Arta de a iubi

Privim zeci de filme si ascultam sute de melodii despre iubire. O fredonam in gand, o soptim, o adoram, o criticam, o respingem, o adulam..da..este ea…iubirea.

Am tot vorbit despre iubire. Am tot spus ca este raspunsul la toate „problemele” noastre..dar oare, am inteles cu adevarat sensul ei?

Cei mai multi vor spune ca despre iubire ar trebui sa vorbim mai putin si sa actionam mai mult. Ea se simte, nu se rationeaza.

Hm… este iubirea o arta?

Sau este un sentiment simplu si profund?

Personal cred ca la inceputul oricarei relatii (cu precadere intre doi indragostiti) iubirea este un sentiment simplu si profund.

Dar pe parcurs ce se maturizeaza aceasta poate deveni o arta.

Cere iubirea efort si cunoastere? Eu zic ca cere 🙂

Cei mai multi dintre noi credem ca e foarte simplu sa iubim. Totul e sa gasesti obiectul de iubit sau care sa te iubeasca si cam asta e.. Confundam trairea initiala a „indragostirii” cu mentinerea starii de iubire.

Ganditi-va o clipa.

Exista vreo activitate/experienta pe lumea asta  care sa fie inceputa cu atat de mult entuziam?

Care sa fie asa plina de asteptari si sperante?

Si cu toate astea sa duca atat de multe ori la esecuri!

Nu credeti ca daca acest lucru s-ar intampla cu vreo alta activitate, cu siguranta oamenii ar incerca sa gaseasca cauzele si mai mult decat atat sa gaseasca solutii pentru acele esecuri?!??!

Cu toate astea…ce facem deseori..repetam in mod constant, cu fiecare noua relatie aceleasi greseli…asteptandu-ne ca relatia cu noul partener sa fie…asemeni patului lui Procust (despre el aici), dar binenteles ca oamenii in general se incadreaza in niste tipare.

Pentru iesirea din tipare e nevoie de constientizare.

De constientizarea a faptului ca a iubi nu este chiar asa simplu.

Mai ales a mentinerii starii de iubire. Dar nu la nivel superficial „eu stiu”! ..caci niciodata nu vom sti suficient. Nu ne va ajunge timpul fizic sa invatam despre iubire si complexitatea ei 🙂

Spuneam ca a iubi este pana la urma o arta. Asa cum este muzica, pictura, chiar …. tamplaria.

Care sunt pasii necesari pentru a invata fiecare dintre aceste arte?

Mai intai ne insusim teoria apoi  practica. Doar cu teoria nu voi deveni niciodata un tamplar extraordinar. E clar ca trebuie sa practic, iar exercitiul va da nastere unor rezultate intr-adevar extraordinare!

Teoria si practica sunt esentiale, insa fara dorinta  de  a stapani acea arta, fara dorinta ca acea arta sa fie cel mai important lucru de pe lumea asta pentru el/ea cu siguranta ar fi insuficiente…..

Veti spune ca iubirea e cel mai important lucru pentru multi dintre voi.  Serios? Nu sunt de multe ori banii si prestigiul mai importante?

Daca dedicam aproape tot timpul nostru celor doua din urma, cat timp si energie ne mai raman pentru a invata sa iubim in mod real, profund…sanatos? Cu siguranta ..insuficiente…:( .

 

Voi reveni cu ceva teorie despre iubire, la practica o sa va las pe voi sa va descurcati iar dorinta de a considera iubirea prioritate….ei bine aceasta este sau nu este.Voi alegeti! 🙂

Autor: PersonalitateAutentica

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate

28 de gânduri despre „Arta de a iubi”

  1. Din pacate, sau din fericire, consider ca e singura arta, pe care doar autodidact fiind, o poti stapani, profesorii aici nu isi au locul! Iubesti sau inveti sa iubesti in masura in care vrei sa faci acest lucru!

  2. Hmmm… iubirea in sine, sentimentul, nu cred ca e arta, ci mai degraba o explozie de trairi simple si profunde, cum ai spus si tu. Ca sa ridici iubirea la rang de arta trebuie sa fie implicata si suferinta, o drama, o tragedie, durere. Iubirea nu e arta cat timp e implinitata, profunda, pasionala, etc. dar constanta, stabila. E nevoie de ceva furtunos ca sa iasa cu adevarat frumos 😀 Dar… asta e doar parerea mea 😀

  3. Atât de pricepute lucruri s-au scris aici despre iubire încât nici nu cutez sa intru in discuție. Confruntat cu astfel de analize, eu mă dispensez de orice metoadă si mă mulțumesc sa iubesc „la modul empiric” asumandu-mi riscul erorilor.

