Intuitia.Acel al saselea simt al femeilor (care or fi celelalte 5?: D in momentul asta nici nu vreau sa ma gandesc prea mult..le descoperim noi alta data 😉 ).
Ratiunea…mi-am urmat-o si pe aceasta de multe ori…prea multe ori. Cred ca am creat un echilibru. Sau cel putin asa credeam. Insa VIATA demonstreaza ca bate FILMUL, inca odata! Pana acum ceva timp, ma consideram o persoana cu o experienta de viata, care a adunat destul de putine greseli, care sa fie urmate de consecinte „devastatoare”. In acelasi timp, nici nu ma gandeam ca as putea sa ma numar si eu printre toti cei care fac greseli si au cateva ceva de regretat…Va par aroganta, cu siguranta, insa nu asta vreau intelegeti. …sunt toleranta cu toti care gresesc, mai putin cu mine…am stiut ca a gresi este omeneste, si am inteles mereu cand ceilalti actionau la furie sau dimpotriva in euforie totala…insa am uitat ..pe drum un lucru..ca totusi si eu sunt om..si nu masina…
Insa viata imi demonstreaza ca am fost naiva si asa lipsita de intelepciune…tocmai eu..Imi ziceam deseori..”eu nu gresesc” eu „nu regret nimic din ceea ce fac”. Iar daca totusi regretam ceva, imi trecea repede caci imi canalizam toata energia pe solutii , deci pe acel CE si nu pe acel DE CE.
Trebuie sa recunosc totusi ca toata viata mea am luptat cu emotiile , considerand in cea mai mare parte a timpului meu ca acestea nu-mi pot aduce decat nefericire. Am folosit ratiunea in momentele cele mai de pret ale vietii mele. M-a ajutat sa iau decizii bune, zic eu..sau cine zice? M-am folosit de ratiune in foarte multe cazuri.
Mi-am usurat viata foarte mult, insa au fost si momente cand am fost dependenta si sclava propriilor emotii. Cand simteam ca ma indrept spre dependenta, imediat incercam sa schimb directia. In acelasi timp am realizat ca, eu oricat as lupta cu mine insami, voi fi in cele mai multe cazuri...sclava propriilor emotii. probabil ca trebuie gasit acel ECHILIBRU. am gandit despre mine, ca l-am gasit. ca am creat acea persoana „aproape perfecta” din punct de vedere psihologic. Ca am reusit sa creez omul , pe care mi l-am dorit. Ca stiu foarte bine, cand si cum sa-mi gestionez emotiile, dar si ratiunea. Cand am pierdut echilibrul, mi-am dat seama ca de fapt tot emotiile m-au condus dintotdeauna si tot ele m-au ajutat sa creez toata povestea ..ele m-au invatat sa comunic cu oamenii, ele m-au invatat sa am relatii reusite pe plan personal si profesional.
RATIUNEA mi-a aratat de obicei directia, dar era RECE.
Insa aveam EMOTIA..care de fapt a fost energia. A fost benzina care
alimenta RATIUNEA. Astfel ca si concluzie…de fapt RATIUNEA nu te va conduce catre obiectivul tau, decat daca ai si energia necesara, mai exact EMOTIA. cum zicea cineva, ratiunea = masina….
Si ca sa intaresc ceea ce am scris mai sus, imi amintesc o fraza frumoasa de-a lui Brancusi, ce m-a urmarit chiar si atunci cand credeam ca RATIUNEA ma va ajuta sa fiu o persoana mai echilibrata si mai lipsita de suferinte, respectiv In momentul in care incetam sa mai fim copii, suntem deja morti!
Si cu toate astea…emotia te poate distruge. Insa tot ea te poate ridica pe cele mai inalte culmi~
Voi ce alegeti EMOTIA sau RATIUNEA? voi cum sunteti mai fericiti? Ce cale alegeti???
Pana data viitoare, iti doresc fericire…indiferent de modul in care o obtii pana la urma, fie el emotional, rational sau mai stiu eu cum..dati -mi idei..
Personalitate autentica 
Fără emotii?
Glumesti!
Să înceteze să ne bată inima?
Macabru!
Prefer păcatul emoţiei!
