATEA cu sentimentul de A TE SIMTI VINOVAT sau cu A FI ALTUL VINOVAT.

VINA si RESPONSABILITATEA, pur si simplu nu sunt doua cuvinte sinonime. Dimpotriva, sunt chiar opuse.

A da vina pe cineva,  atunci cand tu suferi sau treci prin situatii …de la neplacute pana la unele din cele mai dificile traume (sunt si exceptii ce trebuie discutate separat), te pozitionezi in rolul de victima. Victima, isi va dori intotdeauna ca agresorul ei sa sufere, sa plateasca, sa fie pedepsit.

Ce rezulta de aici?

1. Victima este un agresor sub acoperire..si mai devreme sau mai tarziu, poate deveni cu adevarat unul. Si 
2. Victima ramane blocata in scenariul ei de suferinta, neavand niciun control asupra vietii sale.

Deci, a da vina pe cineva este strans legat de sentimentul neputintei. 

Alftel spus, DACA ALTCINEVA ESTE VINOVAT PENTRU VIATA MEA MIZERABILA, ATUNCI EU NU AM NICIO PUTERE SA O SCHIMB.

La capatul opus,  A FI RESPONSABIL PENTRU VIATA MEA, inseamna sa fiu constient ca PUTEREA E LA MINE. In mine sta puterea de a schimba lucrurile.

Cand dau vina pe altcineva si ma pozitionez in rolul de victima, dau puterea altcuiva. 

Cand eu sunt responsabil, imi pastrez puterea.

Constientizarea acestei subtile diferente, poate schimba vieti.

Nu conteaza a cui e vina atunci cand suferi. Singurul care poate repara lucrurile, esti tu insuti. Iar acest lucru nu inseamna sa accepti ca lucrurile sa se repete la nesfarsit. Inseamna doar sa devii constient de ceea ce se petrece in acea situatie si sa analizezi modul in care poti aseza „piesele” de asa natura, incat sa nu mai contravina valorilor si principilor  dupa care tu iti conduci viata. Caci tine cont de faptul ca „suferinta” de cele mai multe ori, este rezultatul unei incongruente intre principiile tale de viata teoretice si experientele pe care le traiesti. Cu alte cuvinte, ceea ce tu traiesti nu se pliaza pe ceea ce tu gandesti.

Si nu in ultimul rand, a fi responsabil inseamna a avea demnitate. A te respecta pe tine dar si pe cel sau cei cu care ai intrat in contact pana in momentul in care ai ajuns in acest punct.

A fi constient, ca suferinta sau situatia in care tu te regasesti in prezent, este doar un rezultat al deciziilor si alegerilor tale. Ca la un moment, pe drum ai decis sa ramai intr-o anumita situatie, pentru ca acea situatie ti-a adus niste beneficii. Uita sa arati cu degetul spre cineva, spunand „Din cauza ta sunt in aceasta situatie!”.

A considera ca altii sunt de vina, pe termen scurt, iti va aduce un beneficiu, respectiv „ce bine este sa nu ma simt vinovat pentru X situatie”, dar pe temen lung vei plati un cost destul de ridicat: te vei regasi fix in aceeasi situatie.

In final ..nici macar acest lucru nu este atat de dramatic, daca iti asumi responsabilitatea pentru alegerea de a fi ramas in situatia respectiva, ducandu-ti cu demnitate crucea. 🙂

Daca te-as intreba cati adulti asumati ai in jurul tau, ai putea sa-mi dai o cifra? 🙂

 

Sfaturi de la un batran

1.”Să ai o strângere de mână fermă. ”

2.”Priveşte oamenii în ochi.”

3.”Cântă când faci duş.”

4.”Într-o luptă, loveşte primul şi loveşte tare.”

5.”Păstrează secretele.”

6.”Nu renunţa niciodată la cineva. Miracole se întâmplă în fiecare zi.”

7.”Mereu acceptă când ţi se întinde o mână.”

8.”Fii curajos. Chiar dacă nu eşti, prefă-te. Nimeni nu va şti diferenţa.”

9.”Fluieră.” 

10.”Alegeţi partenerul de viaţă cu atenţie. Din această decizie se vor naşte 90% din momentele tale fericite sau triste.”

11.”Creează-ţi un obicei din a face lucruri drăguţe pentru ceilalţi, chiar dacă aceştia nu observă.”

12.”Împrumută doar acele cărţi pe care nu le mai vrei înapoi.”

13.”Niciodată nu spulbera speranţele unei persoane. Este posibil ca ele să fie tot ceea ce are.”

14.”Când joci împotriva copiilor, să îi laşi mereu să câştige.”

15.”Oferă oamenilor o a doua şansă dar nu şi o a treia.”

16.”Fii romantic.”

17.”Devino cea mai entuziastă şi opimistă persoană pe care o cunoşti.”

18.”Destinde-te şi calmează-te. Nimic nu este la fel de important ca atunci cum ţi s-a părut la început. ”

19.”Nu lăsa telefonul să întrerupă momentele frumoase. El există pentru confortul tău nu a celui care sună.”

20.”Fii un bun pierzător.”

21.”Fii un bun învingător.”

 

_________________________

Articolul este preluat de pe vestibune.net