      1. Bine spus, indura! Atâta timp cât le putem marturisi, le induram. Si apoi are si suferinta menirea si dulceata ei. Câte capodopera de arta nu s-au născut tocmai din sublimarea unor asfel de dureri, opere care, la rândul lor, au alinat durerea altor suflete! Mă gândesc la Ana Karenina, bunaoara… Uite cum ai reusit tu sa mă atragi intr-o discuție la care mi-am propus sa nu particip!

          1. suferinta le-a reamintit oamenilor ca doar prin iertare si iubire se pot desavarsi; apoi vine intelegerea si o viata traita in pace si bucurie … 🙂

              1. eh, si eu pe langa tine cu cate o vorba-nsotitoare …, nimic mai mult 🙂 adineauri am mancat o inghetata cu rom … 😀 n-aveau cu pepene galben la toneta … 😛

              2. daaa, un profiterol ar fi fabulos de gustos …; cinci cupe, va rog, sa fie asortata …, doua sa fie de menta neaparat …, mi-e gatul uscat …, una de pepene galben, alta de mure si ultima ce ciocolata, daaa, aceea cu fragmente mici de boabe de cafea sau ce sunt, aaa, cacao de Madagascar …; si topping si betigase napolitana si umbreluta, please … 😀

      1. deja faci politica! 😀 mentinerea starii de pace! aduceti trupe, multe si coordonati mai bine propaganda …
        in cazul asta putem vorbi de arta de a visa ca traim sentimentul …, ca respiram iubire … 🙂 uitand in fapt ca doar iubirea ne tine vii in toate cele …

        1. mai Cristian pana la urma da..visam ca traim sentimentul insa visele astea se pare ca fac cele mai multe victime..la propriu! e clar ca realitatile noastre sunt „construite”dar ..daca tot sunt construite macar sa le facem cat mai..confortabile..nu?!!

          1. pe urechile iepurasului! ce-ti place sa ai ultimul cuvant … :))) NU! :)))
            trebuie sa fac mai confortabila realitatea conversatiei noastre, asta daca vreau sa mai primesc si eu o cafeluta facuta de manuta ta … 😀

  4. hmmm. eu cred ca toti simtim iubirea la aceeasi internsitate, numai ca arta in sine consta in a arta ceea ce simtim. si a respecta acest sentiment, mai ales in a trai la intensitate sentimentul.zic si eu…:)

  5. sunt obinuit sa caut si sa gasesc arta… la artisti… si artistii sunt rari… de aceia arta, este scumpa…
    iubirea… daca o privesc din aceiasi perspectiva… ar fi tot atat de rara si scumpa, ca si arta… si din nefericire, doar artistii ar avea acces lacunosterea si la infaptuirea ei…
    ar fi foarte trist daca realitatea ar fi asa….
    totusi… percep manifestarile datorate, cauzate, de iubire… ca cea mai complexa si frumoasa arta… dar cu observatia ca… nu numai artistii au privilegiul sa o poata percepe… ci in mod cu totul deosebit, iubirea, inalta orice muritor de rand, la rangul de artist… si fiecare din noi, facem din dragostea noastra, arta care ne modeleaza insusi sulfetul nostru…

    1. tu insuti ai fost acum un artist! intr-adevar iubirea inalta orice muritor..acuma stim si noi ca exista diverse calitati de…arta. oricum eu in principiu in acest articol m am referit la arta de a mentine starea de iubire…aici e aici…

  6. Asa e. Indragostirea este o reactie chimica :)…
    Starea de dragoste profunda, neconditionata si eterna este cu totul si cu totul altceva. Dragostea este atunci cand iubesti pe toti la fel. In acelasi mod, pana si pe tine. Pana si pe partenerul tau de viata, numai ca aici este o dragoste mult mai tainica si mult mai profunda.

    Fain articol. Faina tema.

    Esti o femeie minunata!

Lasă un răspuns către Eda Anulează răspunsul