Onu
Pana intr un final..cred ca si eu~ 😛
Păi, n-ar fi pacat?:)
Onu
pacat. pacat. 😛
🙂
Onu
eu ma bucur de faptul ca i mi dau silinta sa fiu eu insumi autentica si sa nu ma pierd chiar daca ceilalti nu stiu acest lucru pe care ma straduiesc sa l fac care personal i mi da siguranta morala si ma ajuta sa gindesc limpede il fac pt mine si pt toti cei din jurul meu cu care intru in contact,uitam sa fim noi si cred ca pierdem foarte mult din identitatea noastra in acest fel si avind putine sanse de a ne descoperi asa cum suntem ,cum putem fi ,cum ne putem dezvolta armonios.i mi pare foarte bine ionele sa te pot cunoaste prin intermediul acestui blog ce placut ma surprins,mie mi a placut intotdeauna sa mi pastrez autenticitatea ca persoana ca femeie si ca mama dar si ca prietena si iubita ,sa fiu eu insumi in relatiile cu oamenii stiuti sau nestiuti de mine foarte bine ,chiar incercind prin felul meu de a fi ca si ei i si mai pot oferi acest dar frumos pentru a fi impliniti si fericiti.pe curind.veronica.o seara minunata tuturor.
Cand am inceput sa scriu ape acest blog, inca nu stiam ce impact are si va avea cuvantul AUTENTICITATE asupra mea. mi-a placut foarte mult datorita unui cuvant pe care l-am descoperit in scrierile lui Charlie Chaplin si incet incet l-am dezvoltat in stilul propriu…dar nu stiam atunci ca AUTENTICITATEA este calea spre echilibru si armonie in viata..azi stiu..si ma bc enorm..ca l am descoperit. Si eu ma bc sa te cunosc si te mai astept!
NU pot decat sa ti doresc ca eforturile tale sa aiba cele mai frumoase si ”gustoase” roade! o zi frumoasa Veronica!
Buna Ionela,
fumoase cuvinte.., inteleg acest tumult…de emotii.. si ganduri..
Desi nu vreau sa par altfel de cum sunt, fanatica, etc., sa stii ca sunt convinsa ca aceasta lupta impotriva eul-ui personal se poate finaliza numai cu iubire.. Asa cum zicea si Isus care inseamna iubire, „sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti..”. Cine ne invata cum sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi insine..? Nu este usor, dar nici imposibil.. „Nu cerceta aceste legi sdi nu-ncerca sa le-ntelegi” ; toti suntem oameni, supusi greselilor.. important este sa constientizam acest lucru si sa ne acceptam pe noi, asa cum suntem… Sa pastram un echilibru intre a vedea partea plina a paharului, dar si incercarea de a ne corecta in acelasi timp; atat timp cat suntem deschisi, fata de cei din jur, totul vine de la sine.. So, „relax, take it easy…” asa cum spune cantelul.. Si un singur lucru: toti ne asemenam prin simplul fapt ca D-zeu este in fiecare dintre noi… .
Much love to you, Ionela! Pupicciiii!
doamne…imi era dor de tine…tu m_ai AJUTAT sa descopar o „alta” lume…..si cu atat mai mult ma bucur. ma bucur sa descopar oamenii de langa mine si sufletul lor minunat. A fost o perioada in viata mea cand ma simteam ca un miel in fata unei haite de lupi…in prezent deja lupii au disparut si vad cu alti ochi lumea ce ma inconjoara! tu esti MINUNATA iar eu un om EXTREM de norocos, ca va am pe voi toti in jurul meu!
te imbratisez si poate ne facem timp sa „ne relaxam si s_o luam usor” la o cafea! ce zici?:)
Dle GT, asa cum mi_ati permis v-am expus mesajul aici:
„Draga Ionela,
GT, nu crede in miracole „sfinte”…. destinul, omului, nu este decat simt si fantezie!…. opinia mea! asa ca….
Craciun fericit! Un An Nou cu sanatate, bucurii si prosperitate!!!
GT
(PS:… pentru a reusi, in viata, trebuie sa muncesti enorm de mult, sa te sacrifici la maxim si sa nu dormi mult!!! Numai atunci poti atinge cel mai inalt varf de munte, din lume!!! 1. Pleava, te va judeca! 2. Nepriceputii te va injura! 3. Cei cu doua fete te va barfi! Jigodiile vor rade pe la colturi!…. Dar tu, sa fii cu capul sus, pieptul deschis si sa lupti pentru a ajunge in acel varf de munte, de care vorbeam… ASTA INSEAMNA „VIATA DUPA MOARTE”, CUM SCRIE IN BIBLIE!… Vei lasa ceva in urma ta, sa se atinga lumea de tine si dupa 1000 de ani, asta inseamna Viata Vesnica!)….”
Dle GT, se spune ca in viata asta (simpla de muritori…), Universul ne ofera ceea ce noi cerem voluntar sau nu….ma bc enorm cand vad ca viata imi ofera oameni minunati in jurul meu….cateodata ma intreb ce am facut sa merit asta….dvs. sunt un om deosebit..am simtit asta inca de pe cand eram la muzeu.Din pacate la vremea aceea eram usor influientabila…Va spun sincer ca sunt mandra ca v-am cunoscut! cat despre mesajul dvs…..e exceptional…pentru ca exprima atat de mult adevar…acuma..cine are dreptul de a exprima ce este adevarul..si daca adevarul e adevarat…insa ma identific….asta e adevarul dvs,. si cred ca si o parte din al meu! numai bine!
Sincer, din punctul meu de vedere, si eu sunt calculat dar mai mult as alege Emotia decat Ratiunea. Daca nu traiesti intens, degeaba traiesti calculat;)
iarta-mi spuerficialitatea Alex, insa nu m-as fi asteptat de la un pusti de !9 ani, la atata…profunzime…..ma bc ca mi-ai dat sansa pentru a te cunoaste mai bine..si culmea, ca esti langa mine, de cand aveai doar vreo ..70 de cm..iti doresc o VIATA pe care sa o traiesti ATAT DE INTENS pe cat iti doresti!
Mereu in viata am fost influentata de emotie si de ratiune in cantitatii medii una mai accentuata decat alta in situatii diferite. Emotia este acel sentiment care uneori te impinge in a face un pas gresit / bun insa nu realizezi pe moment consecintele lor .Ratiunea este un impas pe care il traiesti incat sa stii cu adevarat daca e bine sa pasesti pe drumul ales sau nu .Am ajuns la varsta de 20 de ani si ma uit in spatele meu si vad doar urmari a unor greseli sau experiente neplacute .
mda…multumesc pentru cuvintele frumoase..insa acum mi-e greu sa va descopar pe fiecare dintre voi..oricum..se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda…va pup!
Nu este usor pentru nicio persoana sa vorbeasca atat de deschis despre sine, mai ales pe o pagina (blog) care poate fi citita de oricine foloseste internetul. Te admir pentru curaj cu care ai pus pe „hartie” ceea ce simti. E clar ca o persoana nu poate fi intru totul rationala sau emotiva, ci doar un amestec vast de emotii. Dumnezeu ne-a dat toate aceste simturi ca sa le folosim, dar nu cred ca este in putinta noastra sa le dominam sau sa le inhibam complet. Un cantec indian spune „Doamne, de ce mi-ai dat un corp de fier si o inima de sticla care se sparge?”. Nu stim de ce, dar cu siguranta un scop pentru toate astea exista. Problema este sa stii sa convietuiesti cu tot ce ti-a fost dat, insa cel mai important e sa decizi cand sa folosesti aceste daruri. Eu personal pot spune doar ca raceala ratiunii m-a facut sa vad lumea intr-un mod mai clar de cele mai multe ori, pe cand emotiile mi-au indreptat pasii catre cele mai nefericite alegeri; asa ca, sincer, prefer sa fiu rece si rationala, dar sa ajung acolo unde mi-am propus decat sa las emotiile sa ma ghideze. Nu spun ca e alegerea perfecta pentru toti, spun doar ca din punctul meu de vedere o persoana rationala vede lumea in mod mai clar decat o persoana emotiva
apropo..imi place foarte mult ce spune cantecul ala indian…“Doamne, de ce mi-ai dat un corp de fier si o inima de sticla care se sparge?”. ..stie el ce spune..:)
da, o sa te cam plictisesti de citatii de genul, caci mie imi plac ffffffffffffffff mult si consider ca ascund multa intelepciune
cam greu sa ma plictisesc eu Catalina…unde mai pui ca_mi doresc sa invatat foarte multe! nu am o memorie asa grozava pe cat mi_as dori..uit multe..blogul e un motiv in plus…le notez..si nu le uit! :))
Cred ca de-a lungul vietii invatam o metoda de a le imbina cat mai util si de a sti care varianta e mai buna pentru fiecare dintre noi. E foarte greu, daca nu imposibil, de a alege una din ele. Si in plus, nu sta nimeni sa se gandeasca inainte : Ce sa aleg in situatia asta? Poate doar cei care au facut militarie sunt mai pragmatici si mai rationali, noi ceilalti, chiar daca e mai greu sa recunoastem, ne lasam prada sentimentelor….Foarte frumos si bun articolul! Bravo, Ionela!!!